ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1621/2023

Ședința publică din data de 22 martie 2023

Asuprea recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06 noiembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale ("MAPN", "Ministerul"), a solicitat:

(i) anularea în parte, în ceea ce privește gradul militar acordat, a Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. M.P. 738 din data de 20.08.2020;

(ii) obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin în vederea acordării gradului militar de locotenent-colonel, corespunzător criteriilor enunțate de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare și de art. 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea 176 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 al ministrului apărării naționale.

Prin sentința civilă nr. 35 din 15 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 35 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că unul dintre criteriile avute în vedere la acordarea gradului militar este vechimea în specialitate raportată la stagiile minime de grad, deși art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 se referă la vechimea în specialitate dobândită pe timpul studiilor raportată la stagiile minime de grad. Instanța de fond a preluat formularea privind vechimea din art. 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea 176 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 al ministrului apărării naționale ("Regulamentul comun"), care nu cuprinde sintagma "dobândită în timpul studiilor", apreciind eronat că această dispoziție este similară cu art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995.

Mai arată că instanța de fond a apreciat greșit că dispozițiile Regulamentului comun se aplică cu prioritate, deși este un act administrativ cu caracter individual și are o forță juridice inferioară legii. În acest context, recurentul-reclamant invocă excepția de nelegalitate a art. 8 din Regulamentul comun, întrucât aceste dispoziții derogă de la lege și contravin normelor legale în aplicarea cărora au fost emise, modificând criteriile în funcție de care se acordă gradul militar procurorilor militari.

În opinia recurentului-reclamant, toate profesiile juridice trebuie considerate vechime în specialitatea studiilor juridice și învederează că în cadrul MAPN funcționează și alte tipuri de juriști, în afara judecătorilor și procurorilor militari, cărora li se aplică dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, astfel că unui jurist i se va în considerare vechimea dobândită în orice funcție juridică pentru acordarea gradului militar, iar unui magistrat militar i se ia în considerare doar vechimea dobândită în timpul exercitării funcției de judecător sau procuror.

Susține că nu a solicitat prin acțiune recunoașterea unui grad militar înainte de termen sau în mod excepțional, conform art. 53 din Legea nr. 80/1995, ci a solicitat acordarea gradului militar într-o situație ce constituie regula, conform art. 94 lit. a) din acest act normativ. Intimatul-pârât MAPN a invocat pentru prima dată argumentul că doar vechimea efectivă în magistratură ar trebui luată în considerare ca vechime în specialitatea studiilor pentru acordarea gradului militar la termenul de judecată din 01.04.2021, după ce această problemă a fost pusă în discuție de instanța de fond. Această împrejurare nu a fost menționată în nota înregistrată sub nr. x/02.07.2020 și nr. y/01.07.2020, prin care s-a prorogat acordarea gradului militar și nici în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond.

Recurentul-reclamant invocă situația similară a altor procurori militar, pentru a sublinia lipsa de consecvență a MAPN, considerând că acordarea gradelor militare se face în virtutea unor criterii netransparente și discreționare, cu nesocotirea prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995.

Mai susține că nu este corect raționamentul instanței de fond întemeiat pe pretinsa diferență terminologică utilizată de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 303/2004, referitoare la vechimea în magistratură și vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror, solicitând a fi avute în vedere, în sens contrar celor reținute de prima instanță, dispozițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de control judiciar, intimatul-pârât MAPN a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât consideră a fi corectă soluția instanței de fond, care s-a stabilit că vechimea în profesia de avocat nu poate fi considerată vechime în specialitatea studiilor, care să fie luată în considerare la aprecierea vechimii necesare pentru stagiu, raportat la dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, precum și art. 3 alin. (1) din Ghidul carierei militare aprobat prin H.G. nr. 106/2011. Invocă dispozițiile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, care fac referire expresă la vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției; or, funcția ocupată de recurentul-reclamant este cea de procuror militar, arma justiție militară, specialitatea nr. 116 - magistratură militară, iar condiția esențială pentru încadrarea uni funcții cu acest specific este aceea de a avea calitatea de magistrat, dobândită conform Legii nr. 303/2004. În organigrama MAPN se regăsește și specialitatea nr. 115 - justiție militară, în care sunt încadrați consilierii juridici cu studii de licență în drept, astfel că orice comparație între cele două domenii este nefondată.

Dispozițiile art. 109 alin. (13) din Legea nr. 80/1995 prevăd explicit că dispozițiile unor articole, printre care și cele ale art. 52 alin. (1), nu se aplică ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din structurile MAPN, aceste dispoziții stând la baza întocmirii Notei comune la Raportul din 23.06.2020 al procurorului militar, înregistrată sub nr. x/02.07.2020, prin care s-a prorogat emiterea avizului MAPN cerut de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Regulamentul comun.

Intimatul-pârât solicită a fi avute în vedere și dispozițiile art. 74 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 și art. 74 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, concluzionând în sensul respectării întregului cadru normativ la parcurgerea procedurii pentru încadrarea recurentului-reclamant în gradul militar acordat.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a art. 8 din Regulamentul comun, intimatul-pârât susține că acest articol reprezintă o reflectare a dispozițiilor Legii nr. 80/1995, respectiv Capitolul VIII, secțiunea a II-a, referitoare la limitele de vârstă și stagiile minime în grad.

4.2. Fiind citat în cauză, în calitate de intimat, în vederea soluționării excepției de nelegalitate, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a excepției invocate de recurentul-reclamant, susținând, totodată, că art. 8 din Regulamentul comun este redactat în acord cu legislația primară.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a art. 8 din Regulamentul comun, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit alin. (1) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate, iar potrivit alin. (4) teza I, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.

În cauza de față, recurentul-reclamant solicită, pe calea excepției, constatarea nelegalității art. 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea 176 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 al ministrului apărării naționale. Or, acest Regulament nu este un act administrativ individual, ci are natura unui act administrativ normativ, având caracteristicile acestei categorii de acte administrative.

Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de-o parte, scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.

Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină și jurisprudență este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispozițiilor legale.

În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte constată că Regulamentul comun a fost emis în vederea organizării executării dispozițiilor legale care reglementează numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, respectiv a prevederilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 109 alin. (4) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, având așadar caracter de act administrativ normativ. Caracterul de act administrativ individual aparține actelor (ordine, hotărâri), emise în temeiul legii și al Regulamentului comun, prin care se dispune cu privire la numirea/transferul sau acordarea gradului militar în privința unui subiect de drept determinat (procuror sau judecător).

În concluzie, întrucât recurentul-reclamant a invocat excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, a cărui nelegalitate nu poate fi verificată și constatată pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a art. 8 din Regulamentul comun.

II.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de reclamant, Înalta Curte apreciază necesar a puncta aspectele de ordin factual care au condus la formularea cererii de față.

Reclamantul A. a activat în calitate de avocat în cadrul Baroului Bihor, în perioada 01.07.2002 - 16.06.2009, cumulând o vechime de 6 ani și 11 luni în această profesie, potrivit adeverinței nr. x/16.06.2009 eliberată de UNBR - Baroul Bihor . Prin Decretul Președintelui României nr. 1057/10.06.2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 1057/10.06.2009, reclamantul a fost numit în funția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, iar prin Ordinul nr. 2071 din 25.10.2016, a fost numit în funcția de procuror la DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea .

În baza Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori nr. 537/02.06.2020, reclamantul a fost transferat de la DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj. Prin această hotărâre, CSM a reținut că reclamantul are grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel (1 an și 6 luni vechime în acest grad) și o vechime în funcție de 11 ani și 11 luni, din care 3 ani și 7 luni la DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.

Inițial, prin raportul nr. x/2019 din 23.06.2020, emis de secția Parchetelor Militare, s-a propus acordarea către reclamant a gradului militar de locotenent colonel, însă intimatul-pârât MAPN a amânat acordarea avizului conform până la reevaluarea demersului, potrivit Notei nr. x/02.07.2020 și nr. y/01.07.2020 . Ulterior, prin Raportul nr. x din 27.07.2020, secția Parchetelor Militare a propus acordarea gradului militar de maior, iar prin raportul final din 14.08.2020, a propus acordarea gradului militar de căpitan.

Ca urmare a acestui raport, prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.P. 738 din 20.08.2020, reclamantul a fost chemat în activitate în corpul ofițerilor începând cu data de 03.07.2020, cu gradul de căpitan și confirmat în serviciul justiție militară, specialitatea militară nr. 116 - magistratură militară.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că, raportat la vechimea în specialitatea juridică deținută, în total 18 ani și 2 zile, obținută prin cumularea perioadei cât a activat ca avocat cu cea în care a ocupat funcția de procuror, îndeplinea condițiile legale pentru acordarea gradului militar de locotenent colonel, astfel că ordinul MAPN contestat este emis cu nerespectarea dispozițiilor art. 52 alin. (1) și art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 80/1995, precum și art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Contestând aceste susțineri, pârâtul minister s-a prevalat de dispozițiile art. 52 alin. (1), art. 36 alin. (1) lit. g), art. 48 alin. (3), art. 74 alin. (1) și art. 109 alin. (13) din Legea nr. 80/1995, de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, precum și de dispozițiile art. 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea 176 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 al ministrului apărării naționale, pentru a susține legalitatea ordinului atacat.

Prima instanță a infirmat motivele de nelegalitate ale reclamantului, valorificând apărările pârâtului, în sensul că vechimea dobândită de reclamant în profesia de avocat reprezintă vechime în specialitatea studiilor juridice absolvite, dar nu poate fi avută în vedere ca vechime în specialitate militară necesară pentru obținerea gradului de locotenent colonel, singura vechime eligibilă fiind perioada în care reclamantul a ocupat efectiv funcția de procuror.

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu greșita interpretare a normelor de drept incidente cauzei, care vor fi redate în cele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, "Persoanelor prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. e), g) și h), art. 36 alin. (2), art. 37 lit. e), art. 39 lit. c), art. 40 alin. (1) lit. g) și la art. 41 lit. e), g) și h) li se acordă grade militare în funcție de pregătirea lor, vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor, raportată la stagiile minime în grad, precum și de vârsta acestora.".

Dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 80/1995 stipulează că:

"Ofițerii în activitate provin din: (...) g) persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licență ale unei instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale."

Totodată, art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 prevede că:

"(...) gradele se acordă celor prevăzuți la art. 36 alin 1 lit. e), g) și i) - k) în raport cu nivelul structurii și specificul funcției vacante, precum și vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării acesteia, potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale."

Este de observat și că stagiile minime în grad pentru înaintarea în gradul următor al ofițerilor, până la gradul de locotenent colonel, sunt, conform art. 94 lit. a) din Legea nr. 80/1995, următoarele: stagiul minim în gradul de sublocotenent pentru a deveni locotenent este de 3 ani; stagiul minim în gradul de locotenent pentru a deveni căpitan este de 5 ani; -stagiul minim în gradul de căpitan pentru a deveni maior este de 5 ani; stagiul minim în gradul de maior pentru a deveni locotenent-colonel este de 5 ani. Prin însumarea stagiilor obligatorii pentru acordarea gradului de locotenent colonel, se obține un stagiu total de 18 ani, pe care reclamantul a susținut că l-a îndeplinit, în timp ce pârâtul MAPN susține contrariul, nerecunoscând drept vechime în specialitate perioada în care acesta a derulat activitatea de avocat.

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 8 din Regulamentul comun, de care s-a prevalat autoritatea ministerială, care prevede că:

"Gradele militare propuse ministrului apărării naționale de către secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre acordare procurorilor civili numiți în funcția de procuror militar se stabilesc în funcție de pregătirea, vechimea în specialitatea raportată la stagiile minime în grad, precum și de vârsta acestora, potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare."

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că reclamantul îndeplinea, la data chemării în activitate în corpul ofițerilor, condițiile prevăzute de art. 52 alin. (1) coroborat cu art. 36 alin. (1) lit. g) și art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, raportat la stagiile minime de grad prevăzute de art. 94 lit. a) din aceeași lege, pentru a-i fi acordat gradul de locotenent colonel. Astfel, la momentul numirii în funcția de procuror militar (03.07.2020), reclamantul deținea diplomă de licență emisă de o instituție de învățământ superior cu profil corespunzător specialității militare (magistratură militară) și avea o vechime în specialitate juridică de 18 ani și 2 zile, dobândită în cadrul următoarelor profesii juridice:

- de la data de 01.07.2002 până la data de 15.06.2009 - avocat în cadrul Baroului Bihor;

- de la data de 16.06.2009 până la data de 31.12.2011 - procuror în cadrul Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta;

- de la data de 01.01.2012 până la data de 23.10.2016 - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta;

- de la data de 24.10.2016 până la data de 02.07.2020 - procuror la Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul teritorial Oradea.

Totodată, reclamantul avea vârsta de 40 de ani împliniți, obținuse gradul profesional de procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, fiind îndeplinite și condițiile referitoare la promovarea testelor de aptitudini (aspect necontestat de pârât).

Prin urmare, raportând, conform dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, vechimea de 18 ani în specialitatea dobândită pe timpul studiilor la stagiile minime în grad, Înalta Curte constată că reclamantul are dreptul la acordarea gradului militar de locotenent-colonel, nu a celui de căpitan, cum în mod greșit s-a dispus prin ordinul atacat. Gradul militar de căpitan se acordă persoanelor menționate la art. 36 alin. (1) lit. g) din lege care au o vechime de minim 13 ani în specialitatea dobândită pe timpul studiilor, or durata vechimii reclamantului în specialitatea dobândită pe timpul studiilor este de 18 ani, corespunzătoare gradului militar de locotenent-colonel.

Nu poate fi reținută teza potrivit căreia vechimea dobândită în profesia de avocat nu face parte din vechimea eligibilă pentru acordarea gradului militar, câtă vreme art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 face trimitere la "vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării acesteia", iar art. 52 alin. (1) se referă la "vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor", categorie căreia i se subsumează și activitatea de avocat. Această profesie nu poate fi exercitată decât în condițiile absolvirii unei facultăți de drept, specialitatea necesară ocupării funcției atât de avocat, cât și de procuror fiind, evident, cea juridică, dobândită prin urmarea unei instituții de învățământ superior cu acest profil.

Atât instanța de fond, cât și intimatul-pârât au considerat în mod eronat că vechimea dobândită în profesia de avocat nu poate fi asimilată specialității militare menționate în cuprinsul art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 80/1995. Specialitatea militară în care se încadrează reclamantul este magistratura militară, din cadrul serviciului justiție militară, iar potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naționale privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister. Or, conform art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, "Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), (...) avocații, (...), cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani." Așadar, perioada îndeplinirii profesiei de avocat este luată în considerare ca vechime eligibilă pentru numirea în magistratură pe bază de concurs, fiind considerată vechime în specialitate.

Prin urmare, coroborând aceste texte de lege, cu prevederile art. 52 alin. (1) și art. 48 alin. (3), rezultă că, în cazul magistraturii militare, trimiterea la specialitatea militară nu poate fi interpretată decât ca referindu-se la vechimea în specialitate juridică care îi conferă solicitantului posibilitatea intrării în magistratură și, ulterior, ocupării funcției de procuror militar, iar câtă vreme avocatura face parte din carierele juridice care permit accederea în magistratură după îndeplinirea unei anumite vechimi, rezultă că perioada în care reclamantul a fost avocat trebuie luată în considerare la acordarea gradului militar.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici considerentele instanței de fond, bazate pe diferența terminologică între noțiunea de "vechime în magistratură" și cea de "vechime efectivă în funcția de judecător sau procuror", din cuprinsul articolelor care reglementează evoluția carierei judecătorului și procurorului din Legea nr. 303/2004, câtă vreme, pentru a dezlega chestiunea de drept dedusă judecății, prezintă relevanță doar dispozițiile art. 32 și 33 din Legea nr. 303/2004, care se referă la condițiile de admitere în magistratură și de numire în funcția de judecător sau procuror militar, conform raționamentului expus anterior.

În speță nu pot fi primite nici apărările intimatului-pârât, potrivit cu care dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 nu sunt aplicabile reclamantului deoarece art. 109 alin. (13) din aceeași lege exclude din sfera destinatarilor art. 52 alin. (1) cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale.

Este de observat că aceste apărări au fost considerate neîntemeiate de prima instanță, iar intimatul-pârât nu a declarat recurs prin care să critice considerentele sentinței.

Și dacă ar fi analizate pe fond aceste apărări, Înalta Curte reține că art. 109 alin. (13) prevede că dispozițiile art. 52 alin. (1) nu se aplică ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din structurile Ministerului Apărării Naționale, însă acest text de lege nu este incident în speță întrucât actul atacat se referă la o persoană care nu făcea parte din structurile Ministerului Apărării Naționale atunci când a dobândit calitatea de procuror militar. Actul atacat de reclamant conține o măsură luată pentru acordarea gradului militar unui procuror care a activat la un parchet din cadrul Ministerului Public înainte de a fi transferat la o unitate de parchet militară, astfel că nu există temei pentru a se reține că nu i se aplică prevederile textului de lege menționat.

În ceea ce privește criticile recurentului-reclamant referitoare la modul de aplicare în speță a art. 8 din Regulamentul comun, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. Articolul menționat face parte dintr-un act normativ de rang inferior, astfel că trebuie interpretat prin corelare cu norma de rang superior, respectiv cu dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, care se referă la "vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor" și art. 48 alin. (3) din aceeași lege, care se referă la "vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării acesteia". După cum rezultă din cuprinsul sentinței atacate, prima instanță a avut în vedere toate prevederile legale incidente, nefăcând o aplicare singulară a articolului contestat din Regulamentul comun, respingerea cererii de chemare în judecată datorându-se modului greșit de interpretare a întregului cadru normativ incident, în privința sferei de cuprindere a noțiunii de vechime în specialitatea militară, raportat la vechimea în specialitatea studiilor juridice absolvite de reclamant.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința recurată este pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 52 alin. (1), art. 36 alin. (1) lit. g), art. 48 alin. (3), art. 94 lit. a) și art. 109 alin. (13) din Legea nr. 80/1995, art. 32 alin. (2) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care, în condițiile art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentința recurată și va rejudeca în fond.

În rejudecare, constatând că actul atacat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 52 alin. (1) coroborat cu art. 94 lit. a) din Legea nr. 80/1995 pentru motivele expuse în cuprinsul prezentei decizii, Înalta Curte va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, va anula în parte Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.P. 738 din 20.08.2020, în ceea ce privește gradul militar de căpitan acordat reclamantului și va obligă pârâtul Ministerul Apărării Naționale la emiterea unui nou ordin, prin care să acorde reclamantului A. gradul militar de locotenent-colonel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 35 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Anulează în parte Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.P. 738 din 20.08.2020, în ceea ce privește gradul militar de căpitan, acordat reclamantului A..

Obligă pârâtul Ministerul Apărării Naționale la emiterea unui nou ordin, prin care să acorde reclamantului A. gradul militar de locotenent-colonel.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a art. 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 al ministrului apărării naționale, invocată de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Consiliul Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.