ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5310/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat instanței de judecată anularea, în parte, în ceea ce privește gradul militar acordat, a Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.P. 736/20.08.2020, prin care a fost chemat în activitate cu gradul de căpitan și pus la dispoziția secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea încadrării ca procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, obligarea pârâtei la emiterea unui ordin în vederea acordării gradului militar de locotenent colonel, corespunzător criteriilor enunțate de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, și de art. 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 al ministrului apărării naționale.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 241 din 28 aprilie 2021, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale și a dispus anularea în parte, în ceea ce privește gradul militar acordat, a Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.P. 736/20.08.2020 și obligat pârâtul la emiterea unui ordin de acordare a gradului militar de locotenent colonel reclamantului A..

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a arătat prin recursul formulat că Ordinul ministrului apărării naționale nr. MP 736 din 20.08.2020 a fost emis cu respectarea prevederilor legale prevăzute de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 176/2014 și Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 47/2014, nefiind motive de nelegalitate care ar putea atrage anularea acestuia.

În urma expunerii textelor legale incidente reprezentate de art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 80/1995, 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 8 alin. (2) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 176/2014 și Ordinul ministrului apărării naționale nr. M47/2014, art. 74 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 și art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, recurentul - pârât a arătat că art. 109 alin. (13) din Legea nr. 80/1995 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 101/2019, este prevăzut explicit faptul că, dispozițiile unor articole printre care și cele ale art. 52 alin. (1) nu se aplică ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din structurile Ministerului Apărării Naționale.

S-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material expuse.

Totodată, s-a arătat că temeniurile de drept indicate în cuprinsul cererii de recurs trebuie coroborate cu cele ale art. 74 alin. (1) din Statut, care stipulează că "încadrarea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în funcții se face ținând seama de nevoile forțelor armate, de competența și conduita morală ale acestora", iar potrivit prevederilor alin. (2) teza 1 din același articol, se impune a fi respectat,(...) principiul potrivit căruia ofițerii, maiștrii militari și subofițerii să nu fie subordonați altora cu grade mai mici."

În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare cu completările și ulterioare, precum și prevederile actelor normative invocate.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând în esență că emiterea ordinului nr. M.P. 736/20.08.2020 este nelegală, deoarece s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, a art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, și a art. 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și prin Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 al ministrului apărării naționale.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Demersul judiciar al reclamantului urmărește anularea, în parte, în ceea ce privește gradul militar acordat, a Ordinului ministrului apărării naționale prin care a fost chemat în activitate cu gradul de căpitan și obligarea consecutivă a pârâtei la emiterea unui ordin în vederea acordării gradului militar de locotenent colonel.

Prin Hotărârea nr. 539/2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori s-a dispus transferul reclamantului în funcția de procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, începând cu data de 03 iulie 2020.

Prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.P. 736/20.08.2020 reclamantul a fost chemat în activitate cu gradul de căpitan și pus la dispoziția secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă }nalta Curte de Casație și Justiție în vederea încadrării ca procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara.

Reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 05 octombrie 2020 împotriva ordinului ministrului apărării naționale nr. M.P.736/20.08.2020, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind trimisă prin poștă Ministerului Apărării Naționale.

Cu adresa nr. x/30.10.2020, trimisă reclamantului cu poșta obișnuită și primită la domiciliu la data de 16.11.2020, MapN -Direcția Generală Juridică a comunicat că plângerea prealabilă "nu poate fi soluționată favorabil.

Instanța de fond a reținut nelegalitatea Ordinul nr. M.P. 736/20.08.2020, prin prisma nerespectării la emiterea lui a dispozițiilor legale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

Din textele de lege enunțate reiese că recursul urmărește să supună instanței de control judiciar doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele, întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt.

Prin urmare acestea sunt limitele în care, în cele ce urmează, Înalta Curte va analiza criticile formulate de recurentă, pe care le apreciază ca fiind nefondate, după cum urmează:

Înalta Curte reține că deși se invocă prin motivele de recurs încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 80/1995, 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 8 alin. (2) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 176/2014 și Ordinul ministrului apărării naționale nr. M47/2014, art. 74 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, art. 109 alin. (13) din Legea nr. 80/1995 precum și art. 74 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, recursul limitează la o simplă indicare a textelor legale fără o dezvoltare a motivelor, fără argumentarea criticilor formulate.

Analizând conformitatea sentinței atacate cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare:

"Persoanelor prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. e), g) și h), art. 36 alin. (2), art. 37 lit. e), art. 39 lit. c), art. 40 alin. (1) lit. g) și ia art. 41 lit. e), g) și h) li se acordă grade militare în funcție de pregătirea lor, vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor, raportată la stagiile minime în grad, precum și de vârsta acestora".

Art. 36 alin. (1) lit. g) din norma citată stipulează:

"ofițerii în activitate provin din acele persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licență ale unei instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.

Intimatul/pârât în calitate de procuror civil numit în funcția de procuror militar se incadrează în categoria prevăzută de art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 80/1995 sunt cuprinși și procurorii civili numiți în funcția de procuror militar.

Potrivit articolului 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, la care face trimiterea art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 176/2014 și Ordinul ministrului apărării naționale nr. M47/2014, gradele militare propuse ministrului apărării naționale de către secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre acordare procurorilor civili numiți în funcția de procuror militar se stabilesc în funcție de pregătirea, vechimea în specialitatea raportată la stagiile minime în grad, precum și de vârsta acestora, potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militar.

Curtea de apel a reținut că potrivit Hotărârii nr. 539/02 iunie 2020 a secției pentru procurori a CSM, reclamantul avea la momentul numirii sale ca procuror militar în data de 03.07.2020 o vechime în specialitate juridică de 19 ani și 8 luni, (auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii 2000-2001, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget 2001-2010, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș 2010-2014 și la Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Timișoara 2014-2020), aspect necontestat de pârât.

În condițiile în care instanța a reținut că prin însumarea stagiilor minime în grad pentru înaintarea în gradul următor al ofițerilor, până la gradul de locotenent colonel, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 94 lit. a) din Legea nr. 80/1995 rezultă un stagiu total de 18 ani, aspect, de asemenea necontestat, în timp ce reclamantul are o vechime în specialitatea juridică de 19 ani și 8 luni, rezultă că actul administrativ atacat a fost emis de autoritatea pârâtă cu exces de putere, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 109 alin. (13) din Dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 80/1995, expuse în răspunsul la plângerea prealabilă și reluate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că acestea nu vizează prezentul raport juridic, în condițiile în care, așa cum s-a arătat art. 8 alin. (2) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari din 22.04.2014 face trimitere expresă la dispozițiile art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Totodată, nici dispozițiile art. 74 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 invocate nu pot constitui un temei al respingerii cererii intimatul - reclamant, intrucât acestea reglementează aspecte ce țin de oportunitatea încadrării ofițerilor în funcție de "nevoile forțelor armate, de competența și conduita morală ale acestora", în timp ce prezentul demers judiciar vizează anularea, în parte, doar în ceea ce privește gradul militar acordat, a Ordinului ministrului apărării naționale prin care a fost chemat în activitate cu gradul de căpitan și obligarea pârâtului la emiterea unui ordin în vederea acordării gradului militar de locotenent colonel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 241 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.