ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6058/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2021, sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării naționale și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:

- anularea în parte, în ceea ce privește gradul militar acordat, a următoarelor ordine emise de Ministrul Apărării Naționale: Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.P. 680 din 24.06.2021, prin care, la data de 01.07.2021, reclamanta A. a fost chemată în activitate cu gradul de căpitan și a fost pusă la dispoziția secției Parchetelor Militare, în vederea încadrării ca procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.P. 754 din 09.07.2021, prin care, la data de 01.07.2021, reclamanta B. a fost chemată în activitate cu gradul de locotenent și a fost pusă la dispoziția secției Parchetelor Militare, în vederea încadrării ca procuror militar Ia Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.P. 681 din 24.06.2021, prin care, la data de 01.07.2021, reclamanta C. a fost chemată în activitate cu gradul de locotenent și a fost pusă la dispoziția secției Parchetelor Militare. în vederea încadrării ca procuror militar Ia Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

- obligarea pârâtei la emiterea unor ordine în vederea acordării următoarelor grade militare: gradul de Maior pentru A., gradul de Căpitan pentru B., gradul de Căpitan pentru C., începând cu data transferului, 01.07.2021. corespunzător criteriilor enunțate de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare și de art. 8 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176 din 06 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și prin Ordinul nr. 47 din 22 aprilie 2014 al Ministrului Apărării Naționale și obligarea pârâtei la recunoașterea tuturor drepturilor ce derivă din aceste grade militare împreună cu aducerea Ia îndeplinire a tuturor obligațiilor aferente, începând cu data de 01.07.2021.

- constatarea situației de discriminare în care au fost plasate de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale cu prilejul emiterii ordinelor de chemare în activitate ca militar a reclamantelor, prin care le-au fost stabilite în mod nelegal gradele militare, inferioare celor ce ar fi trebuit acordate și prin care au fost puse la dispoziția secției Parchetelor Militare, în vederea încadrării ca procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Prin hotărârea nr. 25 pronunțată la 10 februarie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii nr. 25 pronunțată la 10 februarie 2022 de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs B. și C., care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost motivată.

După expunerea istoricului speței, recurentele au susținut că instanța de fond nu a respectat solicitarea lor, aplicând în mod greșit normele de drept material cu consecința devoalării unui raționament juridic greșit, astfel cum este expus în continuare.

- instanța de fond a apreciat că, față de situația de fapt cu care a fost sesizată, sunt incidente prevederile art. 54 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, deși aceasta face referire la instituția promovării în grad și nu la instituția acordării gradelor la momentul activării.

Prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat promovarea în gradul următor, ca operațiune ulterioară activării, ci chiar modul de stabilire a gradelor militare din momentul activării, pe care l-au apreciat ca nelegal.

În motivarea instanței de fond se observă cum, prin evidențierea cerințelor, judecătorul are în vedere două condiții legale ce nu se aplica situației de fapt avută în vedere în cadrul cererii de chemare în judecată și cu care a fost învestită.

Totodată, din lectura dispozițiilor Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare, rezultă că acordarea gradelor militare este un proces diferit de cel al înaintării în grad, având reglementări legale diferite, precum art. 52 pentru prima situație, respectiv art. 53 - art. 56 pentru cea de-a doua.

Această diferență rezultă în mod evident și din dispozițiile cuprinse în art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În situația de față, art. 52 și art. 54 din Legea nr. 80/1995 vizează două ipoteze normative diferite și două instituții substanțiale distincte, neavând natură complementară, context în care art. 54 nu poate fi aplicat în completarea normei stipulate de art. 52 din același act normativ, incidentă în cauză întrucât este indicată în mod expres de art. 8 alin. (2) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 313/29.04.2014.

Aceste aspecte au fost învederate instanței de fond, dar aceasta s-a pronunțat cu privire la un alt aspect al statului profesional, pe care reclamantele nu l-au solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Instanța de fond a observat și sintetizează în mod corect faptul că ele au solicită valorificarea vechimii deținute în magistratura civilă, prin raportare la data transferului.

Împrejurare firească având în vedere că serviciul în care au fost confirmate este cel de magistratură militară, ceea ce prezintă continuitate, atribuțiile exercitate de facto sunt de aceeași natură, iar, în activitatea propriu-zisă, calitatea de militar a magistratului este de natura specializării și nu de esența acesteia, motiv pentru care structuri pur civile precum DIICOT și chiar instanțele civile pot soluționa și cauze care privesc cadrele militare active.

Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile următoarele norme de drept material: art. 36 alin. (1) lit. g), art. 52 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 94 lit. A) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, art. 32 alin. (2) și art. 74 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, art. 8 alin. (2) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176 din 06 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și prin Ordinul nr. 47 din 22 aprilie 2014 al Ministrului Apărării Naționale.

Nu este aplicabil art. 54 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, care vizează înaintarea în grad, instituție de drept substanțial străină față de limitele învestirii instanței în prezenta cauză.

În concluzie, instanța de fond a aplicat alte dispoziții de drept material decât cele incidente în cauză, impunând totodată îndeplinirea unor condiții suplimentare, respectiv împlinirea unui stagiu minim militar și aprecierea profesională, contrar legii. Deși reclamante nu contestă că pentru promovarea în grad se impune și o astfel de evaluare, obiectul acestei acțiuni nu s-a referit la promovare, ci la acordarea, la momentul activării, a unor grade militare în acord cu dispozițiile legale și nu pe baza unor aprecieri subiective și discriminatorii.

- instanța de fond a reținut că soluția de respingere decurge din soluția dată primului capăt de cerere, continuând astfel raționamentul greșit aplicat, dar și faptul că nu ar putea să oblige pârâta la acordarea unui anumit grad militar întrucât s-ar substitui autorității publice, atrăgând incidența motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin această motivare este lesne de observat că instanța de fond face o confuzie gravă a obiectului acțiunii reclamantelor prin raportare la unele din prerogativele instituțiilor puterii executive, respectiv legalitate, oportunitate.

Astfel, au solicitat obligarea pârâtei la acordarea gradelor militare rezultate în urma aplicării în mod corect a dispozițiilor legale și nu la acordarea unor grade militare în mod discreționar, mai favorabile față de cele ce ar fi trebuit acordate.

Astfel cum au precizat în motivarea acțiunii, Curtea Constituțională a statuat că art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție cuprinde toată sfera de relații sociale privitoare la justiție, respectiv organizare, funcționare, statut. Curtea a arătat că, prin textul constituțional menționat, legiuitorul constituant derivat nu s-a îndepărtat de la unitatea de procedură și reglementare care trebuie să caracterizeze relațiile sociale care privesc justiția, (...). Prin urmare, rezultă că sfera art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție acoperă și statutul judecătorilor și procurorilor.

Ceea ce instanța trebuia să aibă în vedere este modul de aplicare a normelor legale de către pârâtă și obligarea pârâtei la respectarea acestora, împrejurare care nu doar că se regăsește în atribuțiile puterii judecătorești, ci reprezintă esența acestora. O altă interpretare, conformă celei din hotărârea recurată, constituie o încălcare a dreptului de acces la o instanță în accepțiunea art. 6 C.E.D.O. și art. 21 din Constituția României, recurentele fiind private de posibilitatea de a supune controlului jurisdicțional maniera discreționară și discriminatorie în care intimata a înțeles să aplice normele juridice incidente.

- sub aspectul celui de-al treilea capăt de cerere, referitor la existența unei pretinse discriminări a reclamantelor prin raportare la alți colegi, instanța de fond, din nou, a aplicat în mod greșit normele de drept substanțial incidente.

În esență, pe fond s-a reținut că au fost date soluții diferite pentru situații diferite și că reclamatele nu au făcut dovada acordării unor grade superioare altor colegi, fără a îndeplini cerința stagiului minim în grad.

Situația de discriminare pe care au constatat-o este că, celorlalți colegi li s-au acordat grade corespunzătoare normelor legale incidente, dar lor, în analiza acelorași norme legale, li s-au acordat grade mai mici, aceasta fiind o situație de fapt dovedită, astfel cum au învederat prin cererea introductivă.

În plus, sarcina probei revenea intimatei, conform art. 20, alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, cât timp recurentele au probat existența unor fapte, pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări.

Interpretarea dată de instanța de fond în privința sarcinii probei și a existenței stării de discriminare este eronată și încalcă norma anterior menționată, anihilând însăși substanța dreptului dedus judecății prin cel de-al treilea petit.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurente, Înalta Curte apreciază necesar a puncta aspectele de ordin factual care au condus la formularea cererii de față.

Reclamantele B., C. și A. au fost numite în funcția de procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București începând cu data de 01.07.2021, dar prin acțiune acestea au contestat ordinele de numire apreciind că nu le-a fost recunoscută vechimea anterioară, astfel că au fost încadrate în grade mai mici.

Astfel, reclamanta B. a ocupat funcția de procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și are o vechime de 8 ani și 7 luni în funcția de procuror, dar prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.P. 754 din 09.07.2021, a fost chemată în activitate cu gradul de locotenent, deși ar fi trebuit să i se acorde, la activare în armată, gradul militar de căpitan.

Reclamanta C. i s-a acordat gradul de locotenent, dar prin emiterea ordinului contestat, nu s-a avut în vedere perioada de 10 ani și 7 luni vechime în specialitate (procuror civil), iar prin raportare la stagiile minime în grad prevăzute de art. 94 alin. (1) lit. A) din Legea nr. 80/1995, ar fi trebuit să i se acorde, la activare în armată, gradul militar de căpitan.

Reclamanta A. a fost chemată în activitate cu gradul de căpitan, dar a apreciat că ar fi trebuit să i se acorde gradul militar de maior, conform art. 94 lit. A) din Legea nr. 80/1995 privind stagiile minime în grad.

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu greșita interpretare a normelor de drept incidente cauzei în ceea ce le privește pe reclamantele C. și B., care vor fi redate în cele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, "Persoanelor prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. e), g) și h), art. 36 alin. (2), art. 37 lit. e), art. 39 lit. c), art. 40 alin. (1) lit. g) și la art. 41 lit. e), g) și h) li se acordă grade militare în funcție de pregătirea lor, vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor, raportată la stagiile minime în grad, precum și de vârsta acestora.".

Dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 80/1995 stipulează că:

"Ofițerii în activitate provin din: (...) g) persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licență ale unei instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale."

Totodată, art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 prevede că:

"(...) gradele se acordă celor prevăzuți la art. 36 alin 1 lit. e), g) și i) - k) în raport cu nivelul structurii și specificul funcției vacante, precum și vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării acesteia, potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale."

Este de observat și că stagiile minime în grad pentru înaintarea în gradul următor al ofițerilor, până la gradul de locotenent colonel, sunt, conform art. 94 lit. a) din Legea nr. 80/1995, următoarele: stagiul minim în gradul de sublocotenent pentru a deveni locotenent este de 3 ani; stagiul minim în gradul de locotenent pentru a deveni căpitan este de 5 ani. Prin însumarea stagiilor obligatorii pentru acordarea gradului de căpitan, se obține un stagiu total de 5 ani, pe care reclamantele a susținut că l-a îndeplinit, în timp ce pârâtul MAPN susține contrariul, nerecunoscând drept vechime în specialitate perioada în care acestea au derulat activitatea de procuror civil.

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 8 din Regulamentul comun, de care s-a prevalat autoritatea ministerială, care prevede că:

"Gradele militare propuse ministrului apărării naționale de către secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre acordare procurorilor civili numiți în funcția de procuror militar se stabilesc în funcție de pregătirea, vechimea în specialitatea raportată la stagiile minime în grad, precum și de vârsta acestora, potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare."

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că reclamantele îndeplineau, la data chemării în activitate în corpul ofițerilor, condițiile prevăzute de art. 52 alin. (1) coroborat cu art. 36 alin. (1) lit. g) și art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, raportat la stagiile minime de grad prevăzute de art. 94 lit. a) din aceeași lege, pentru a le fi acordat gradul de căpitan. Astfel, la momentul numirii în funcția de procuror militar (25 mai 2021), reclamantele dețineau diplomă de licență emisă de o instituție de învățământ superior cu profil corespunzător specialității militare (magistratură militară) și aveau vechime în specialitate juridică, astfel:

- recurenta-reclamantă B. a ocupat funcția de procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și având o vechime de 8 ani și 7 luni în funcția de procuror.

- recurenta-reclamantă C., Curtea a ocupat funcția de procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și având o vechime de 10 ani și 7 luni în funcția de procuror.

Aceste aspecte nu au fost contestate de către intimații-pârâți, astfel că, raportând, conform dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor la stagiile minime în grad, Înalta Curte constată că reclamantele au dreptul la acordarea gradului militar de căpitan, nu a celui de locotenent, cum în mod greșit s-a dispus prin ordinele atacate. Gradul militar de locotenent se acordă persoanelor care au o vechime de minim 3 ani în specialitatea dobândită, or durata vechimii reclamantelor în specialitatea dobândită este de peste 5 ani, corespunzătoare gradului militar de căpitan.

Nu poate fi reținută teza potrivit căreia vechimea dobândită nu face parte din vechimea eligibilă pentru acordarea gradului militar, câtă vreme art. 48 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 face trimitere la "vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării acesteia", iar art. 52 alin. (1) se referă la "vechimea în specialitatea dobândită pe timpul studiilor", categorie căreia i se subsumează și activitatea de procuror civil. Această profesie nu poate fi exercitată decât în condițiile absolvirii unei facultăți de drept, specialitatea necesară ocupării funcției de procuror civil fiind, evident, cea juridică, dobândită prin urmarea unei instituții de învățământ superior cu acest profil.

Instanța de fond a considerat în mod eronat că vechimea dobândită în profesia de procuror civil nu poate fi asimilată specialității militare menționate în cuprinsul Legii nr. 80/1995. Specialitatea militară în care se încadrează reclamantele este magistratura militară, din cadrul serviciului justiție militară, iar potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naționale privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister. Așadar, perioada îndeplinirii profesiei de procuror civil este luată în considerare ca vechime eligibilă pentru numirea ca procuror militar, fiind considerată vechime în specialitate.

Prin urmare, rezultă că, în cazul magistraturii militare, trimiterea la specialitatea militară nu poate fi interpretată decât ca referindu-se la vechimea în specialitate juridică care îi conferă solicitantului posibilitatea intrării în magistratură și, ulterior, ocupării funcției de procuror militar, astfel că perioada în care reclamantele au fost procurori civili trebuie luată în considerare la acordarea gradului militar.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte constată că pentru a dezlega chestiunea de drept dedusă judecății, prezintă relevanță doar dispozițiile art. 32 și 33 din Legea nr. 303/2004, care se referă la condițiile de admitere în magistratură și de numire în funcția de judecător sau procuror militar, conform raționamentului expus anterior.

În speță nu pot fi primite nici apărările intimatului-pârât, potrivit cu care dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 nu sunt aplicabile reclamantelor deoarece art. 109 alin. (13) din aceeași lege exclude din sfera destinatarilor art. 52 alin. (1) cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale.

Înalta Curte reține că art. 109 alin. (13) prevede că dispozițiile art. 52 alin. (1) nu se aplică ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din structurile Ministerului Apărării Naționale, însă acest text de lege nu este incident în speță întrucât actul atacat se referă la persoane care nu făceau parte din structurile Ministerului Apărării Naționale atunci când au dobândit calitatea de procuror militar. Actele atacate de reclamante conțin o măsură luată pentru acordarea gradului militar unui procuror care a activat la un parchet din cadrul Ministerului Public înainte de a fi transferat la o unitate de parchet militară, astfel că nu există temei pentru a se reține că nu li se aplică prevederile textului de lege menționat.

Nu este fondată însă critica privind existența unei pretinse discriminări a reclamantelor prin raportare la modul de încadrare în grad a altor colegi procurori, Înalta Curte constată că este nefondat.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 137/2000 (...) "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."

Rezultă din definiția legală citată anterior, că diferența de tratament devine discriminare dacă se bazează pe o caracteristică sau un criteriu interzis. Înalta Curte a statuat în jurisprudența sa că sintagma "orice alt criteriu" nu înseamnă lipsa criteriului, fiind de neconceput existența unei fapte de discriminare fără un anumit criteriu identificabil.

În cauză recurentele reclamante au invocat discriminarea în raport cu situația altor colegi, dar Înalta Curte constată că nu se poate reține un atare tratament, câtă vreme nu s-au adus nici un fel de probe care să conducă la concluzia existenței vreunui criteriu de discriminare pe baza căruia reclamantelor le-a fost refuzată acordarea gradului de căpitan.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința recurată este pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 52 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 94 lit. a) și art. 109 alin. (13) din Legea nr. 80/1995, art. 32 alin. (2) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care, în condițiile art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantele C. și B. și va casa în parte sentința recurată.

În rejudecare, constatând că actele atacate a fost emise cu încălcarea prevederilor art. 52 alin. (1) coroborat cu art. 94 lit. a) din Legea nr. 80/1995 pentru motivele expuse în cuprinsul prezentei decizii, Înalta Curte va admite în parte acțiunea formulată de reclamantele C. și B., va anula în parte Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.P. 754/09.07.2021 în ceea ce privește acordarea gradului militar de locotenent reclamantei B., precum și Ordinul nr. M.P. 681/24.06.2021, în ceea ce privește acordarea gradului militar de locotenent reclamantei C., va obliga pârâtul Ministerul Apărării Naționale la emiterea unor noi ordine, prin care să acorde reclamantelor C. și B. gradul militar de căpitan și va menține în rest sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C. și B. împotriva hotărârii nr. 25 pronunțată la 10 februarie 2022 de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele C. și B..

Anulează în parte Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.P. 754/09.07.2021 în ceea ce privește acordarea gradului militar de locotenent reclamantei B., precum și Ordinul nr. M.P. 681/24.06.2021, în ceea ce privește acordarea gradului militar de locotenent reclamantei C..

Obligă pârâtul Ministerul Apărării Naționale la emiterea unor noi ordine, prin care să acorde reclamantelor C. și B. gradul militar de căpitan.

Menține în rest sentința atacată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 decembrie 2023.