ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 decembrie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale ("MApN"), a solicitat anularea Ordinelor ministrului apărării naționale nr. MP 624/11.07.2018, astfel cum a fost modificat și nr. MP 627/12.07.2018, prin care reclamantul a fost trecut, din calitatea de colonel în activitate, direct în retragere și în acest mod a fost exclus direct din magistratura militară și din funcția de vicepreședinte al Curții Militare de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 2033 din 18 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale și a anulat Ordinul ministrului apărării naționale nr. MP 624/11.07.2018 și Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.P. 627/12.07.2018.

Împotriva sentinței civile nr. 2033 din 18 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, anularea ordinelor atacate și pentru motivul de nelegalitate referitor la încălcarea prevederilor art. 109 alin. (4) din Legea nr. 80/1995 și art. 52 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Motivând recursul din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul susține că, deși a anulat ordinele atacate, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la un motiv de nelegalitate invocat prin acțiune, respectiv cel referitor la trecerea sa direct în retragere, fiind încălcate dispozițiile art. 109 alin. (4) din Legea nr. 80/1995, care prevăd că magistraților militari le sunt aplicabile aceleași reglementări cu ceilalți magistrați, potrivit Legii nr. 303/2004, inclusiv în ceea ce privește vârsta pentru încetarea activității, care diferă de cea a militarilor. Nepronunțarea instanței asupra acestui motiv de nulitate încalcă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și creează posibilitatea pentru pârât de a emite un nou ordin nelegal de trecere în retragere a reclamantului.

Consideră recurentul-reclamant că este incident și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond nesocotind statutul magistratului militar, în ceea ce privește vârsta de pensionare. Statutul judecătorilor și procurorilor conferă dreptul magistraților de a reveni în activitate, dacă nu au fost îndepărtați din profesie din motive imputabile, pe când trecerea în retragere lipsește pe magistrat de această posibilitate.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât MApN a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește interesul susținerii căii de atac, intimatul-pârât arată că, în urma admiterii în fond a cererii de anulare a ordinelor contestate, reclamantul și-a reluat atribuțiile de la data de 04.12.2018, iar pârâtul MApN nu a formulat recurs împotriva acestei soluții. Totodată, nu s-a emis un alt ordin de trecere în retragere a reclamantului, astfel că acesta nu justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în susținerea recursului.

În subsidiar, intimatul-pârât susține că trecerea direct în retragere a reclamantului s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 42 lit. a) și art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995, întrucât reclamantul, ofițer magistrat, avea peste 63 de ani, aceasta fiind limita de vârstă până la care cadrele militare în rezervă pot fi menținute în evidență.

Mai arată intimatul că Ordinul ministrului apărării naționale nr. MP 624/11.07.2018 a fost emis ca urmare a solicitării reclamantului, potrivit raportului personal x/09.07.2018.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Înalta Curte reține că litigiul de față are drept obiect anularea ordinelor emise de ministrul apărării naționale, prin care s-a dispus trecerea în retragere a reclamantului A., din calitatea de ofițer magistrat. Totodată, se reține că acțiunea a fost admisă în fond, ordinele contestate fiind anulate, iar obiectul recursului declarat de reclamant este limitat doar la critica pretinsei neanalizări de către instanța de fond a tuturor motivelor de nelegalitate invocate, autoritatea ministerială pârâtă nedeclarând recurs împotriva sentinței de fond.

Înalta Curte consideră că la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului trebuie avute în vedere atât conduita procesuală a părților, cât și modificările intervenite în situația profesională a reclamantului, ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Astfel, potrivit susținerilor intimatului-pârât, necontestate de recurentul-reclamant, începând cu data de 04.12.2018, acesta și-a reluat atribuțiile deținute anterior emiterii ordinelor de trecere direct în retragere, iar pârâtul MApN nu a emis un alt ordin de trecere în retragere, în temeiul aceleiași situații de fapt avute în vedere la emiterea ordinelor contestate. Pe de altă parte, întrucât pârâtul nu a formulat recurs împotriva sentinței de fond, hotărârea de anulare a actelor administrative atacate nu mai poate fi desființată sub acest aspect, ci, cel mult, poate fi completată în partea referitoare la considerente, prin admiterea tuturor motivelor de nelegalitate susținute de reclamant (dacă, desigur, o astfel de critică ar fi validată în recurs). În concluzie, soluția de anulare a ordinelor de trecere în retragere nu mai poate fi reformată în recurs, iar reclamantul a fost repus în situația și atribuțiile anterioare emiterii acestor ordine.

Recurentul-reclamant a susținut că interesul promovării căii de atac rezidă în împiedicarea pârâtului de a emite un alt ordin similar de trecere în retragere, însă, pe de-o parte, interesul susținerii recursului nu poate fi stabilit în raport de eventuale acțiunii viitoare și incerte ale intimatului-pârât, iar pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, potrivit Decretului Președintelui României nr. 868/11.11.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 1065 din 11 noiembrie 2020, recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția de judecător și vicepreședinte al Curții Militare de Apel București, ca urmare a pensionării, iar în prezent acesta a depășit vârsta de 65 de ani, până la care magistrații pot fi menținuți în activitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, la data soluționării prezentului recurs, nu se mai pot produce efectele invocate în recurs, pretins prejudiciabile la adresa drepturilor și intereselor reclamantului, constând în trecerea în retragere anterior vârstei de 65 de ani, cu consecința imposibilității continuării activității de magistrat, respectiv a reîncadrării sale în funcția de judecător, conform art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte mai reține că, deși potrivit art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, magistrații pot fi menținuți în funcție și după vârsta de 65 de ani, totuși această menținere este condiționată de avizul anual al secției pentru judecători sau, după caz, pentru procurori, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce presupune aflarea în activitatea a magistratului, situație neregăsită în speță, în contextul pensionării recurentului-reclamant.

Concluzionând, și în situația în care s-ar constata că instanța de fond nu a analizat toate elementele de nelegalitate susținute de reclamant cu privire la cele două ordine, o eventuală soluție de admitere a recursului nu aduce recurentului-reclamant un beneficiu concret, câtă vreme cele două ordine au fost înlăturate definitiv din ordinea juridică, reclamantul a fost pus în situația anterioară emiterii lor, iar ulterior a împlinit vârsta de 65 de ani, de care acesta se prevala pentru menținerea în activitatea de magistrat și, totodată, a fost eliberat din funcție prin pensionare, astfel cum solicitase prin cererea depusă la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 28.03.2018. Ca atare, constatarea în recurs a unui motiv de nelegalitate suplimentar al celor două ordine contestate nu poate schimba în vreun fel situația profesională actuală a reclamantului.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte concluzionează că, în prezent, interesul procesual al reclamantului în susținerea recursului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel încât nu mai este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2033 din 18 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2022.