ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2022

Ședința publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Major al Apărării din Ministerul Apărării Naționale și B. - Șeful Direcției Personal și Mobilizare din Statul Major al Apărării, a invocat vătămarea interesului legitim de avansare în carieră și a drepturilor materiale și de statut socio-profesionale aferente, precum și nesoluționarea situației sesizate și necomunicarea datelor solicitate prin plângerea prealabilă înregistrată cu numărul CR 461 din 31.05.2018.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1008 din 19 decembrie 2019, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Major al Apărării din Ministerul Apărării Naționale și B.-Șeful Direcției Personal și Mobilizare din Statul Major al Apărării, ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material și cuprinde motive străine de natura cauzei.

Recurentul consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a normelor prevăzute de Legea 554/2004 precum și de Ordinele/regulamentele specifice (M59/2015, M69/2015, MS107/207)

Instanța a acționat în contra îndatorii de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, inclusiv să ceară explicații (oral sau în scris) sau prin punerea în dezbatere a oricărei împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

Analizând hotărârea recurată se poate constată cu ușurință că, în expunerea situației de fapt și în motivarea soluției au fost reținute aspecte eronate și contrare realității sau normelor de drept aplicabile.

Recurentul precizează că M59/2015 vizează posturile permanente din structurile din străinătate și încadrarea în scop de reprezentare pe perioadă determinată (durată a mandatului este de regulă 3 ani).

Pe de altă parte, M69/2015 vizează funcțiile vacante din structurile din țară și încadrarea acestora în scop de promovare în funcție pe durată nedeterminată sau până când se îndeplinesc condițiile pentru ocuparea următoarei funcții ca parte a evoluției în cariera militară.

În plus, cele două norme juridice stabilesc proceduri și demersuri diferite după cum se poate observa chiar la o comparație simplă dintre prevederile art. 3 și art. 3^1 M59/2015 pe deoparte și cele ale art. 8 și 9 ale M69/2015, pe de altă parte.

În concret, instanța face confuzii între, pe deoparte, termenii "selecția inițială" și "ierarhizarea și selecția" care desemnează etape ale concursului pentru ocuparea posturilor permanente reglementat de M59/2015 țart. 3A1 alin. (1) lit. b) și e) și, pe de altă parte, termenii "ierarhizarea și selecția" și "selecția" care desemnează chiar sistemul/procesul de selecție pentru evoluția în carieră a cadrelor militare reglementat de M69/2015.

În consecință, prin modalitatea aleasă de a prezenta situația de fapt a cauzei, instanța nu face decât să ofere, nejustificat și inechitabil, un bonus de credibilitate și o nuanță de legalitate susținerilor pârâților, deși acestea sunt flagrant în contradictoriu cu normele de drept aplicabile în speță, respectiv Ordinul M59/2015 care reglementează organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului de Locțitor pentru NATO și UE.

Recurentul mai susține că instanța de fond a admis cererile pârâților reținând doar motivele de fapt și de drept pe care le susțineau, ignorându-le pe cele care erau împotrivă. În schimb, cererile/argumentele sale au fost respinse, de principiu, chiar dacă erau justificate și în fapt și în drept.

Or, toate aceste lucruri sunt împotriva principiilor generale de drept, instanța având îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Prin urmare, instanța ar fi trebuit să rețină că, în august 2017, s-a inițiat, de fapt, concursul pentru ocuparea posturilor permanente (nu selecția sau selecția inițială) printre care și cel de Locțiitor pentru NATO și UE.

Această corecție terminologică este susținută de drept de prevederile art. 12 și art. 13 din M59/2015 și, în fapt, chiar de demersurile efectuate în realitate, respectiv de desfășurarea celor trei activități prevăzute ca făcând parte din prima etapă a concursului ("inițierea concursului") dovedite cu înscrisurile de la dosar.

În detaliu, stabilirea posturilor (art. 12) s-a făcut în baza evidențelor Direcției Personal și Mobilizare, care conform M59/2015 gestionează aceste posturi, în urma aceste activități au fost identificate cele 64 de posturi (printre care și cel de Locțiitor pentru NATO și UE) scoase la concurs.

Publicitatea concursului s-a făcut prin lansarea ofertei de posturi cu aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1) însemnând publicarea în Buletinul Informativ al armatei nr. 8 și în INTRAMAN precum și comunicarea publicării prin adresa-fax nr. P31/1605 din 24.08.2017.

Iar înscrierea candidaților conform reglementărilor art. 14 alin. (1) din M59/2015, în cazul recurentului prin raportul cu nr. x din 22.09.2017 - dos.trib)

De asemenea, în aplicarea corectă a prevederilor legale, instanța ar fi trebuit să rețină ca stare de fapt că, prin declararea ca "respinși" a celor 5 candidați la postul de Locțiitor pentru NATO și UE (pe motivul nedeținerii gradului prevăzut), s-a ajuns în situația în care, din lipsă de candidați pentru participarea la celelalte probe ale concursului, s-a inițiat din nou concursul doar pentru ocuparea posturilor respective conform art. 20 alin. (1) din M59/2015.

Acest lucru s-a realizat faptic prin însăși desfășurarea din nou a celor trei activități prevăzute de art. 12 din M59/2015 ca făcând parte din prima etapă a concursului ("inițierea concursului").

La stabilirea posturilor s-au luat în calcul doar posturile fără candidați eligibili la primul concurs, implicit și postului de Locțiitor pentru NATO și UE.

În opinia recurentului, instanța ar fi trebuit să rețină și un lucru evident, și anume că inițierea unui nou concurs în noiembrie 2017 special pentru posturile fără candidați eligibili, este echivalentă cu finalizarea de fapt și de drept a concursului din august 2017 pentru ocuparea posturile vizate.

Recurentul critică, ca netemeinică și contrară normelor aplicabile, reținerea în starea de fapt a următoarelor demersuri desfășurate de pârâți: analiza/verificarea fișei postului (inclusiv cu constatarea unor înscrisuri incorecte/neactualizate (codul ID, clasa de salarizare); solicitarea actualizării si actualizarea Fisei Postului de către Reprezentata Militară a României la NATO; înștiințarea Direcției Generale Management Resurse Umane (DGMRU) faxul nr. x/15.03.2018 despre necesitatea reanalizării și actualizării Fișelor de post.

În susținerea acestei critici menționează prevederile art. 17 din M59/2015 alin. (1) care arată, în mod explicit, care este activitatea care se desfășoară în etapa selecției inițiale și anume analiza îndeplinirii de către candidați a specificațiilor de personal. Deci nicidecum analiza/verificarea Fișei Postului.

Criticăm de asemenea, faptul că instanța nu a reținut în starea de fapt toate susținerile părților și împrejurările pentru a contextualiza cât mai corect cauza.

Instanța nu a reținut că, în fapt, la data de 15.03.2018 memoriul original era deja la Direcția Management și Resurse Umane, mai precis la Secretariatul Comisiei de selecție nr. 1 în vederea "ierarhizării si selecției" în cadrul concursului inițiat în noiembrie 2017, astfel că era deja declarat "admis".

În opinia sa, instanța trebuia să rețină în fapt că s-a decis "organizarea din nou a concursului" nu "reluarea procesului de selecție", că "a fost anulat concursul anterior" sau "în desfășurare" nu "selecția s-a anulat" și că în luna mai 2018 "a fost inițiat din nou concursul" nu "procesul de selecție a fost reluat doar pentru funcția de locțiitor pentru NATO și UE" nu "pentru aceeași funcție de locțiitor".

Inițierea din nou a concursului este dovedită cu înscrisurile de la dosar care arată că activitățile desfășurate în realitate, sunt cele aferente etapei "inițierii concursului" așa cum sunt explicit prevăzute la art. 12 din M59/2015.

Totodată, recurentul mai arată că instanța a interpretat greșit normele de drept aplicabile când a reținut faptul că "s-a decis reluarea procesului de selecție după republicarea funcției de locțiitor cu toate elementele actualizate ca și cum ar fi fost un demers cât se poate de justificat în condițiile date, și ca venind firesc în urma celor desfășurate anterior. În acest fel, instanța nu face decât să valideze un demers străin cauzei, respectiv din afara reglementărilor aplicabile speței.

De asemenea, recurentul precizează că instanța nu indică în concret raționamentul/raționamentele în baza căruia/cărora a ajuns la aspectele reținute în conținutul soluției date și nici nu arată în concret motivele pentru care s-au admis, sau cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, nu a reținut că, în speța de față, decizia de anularea concursului (comunicată cu P4846/23.04.2018) întrunește toate cerințele prevăzute de lege pentru a fi considerat, de facto și de jure, un act administrativ veritabil.

În aplicarea normelor aplicabile, se poate ușor constata că decizia de anulare a concursului inițiat în noiembrie 2017, comunicată cu adresa x/23.04.2018:

- este un act unilateral (manifestare a voinței proprii a autorității) cu caracter individual (privește doar pe cei implicați în concurs);

- este emis de o autoritate publică (Statul Major al Apărării prin Direcția Personal și Mobilizare), învestită cu putere publică în executarea în concret a legii (în aplicarea art. 74 din Legea nr. 80/1995, art. 30 din Legea nr. 53/2003 și art. 3 din H.G. nr. 285/2011, Ordinul M59/2015 stabilește că Statul Major al Apărării prin Direcția Personal și Mobilizare gestionează posturile permanente și, implicit concursul de ocupare a acestora);

- a stins raporturile juridice (ex. statutul de candidat cu drepturi și obligații specifice) dintre participanții la concurs și autoritatea publică născute odată cu înscrierea candidaților prin raport personal conform art. 14 alin. (1) din M59/2015 (nr. CR 672 din 28.11.2017) în cadrul etapei de inițiere a concursului din noiembrie 2017 a cărui publicitate s-a făcut prin lansarea ofertei de posturi cu aplicarea prevederilor art. 13 alin. (5) respectiv publicarea și comunicarea publicării prin adresa-fax nr. P31/2197 din 24.11.2017.

Nu se susține nici afirmația curții că "acest act ar trebuie să fie contestat odată cu rezultatul concursului deoarece, altfel, ar însemna a perturba procedura de desfășurare a unui concurs prin posibilitatea recunoscută fiecărui candidat de a contesta oricând orice act apreciat ca vătămător".

Recurentul mai susține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că "nu au fost inițiate trei concursuri pentru ocuparea funcției de locțiitor pentru NATO și UE, ci a fost parcursă de mai multe ori etapa selecției în cadrul aceluiași concurs"

Susținerea instanței este contrazisă de prevederile M59 aplicabile, respectiv articolele din cuprinsul întregului Capitol III care reglementează modul de organizare.

Cu alte cuvinte, chiar daca în toate cele trei concursuri a fost vizat postul de Locțiitor pentru NATO și UE, fiecare dintre acestea este clar delimitat procedural de celelalte prin faptul că au fost inițiate la momente și în condiții diferite.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimații a formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în fapt, pentru organizarea selecției și încadrarea funcției de locțiitor pentru NATO și UE din cadrul Reprezentanței Militare a României la NATO și UE, Direcția personal și mobilizare a publicat, în luna august 2017, în Buletinul Informativ al Armatei nr. 8 (document clasificat secret de serviciu) oferta de posturi permanente, printre care se regăsea și funcția de locțiitor pentru NATO și UE.

Concomitent, s-a transmis o adresă de informare către structurile militare privind publicarea posturilor în BIA nr. 8/2017, cu precizări referitoare la consultarea fișelor posturilor pe site-ul intern și îndeplinirea condițiilor generale, precum și termenul de depunere a rapoartelor (31.10.2017).

La concurs s-au înscris cinci candidați, printre care și recurentul-reclamant.

În urma finalizării selecției inițiale, toți cei cinci ofițeri înscriși la concurs au fost declarați respinși, motivul respingerii fiind neîndeplinirea cerințelor de personal, potrivit art. 17 alin. (3) din Ordinul nr. M.59/2015, și anume faptul că nu dețineau același grad cu cel prevăzut în fișa postului, respectiv general de brigadă.

Recurentului i s-a comunicat rezultatul prin adresa transmisă șefului structurii din care face parte, cu faxul nr. P31-2192/24.11.2017.

În data de 24.11.2017, s-a transmis către structurile militare adresa fax nr. x/24.11.2017 privind organizarea unei reselecții pentru funcția de locțiitor pentru NATO și UE cu termenul de depunere a rapoartelor 11.12.2017.

La reselecția lansată în luna noiembrie 2017, s-au înscris șase candidați, inclusiv recurentul-reclamant.

Cu ocazia declanșării verificărilor, în această etapă, din analiza fișei postului de locțiitor pentru NATO și UE, s-a constatat că elementul de identificare a funcției cod ID trecut pe fișa postului înregistrată cu nr. x din 19.01.2016 (document clasificat secret de serviciu), și anume x corespundea și funcției de Ofițer 4 (și șef compartiment) la Compartimentul secretariat și administrativ - financiar din Reprezentanța Militară a României la NATO și UE, în loc să fie actualizat și înscris ID-ul corect al funcției de locțiitor x.

Totodată, coeficientul de ierarhizare salarizare era trecut 8.16, neactualizat în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, lege intrată în vigoare la data de 1 iulie 2017. Coeficientul de ierarhizare salarizare de 8,16 era înscris potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, lege abrogată la data de 30.06.2017.

În consecință, s-a solicitat Reprezentanței Militare a României la NATO și UE să transmită către Direcția personal și mobilizare fișa postului de locțiitor corectă și actualizată, potrivit statului de organizare intrat în vigoare în luna octombrie 2017, conform prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în ceea ce privește coeficientul de ierarhizare salarizare, și ale prevederilor Ordinului nr. MS.107/2I.09.2017 pentru aprobarea "M.RU.-2/1, Norme de definire a funcțiilor personalului din structurile Ministerului Apărării Naționale (document clasificat secret de serviciu).

Ca răspuns, la data de 15.03.2018, reprezentanța a transmis fișa postului de locțiitor, actualizată și corectată cu noul element de identificare ID x, cu coeficientul de ierarhizare salarizare corect de 2,86 (potrivit Legii-cadru nr. 153/2017), cu atribuțiile funcției actualizate, fișă înregistrată cu nr. x din 15.03.2018 (document clasificat secret de serviciu).

Având în vedere această situație, prin faxul nr. x/15.03.2018 DPM înștiințează Direcția generală management resurse umane despre faptul că Reprezentanța Militară a României la NATO și UE a primit un nou stat de organizare, care a impus reanalizarea și actualizarea fișelor de post, în ceea ce privește coeficienții de ierarhizare salarizare, atribuțiile, standardele de realizare ale acestora și cerințele specifice ocupării posturilor.

În consecință, s-a decis reluarea procesului de selecție după republicarea funcției de locțiitor cu toate elementele actualizate, prin informarea structurilor militare care asigură candidați, despre organizarea unei reselecții.

Astfel, au fost înștiințați șefii structurilor militare din care făceau parte candidații, despre modificările survenite, în acest sens fiind transmisă și adresa de comunicare nr. x/23.04.2018 șefului structurii militare, din care face parte recurentul, prin care acesta a fost informat despre faptul că selecția s-a anulat și că va fi reluată la o dată ulterioară care va fi comunicată în timp util structurilor interesate.

În luna mai 2018, procesul de selecție a fost reluat pentru aceeași funcție de locțiitor, cu adresa de comunicare fax P22-280/10.05.2018, fiind precizate condițiile specifice de participare la selecție, adică pot participa la concurs ofițeri cu gradul de general de brigadă sau de colonel

Recurentul-reclamant a solicitat, prin raportul personal înregistrat cu nr. x din 25.05.2018, participarea la reselecția organizată în vederea încadrării postului de locțiitor, reselecție la care s-au înscris opt candidați.

În urma etapei de selecție inițială, cinci candidați, printre care și recurentul, au fost declarați "respins", fapt comunicat structurii din care face parte reclamantul prin adresa fax nr. P21-112 din 06.06.2018, menționându-se, în ceea ce privește pe recurent, că motivul respingerii a fost neîndeplinirea unei funcții corespunzătoare gradului funcției (în cazul de față, general de brigadă, potrivit fișei postului) în cadrul Statului Major al Apărării sau în alte structuri centrale ale M.Ap. N.

După etapa de selecție inițială, trei candidați eligibili au trecut la etapele următoare, evaluarea psihologică (etapa a treia) și examinarea medicală (etapa a patra), în perioada 27.06-05.07.2018. Ulterior, s-a desfășurat ultima etapă a concursului, cea a ierarhizării și selecției (potrivit prevederilor Ordinului nr. M.69/2015), iar prin Hotărârea nr. 11 din 26.07.2018 a Comisiei de selecție nr. 1 un ofițer a fost declarat "admis" pentru promovarea în funcție, care a încadrat deja postul de locțiitor pentru NATO și UE și se află la post la Bruxelles din luna septembrie 2018.

Înalta Curte reține că potrivit art. 31 din Normele privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului in vederea ocupării de către personalul Ministerului Apărării Naționale a posturilor permanente din structurile de reprezentare națională în străinătate, precum și a celor din structurile internaționale la care România este parte, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.59/2015, cu modificările și completările ulterioare, prin excepție de la art. 3 din aceleași norme, etapele prevăzute la alin. (1) lit. a) - d) pentru ocuparea posturilor permanente prevăzute cu grad de generali/similari se desfășoară de către structurile și la termenele prevăzute de aceste norme.

În ceea ce privește etapa privind ierarhizarea și selecția candidaților pentru ocuparea posturilor permanente prevăzute cu grade de generali/similari, conform art. 31 alin. (3) din normele prevăzute de Ordinul ministrului apărării naționale nr. M59/2015, aceasta se realizează de către Comisia de selecție nr. 1, iar punctajul candidaților se determină potrivit criteriilor prevăzute la lit. B) a anexei nr. 11 la formele privind organizarea și funcționarea sistemului de ierarhizare și selecție în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare", aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.69/2015, cu modificările și completările ulterioare

Deoarece funcția de locțiitor pentru NATO și UE din cadrul Reprezentanței Militare a României la NATO și UE este prevăzută în stat cu gradul de general de brigadă, prin execuție de la prevederile Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.59/2015, ierarhizarea și selecția finală se fac de către Comisia de selecție nr. 1, comisie al cărei secretariat tehnic este asigurat de Direcția generală management și resurse umane, potrivit "Normelor privind organizarea și funcționarea sistemului de ierarhizare și selecție în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare" aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M69/2015, și care stipulează regulile de publicitate a funcțiilor scoase la concurs, precum și pe cele de funcționare a acestei Comisii;

Totodată, potrivit art. 43 din Normele privind organizarea și funcționarea sistemului de ierarhizare și selecție în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M69/2015 "în situația în care, de la data publicării și până la data desfășurării ședinței comisiilor de selecție sau, după caz, până la data desfășurării primei ședințe a comisiei de selecție, atunci când procedura prevede interviu, intervin schimbări în definirea funcțiilor sau unele elemente de definire a funcțiilor vacante, au fost publicate eronat, ori încadrarea nu mai este oportună, comandanții/șefii structurilor centrale si cei ai structurilor subordonate nemijlocit ministrului apărării naționale dispun următoarele măsuri: înștiințarea secretariatului tehnic al comisiei de selecție în analiza căreia se află funcțiile vacante privind anularea selecției, postarea pe pagina de Intraman a Secretariatului general a anunțului privind anularea selecției, republicarea funcției, în situația în care este necesară reluarea procesului de selecție".

Înalta Curte constată că, în mod corect s-a apreciat că se impune reluarea procesului de selecție, după republicare, a funcției de Locțiitor cu toate elementele actualizate raportat la textele legale incidente, obligație îndeplinită de Direcția personal și mobilizare care a înștiințat Comisia de selecție nr. 1, al cărei secretariat tehnic este asigurat de Direcția generală management și resurse umane că, în temeiul prevăzut de dispozițiile art. 43 lit. a) și c) din Normele aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M69/2015, va relua procesul de selecție, pentru funcția de Locțiitor, în luna mai 2018.

Practic, stoparea selecției demarată în noiembrie 2017 și reluarea selecției în aprilie 2018 s-a impus pentru considerente de intrare în legalitate a procesului de selecție, aspect confirmat de altfel și de răspunsul Reprezentantei României la NATO si UE din data de 15.03.2018.

Reluarea procedurii de selecție nu a avut nici un impact asupra condițiilor de eligibilitate, iar recurentul -reclamant a fost declarat "respins", alături de alți candidați, pentru neîndeplinirea unei condiții obligatorii, și anume cerința specifică din fișa postului "Tipuri de funcții obligatorii anterioare" -funcție corespunzătoare gradului de general de brigadă în cadrul SMAp sau alte structuri centrale ale M.Ap. N., iar motivul pentru care recurentul a fost declarat respins (să fi îndeplinit o funcție corespunzătoare gradului în cadrul Statului Major General - actualmente în urma modificării Legii nr. 346/2006, Statul Major al Apărării, sau alte structuri centrale ale Ministerului Apărării Naționale) era prevăzut, atât în fișa postului inițială, cât și în cea actualizată.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că decizia pretins vătămătoare contestată nu reprezintă decât o operațiune prealabilă, susceptibilă a fi contestată odată cu actul final al procedurii, respectiv cu decizia de respingere a candidaturii și cu decizia de declarare ca fiind admis a unei alte candidaturi.

De asemenea, în mod corect s-a reținut că nu se poate decide asupra fondului acțiunii recurentului, atâta timp cât acesta nu a contestat și actul de respingere a candidaturii în cadrul selecției, respectiv actul prin care a fost declarat admis un alt candidat.

Este de necontestat faptul că, în cauză, nu au fost organizate concursuri distincte, ci în cadrul aceluiași concurs s-a dispus reluarea selecției, motiv pentru care nu a fost primită susținerea referitoare la contestarea separată a actului de anulare a celei de-a doua selecții, independent de contestarea actelor subsecvente și prin care s-a realizat ocuparea în final a funcției de locțiitor pentru NATO și UE pentru care a candidat recurentul.

Temeinic și legal a fost reținut și caracterul unic la concursului inițiat în anul 2017, în cadrul acestuia fiind parcursă de trei ori (din diferite motive) cea de-a doua etapă a concursului, și anume, cea a selecției.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu este corectă calea procedurală aleasă, respectiv faptul că acțiunea nu este exercitată și împotriva deciziei de respingere a candidaturii și a deciziei de admitere a unei alte candidaturi (și în contradictoriu cu beneficiarul acestei din urmă decizii), respectiv acțiunea nu este exercitată împotriva rezultatului concursului.

În ceea ce privește susținerile recurentului vizând calificarea Adresei nr. x/23.04.2018 ca fiind act administrativ, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă un act intern de corespondență între două structuri din cadrul MAPN prin care se aduce la cunoștință faptul că selecția organizată a fost anulată, urmând a fi reluată la o dată ulterioară, iar nu un act administrativ de autoritate în accepțiunea Legii 554/2004 .

În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că Adresa x/23.04.2018 nu este un act administrative de autoritate, ci este un document preparatoriu, intern, în cadrul procesului de selecție, neaducându-se vreo vătămare în dreptul cuiva, și nu poate face așadar obiectul unei cercetări a legalității de către instanța de contencios administrativ.

Anularea Adresei x/23.04.2018 nu ar influența în nici un fel procedura de selecție din data de noiembrie 2017 și respectiv mai 2018 sau Hotărârea Comisiei de Selecție nr. 11/26.07.2018 prin care a fost consemnat rezultatul selecției.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant în sensul că nu se impunea contestarea rezultatelor etapelor de concurs, Înalta Curte reține că potrivit art. 3 alin. (2) lit. b) - d) din Normele aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M59/2015, cu modificările și completările ulterioare, doar rezultatele etapelor de concurs pot fi contestate, prin Raport adresat șefului structurii care gestionează postul permanent, respectiv deciziile adoptate în urma analizei îndeplinirii specificațiilor de personal, conform prevederilor art. 35 alin. (1) lit. a) din aceleași norme.

Înalta Curte constată că temeinic și legal instanța de fond a reținut că, prin necontestarea actelor subsecvente deciziei de anulare a selecției organizate în vederea încadrării funcției de locțiitor, respectivele acte rămân valabile, nefiind automat desființate.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1008 din 19 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2022.