ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2190/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.12.2022 pe rolul Curții de Apel București – secția a IX - a contencios administrativ și fiscal de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei cu nr. 608 din data de 17.11.2022 prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 5.000 de RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia cu nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului administrativ atacat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 480 din 14 martie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

S-a dispus anularea Deciziei CNA nr. 668/17.11.2022.

S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul pentru motive de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., respectiv, când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., s-a arătat că judecătorul fondului a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, iar în dispozitivul sentinței nr. 480/14.03.2023 instanța a dispus anularea Deciziei nr. 668/17.11.2022 care nu a făcut obiectul judecății.

Astfel, s-a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond, de anulare a Deciziei nr. 668/17.11.2022 nu poate fi menținută, având în vedere că, pe de o parte, aceasta nu a constituit obiectul dedus judecății, iar, pe de altă parte, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului de dispoziție a părților prevăzut la art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

S-a arătat că instanța de fond s-a pronunțat la primul termen de judecată acordat, termen la care reclamanta a lipsit, astfel cum rezultă și din practicaua hotărârii, în condițiile în care aceasta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, în prezenta speță, câtă vreme prima instanță a dispus anularea Deciziei nr. 668/17.11.2022 raportat la temeiul juridic reținut în baza cărui a fost aplicată sancțiunea din decizia contestată, s-a apreciat că aceasta a nesocotit dispozițiile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., încălcare care atrage sancțiunea nulității hotărârii, instnața neputând admite sau respinge o cerere pentru alte motive decât cele invocate de părți, cu încălcarea principiului disponibilității.

În subsidiar, s-a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sentința civilă recurată fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

Sub aspectul viciului de nelegalitate reținut, referitor la dispunerea măsurii cu exces de putere, s-a arătat că exercitarea dreptului de apreciere al C.N.A., care emite decizii în prezența a cel puțin 8 membri și cu votul a cel puțin 6 membri, nu s-a făcut cu încălcarea limitelor competențelor prevăzute de lege, nefiind întrunite elementele constitutive ale excesului de putere definit la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ, invocat în mod greșit și neîntemeiat de către instanța de fond, având în vedere că aceasta nu probează exercitarea de către C.N.A. a excesului de putere în aplicarea sancțiunii din actul contestat.

Se reține că, fără să expliciteze excesul de putere de care CNA s-ar fi folosit în exercitarea atribuțiilor sale legale și în aplicarea deciziei de sancționare contestată, prima instanță s-a raportat exclusiv la faptul că Decizia nr. 608/17.11.2022 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, motivat de faptul că, în aprecierea acesteia, în cadrul emisiunii din data de 28.09.2022 la care a fost invitat domnul B. s-au dezbătut teme de interes public, referitoare la posibilele efecte adverse ale vaccinării împotriva virusului SARS-COV2, la sabotarea conductelor Nord Stream 1 și Nord Stream 2, precum și consecințele financiare negative ale acestor acțiuni asupra statelor membre ale Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente având în vedere că, în urma constatării faptei săvârșite de către intimata-reclamantă C.N.A. a încadrat-o în temeiul juridic reținut în actul contestat, conform prevederilor legale în baza cărora își exercită atribuțiile de control și supraveghere asupra conținutului programelor difuzate de către aceasta.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că, raportat la jurisprudența C.E.D.O., în cadrul dialogului purtat cu invitatul emisiunii din data de 28.09.2022, jurnalistul B. a expus anumite judecăți de valoare, care rezultă din studiile efectuate asupra vaccinurilor administrate împotriva virusului SARS-COV2, studii prezentate în anumite articole de presă pe care le-a nominalizat în paragraful 3 pag. 8 din sentință și pe care le consideră judecăți de valoare, însă, aceste presupuse studii nu au fost prezentate în cadrul emisiunii, ci doar au fost nominalizate de intimata-reclamantă în conținutul acțiunii introductive de instanță.

S-a arătat că intimata-reclamantă avea obligația, potrivit, prevederilor reținute în actul contestat să prezinte aceste informații în mod corect, imparțial, să le verifice înainte de a le difuza, având în vedere că nu orice informație prezentată într-un articol de presă este credibilă, cum greșit a reținut instanța de fond, dacă nu are la bază studii, statistici sau rapoarte care să demonstreze autenticitatea informațiilor prezentate. Orice informație prezentată pe un post de televiziune sau de radio, cum este cazul în speță, trebuie verificată anterior și prezentată în mod imparțial, adică să fie însoțită și de un alt punct de vedere sau de studii or statistici care să confirme sau să infirme veridicitatea acesteia.

Acest fapt a fost constatat de membrii Consiliului atunci când au analizat raportul de monitorizare și au audiat selecții din emisiunea difuzată, reținând că intimata-reclamantă nu a asigurat o informare corectă a publicului în ce privește această temă de interes major pentru public, referitoare la campania de vaccinare, fapt care a avut o influență negativă asupra percepției publicului ascultător cu privire la beneficiile vaccinării și care a primit informații exclusiv dintr-o singură parte, cea indusă de către moderator și invitat și care a condus la neasigurarea unei informări corecte, imparțiale și prezentate cu bună-credință.

Deși, în timpul emisiunii, invitatul B. a vorbit despre un studiu (raport) care relevă existența morților suspecte în Europa, "Spre 90, 90 și ceva la sută" morți suspecte - sindromul morții subite, generate de efectele secundare ale vaccinului și că efectul acestui vaccin are consecințe asupra creierului, de tip neurovegetativ, boli asociate Alzheimer-ului, "boli care duc la deprecierea unor mase din creier...", instanța de fond nu a avut în vedere faptul că intimata-reclamantă nu a prezentat publicului radioascultător dacă studiul (raportul) respectiv conține date relevante cu privire la aceste morți suspecte bazate pe statistici oficiale și nici dacă intimata-reclamantă a prezentat dovezi care să confirme sau să infirme veridicitatea acestor informații pentru ca publicul să-și poată forma liber opinia cu privire la tema abordată.

În ce privește informațiile prezentate de intimata-reclamantă referitoare la sabotarea conductelor Nord Stream 1 și Nord Stream 2, s-a arătat că acestea s-au bazat pe o declarație a președintelui Statelor Unite, C., dată înainte de începerea războiului, făcută într-un anumit context, dar care a fost preluată și prezentată publicului ca fiind sigură și nici față de declarația d-nei D. care ar fi recunoscut că în Ucraina există laboratoare de arme biologice nu s-au respectat prevederile legale din domeniul audio-vizualului, considerente pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere la soluționarea prezentei cauze.

S-a arătat că potrivit C.E.D.O., art. 10 alin. (2), exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru (...) informarea corectă a publicului (...), protejarea dreptului la opinie exprimat prin presă, inclusiv, cea audiovizuală, trebuie coordonată și nu contrapusă respectării responsabilităților funcției de informare, fapt pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere la soluționarea cauzei.

Instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale reținute ca temei juridic în actul contestat, având în vedere că decizia de sancționare contestată nu conține norme care să încalce libertatea de exprimare a jurnaliștilor prevăzută de art. 10 din C.E.D.O.

În contextul necesității respectării dreptului unei informări corecte a publicului, CEDO a stabilit că îndatoririle și responsabilitățile care se încadrează în domeniul editorial sunt acoperite de noțiuni precum "etică" sau "deontologia" jurnalistică ori chiar "jurnalismul responsabil". În domeniul libertății jurnalistice, Curtea a evaluat întotdeauna întinderea acestor "îndatoriri și responsabilități" în lumina rolului preeminent jucat de presă într-un stat guvernat de principiul preeminenței dreptului (Thorgeir Thorgeirson împotriva Islandei, pct. 63).

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Intimata – reclamantă nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

5.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Decizia C.N.A. nr. 608/17.11.2022 reclamanta a fost sancționată cu amendă de 5.000 RON, reținându-se că postul de radio E. ce aparține reclamantei a difuzat în data de 28 septembrie 2022 o ediție a emisiunii "Ce-i în gușă, și-n căpușă!", cu încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Codul audiovizualului, potrivit cărora informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință și să fie asigurată o distincție clară între fapte și opinii.

Prin Decizia C.N.A. nr. 608/17.11.2022 s-a reținut că:

- radiodifuzorul nu a asigurat o informare corectă a radioascultătorilor și prezentată cu bună-credință, ținând cont de conținutul subiectului difuzat referitor la faptul că, potrivit flerului invitatului emisiunii, americanii ar fi sabotat conductele Nord Stream, fără să prezinte dovezi în acest sens și cel puțin un alt punct de vedere cu privire la afirmațiile făcute, bazându-se pe o declarație a președintelui Statelor Unite, C., înainte de începerea războiului, care ar fi afirmat că, dacă rușii invadează Ucraina, vor distruge Nord Stream, că D. ar fi recunoscut că, în Ucraina există laboratoare de arme biologice și că la F. aceasta ar fi declarat că "Dacă Putin invadează Ucraina o să distrugem conductele Nord Stream. Ca să tăiem orice legătură cu alea."

- radiodifuzorul a reluat discuția cu privire la reacțiile adverse pe care le-ar avea vaccinul anti-COVID asupra sănătății populației.

- invocând o serie de reacții adverse ale vaccinului anti-COVID pe care le-a nominalizat și în alte emisiuni, potrivit cărora vaccinul afectează sistemul respirator și sistemul vascular, intervine remisia cancerului, moderatorul și invitatul emisiunii au discutat despre faptul că, în Europa există "Spre 90, 90 și ceva la sută" morți suspecte - sindromul morții subite -, generate de efectele secundare ale vaccinului și că, potrivit unui studiu (fără să indice unde a fost făcut și dacă conține date științifice), efectul acestui vaccin are consecințe asupra creierului, de tip neurovegetativ, boli asociate Alsheimer-ului, "boli care duc la deprecierea unor mase din creier...", fără să prezinte și un punct de vedere al altor specialiști din domeniu care să confirme sau să infirme veridicitatea reacțiilor adverse ale vaccinului anti-COVID despre care au discutat, fiind prezentată doar o singură opinie, cea indusă de moderator și jurnalistul B. (nespecialiști în domeniu).

- fără să prezinte și un alt punct de vedere cu privire la studiul respectiv, moderatorul și invitatul emisiunii au afirmat că, "Long COVIDUL" în mare parte e generat, e considerat pentru prima oară ca un fel de efect advers al vaccinului." și că "Long COVIDUL poate fi o chestie de la, ca un efect advers al vaccinării ... indus de deprecierea sistemului imunitar prin vaccinare la asta. Și sunt foarte multe boli care sunt acuma ale creierului. Deci după ce au luat-o pe alea cu inima, cu miocardita, cu tot. Acuma apar că sunt daune produse la creier. Bine, prima dată a fost cu sistemu’ respirator, după aia a fost sistemu’ vascular ...", "P-aia cu sistemu’ imunitar, cei cu cancer care au intrat în remisie de mult timp, au revenit, le-a revenit cancerul și acuma sunt aceste cercetări asupra creierului.", afirmații care au fost de natură să afecteze informarea corectă și imparțială a publicului radioascultător.

5.2. În drept, se reține incidența potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul audiovizualului, în virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:

a) asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii;

b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință.

Totodată, potrivit art. 91 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 constituie contravenție nerespectarea dispozițiilor cuprinse în Decizia 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, iar Consiliul Național al Audiovizualului va emite o somație constând în condiții și termene precise de intrare în legalitate.

5.3. Analiza criticilor de nelegalitate a hotărârii.

5.3.1. Sub motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. recurentul – pârât a criticat modalitatea în care judecătorul fondului a soluționat cauza la primul termen de chemare în judecată, în lipsa reclamantei care nu formulase cerere de judecată în lipsă, precum și cu încălcarea principiului disponibilității, față de anularea altei decizii emise de pârât decât cea care a format obiectul cererii de chemare în judecată și prin reținerea unor texte legale ce nu au fost invocate de către reclamantă.

Analizând aceste critici prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora.

Sub un prim aspect, se reține că prin dispozitivul sentinței atacate s-a menționat Decizia CNA nr. 668/17.11.2022, în timp ce întreaga motivare a instanței de fond s-a referit la Decizia nr. 608/17.11.2022, atât în ceea ce privește indicarea corectă a numărului, cât și a conținutului acesteia, astfel că nu se poate reține o pronunțare a curții de apel asupra unei alte decizii decât celei deduse judecății prin cererea introductivă de instanță, motivul de recurs fiind formal invocat.

Totodată, o eventuală eroare materială strecurată în cuprinsul unei hotărâri judecătorești ar putea fi corectată exclusiv prin procedura prevăzută de art. 442 din C. proc. civ., iar nu pe calea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Sub al doilea aspect de nelegalitate invocat, reține Înalta Curte că dispozițiile legale vizează încălcarea de către prima instanță a unor "reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", iar în absența unei nulități exprese dispozițiile art. 174 și următoarele din C. proc. civ., cer dovedirea unei vătămări, condiție ce nu poate fi reținută prin soluționarea cauzei în lipsa părții adverse.

În plus, pentru a opera sancțiunea suspendării cauzei în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., este necesar ca niciuna dintre părți, legal citate, să nu fi solicitat judecata cauzei în lipsa și să nu se fi înfățișat la termen, în timp ce din verificarea părții introductive a sentinței recurate rezultă că pârâta a fost prezentă și reprezentată prin consilier juridic.

În altă ordine de idei, potrivit art. 22 din C. proc. civ., judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, nefiind limitat la argumentele din cererea de chemare în judecată, fiind de asemenea, nefondate criticile pârâtului privind încălcarea principiului disponibilității. În cea ce privește aprecierea efectuată de către judecătorul fondului asupra normelor legale incidente, se constată că această nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ci în pct. 8 al aceluiași articol, urmând a fi verificată ca atare.

5.3.1. Analizând sentința atacată prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizând modalitatea sau interpretarea greșită a normelor de drept material incidente, Înalta Curte reține că dispozițiile cu caracter normativ prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia nr 220/2011 privind Codul audiovizualului, reprezintă o aplicare întocmai a unuia dintre principiile specifice în materia dreptului comunicării publice, respectiv a principiului informării obiective, precum și a principiilor generale la nivelul sistemului de drept, constând în principiul responsabilității și al exercitării drepturilor cu bună credință.

Principiul informării obiective constă în garantarea unei informări corecte și imparțiale de către toți utilizatorii de mijloace de informare, precum și în efectuarea unei distincții între situatia de fapt (baza factuală) și judecățile de valoare, pentru evitarea dezinformării. De asemenea, în aplicarea acestui principiu, este necesară claritatea în prezentarea informației, pentru a se evita inducerea voită în eroare a celor care recepționează informația.

Contrare aprecierilor instanței de fond, Înalta Curte reține că afirmațiile susținute în cadrul emisiunii, redate în cuprinsul deciziei emise de recurenta -pârâtă, precum că există "Spre 90, 90 și ceva la sută" morți suspecte - sindromul morții subite -, generate de efectele secundare ale vaccinului și că efectul acestui vaccin are consecințe asupra creierului, de tip neurovegetativ, boli asociate Alsheimer-ului, "boli care duc la deprecierea unor mase din creier...", "Long COVIDUL" în mare parte e generat, e considerat pentru prima oară ca un fel de efect advers al vaccinului." și că "Long COVIDUL poate fi o chestie de la, ca un efect advers al vaccinării ... indus de deprecierea sistemului imunitar prin vaccinare la asta. Și sunt foarte multe boli care sunt acuma ale creierului. Deci după ce au luat-o pe alea cu inima, cu miocardita, cu tot. Acuma apar că sunt daune produse la creier. Bine, prima dată a fost cu sistemu’ respirator, după aia a fost sistemu’ vascular ...", "P-aia cu sistemu’ imunitar, cei cu cancer care au intrat în remisie de mult timp, au revenit, le-a revenit cancerul și acuma sunt aceste cercetări asupra creierului.", precum și cele privind sabotarea de către americani a conductelor Nord Stream, au avut un puternic caracter subiectiv și care nu au urmărit informarea obiectivă a publicului.

Codul de reglementare a conținutului audiovizual prin textele enunțate și prin art. 66 și art. 67 impun ca în cadrul informării în probleme de interes public, să fie asigurată imparțialitatea și echilibrul și să fie favorizată libera formare a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică. De asemenea, în exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității.

Intimata – reclamantă avea obligația, potrivit prevederilor reținute în actul contestat, să prezinte informațiile corect, imparțial, să verifice autenticitatea acestora, respectiv dacă au la bază studii, statistici sau rapoarte, nefiind suficientă preluarea unor informații trunchiate de pe diferite surse de presă, cum greșit a apreciat instanța de fond.

Astfel în cuprinsul dezbaterilor asupra unei teme de interes public cu privire la efectele adverse generate de vaccinul anti-covid, informațiile factuale prezentate nu au fost demonstrate măcar printr-o opinie avizată, cu atât mai mult cu cât erau vizate informații cu caracter științific, care trebuiau însoțite de studii sau statistici oficiale, instanța de fond considerând în mod neîntemeiat că acestea au un substrat factologic suficient întrucât au fost preluate de la anumite instituții de presă.

Deși judecătorul a reținut că afirmațiile moderatorului au fost făcute cu bună-credință și au substrat factologic suficient întrucât se bazează pe conținutul unui articol publicat o publicație on-line (la care invitatul este redactor șef) denumit "Războiul din Ucraina ascunde dezastrul vaccinării Covid-19: Sindromul imunodeficitar, septicemii, decese - creștere și de 2024% în SUA", în care se face referire la faptul că Public Health Scotland a specificat ratele de infectare, spitalizare și deces ale persoanelor vaccinate au fost mult mai mari decât ale persoanelor nevaccinate, la Raportul emis de către Ministerul Sănătății din Noua Zeelandă din care rezultă o creștere a persoanelor nou infectate cu virusul SARS-COV2 a persoanelor vaccinate comparativ cu cele nevaccinate, la informațiile transmise de către Guvernul Canadei potrivit cărora rata persoanelor infectate/vaccinate a fost mult mai mare în rândul persoanelor vaccinate împotriva SARS-COV2 decât a celor nevaccinate și la informațiile transmise de către Agenția Britanică de Securitate sanitară potrivit cărora rata persoanelor infectate/vaccinate a fost mult mai mare în rândul persoanelor vaccinate împotriva SARS-C0V2 decât a celor nevaccinate, se reține acesta nu au făcut obiectul emisiunii, fiind prezentate doar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar "studiul științific" invocat de moderator nu a fost prezentat publicului pentru ca cesta să-și poată forma liber opinia cu privire la tema abordată.

Totodată, cu privire la afirmația prezentată de intimata-reclamantă referitoare la sabotarea conductelor Nord Stream 1 și Nord Stream 2 de către americani, nu s-a asigurat o distincție clară între fapte și opinii, informația fiind prezentată ca fiind sigură, bazată însă pe niște declarații date de președintele Statelor Unite și subsecretarul de stat D., scoase din context cu privire la necontinuarea proiectului Nordstream 2 în situația invadării Ucrainei, iar nu "distrugerea conducterlor" cum s-a prezentat în cadrul emisiunii.

Contrar celor reținute de prima instanță, în cauză nu au fost respectate condițiile art. 64 alin. (1) lit. a) si b) din Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, întrucât prin emisiunea verificată nu a fost asigurată o informare obiectivă a publicului cu privire la vaccinuri și la măsurile dispuse de autorități, fiind făcute afirmații părtinitoare cu privire la vaccinare și la război lipsite de obiectivitate și cu un caracter tendențios.

Înalta Curte constată că ediția emisiunii monitorizate a avut un conținut de natură să contravină exigențelor privind asigurarea informării corecte în cadrul programelor audiovizuale, modul în care participanții au perceput și au prezentat aprecierile personale cu privire la ineficiența vaccinării și a măsurilor pentru combaterea pandemiei de Covid 19, precum și la sabotarea conductelor Nordstream fiind de natură să afecteze dreptul la informare a publicului, în condițiile în care opiniile prezentate au fost susținute ca o stare de fapt, concluzii cu valoare de informație certă, situație de natură să contravină dispozițiilor legale și să afecteze dreptul publicului la informare corectă, prin lipsa de imparțialitate și de bună credință.

Abordarea unor teme, precum cele enunțate, îndeosebi în contextul medical de mare risc și al războiului din Ucraina și de accentuată sensibilitate și îngrijorare în rândul telespectatorilor, trebuia făcută cu responsabilitate, în mod imparțial și cu bună-credință.

De aceea, în raport de prevederile legale invocate, informarea corectă a publicului reprezintă o condiție esențială în desfășurarea unui program audiovizual, dată fiind importanța și impactul major pe care îl are presa în rolul său de a informa publicul.

În speță, reține instanța de control că radiodifuzorul a încălcat obligația privind respectarea principiilor imparțialității și echilibrului ce trebuie să caracterizeze informarea în probleme de interes public, astfel încât telespectatorii să-și poată forma în mod liber propria opinie. Pentru un echilibru al informațiilor oferite publicului, dar și pentru respectarea principiului imparțialității prevăzut de art. 64 din Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, radiodifuzorul avea obligația să realizeze o distincție clară între fapte și opinii, astfel încât telespectatorii să-și poată forma în mod liber propria opinie.

În contextul factual, aprecierea primei instanțe potrivit căreia informațiile prezentate în cadrul emisiunii analizate ar fi fost realizate potrivit dreptului la liberă exprimare, conform jurisprudenței C.E.D.O. nu poate fi primită de instanța de control.

Curtea de la Strasbourg a statuat că exercitarea libertății de exprimare include obligații și responsabilități, a căror întindere depinde de situație, iar garanția oferită de art. 10 din Convenție este subordonată condiției ca cei interesați să acționeze cu bună credință, cu respectarea deontologiei jurnalistice (Radio France și alții c/Franței; Colombani și alții c/Franței; Bladet Tromso și Stensaas c/Norvegiei, Cumpănă și Mazăre c/României; Stângu și Scutelnicu c/României).

În acest sens, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în Rezoluția nr. 1003/1993 cu privire la etica jurnalistică, precizează că presa este obligată să se supună unor principii etice, ferme, prin care se garantează libertatea de exprimare și dreptul fundamental al cetățeanului de a primi informații corecte și opinii sincere, bazate pe adevăr, asigurate prin mijloace adecvate de verificare și demonstrare și pe imparțialitate în prezentare, descriere și narare, operatorul fiind obligat să facă distincție între fapte și opinii, ceea ce nu s-a realizat în speță.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, își asumă "îndatoriri și responsabilități" a căror întindere depinde de situația concretă în discuție. (Hotărârea Tammer c. Estoniei, 6 februarie 2001).

În raport de aceste principii stabilite pe cale jurisprudențială, Înalta Curte reține că exprimarea de către jurnalist a propriei opinii referitoare la subiectele discutate nu se poate face în orice condiții și în orice mod, ci în concordanță cu obligațiile expres prevăzute de legislația audiovizualului și de reglementările Convenției EDO, fără a abuza de dreptul la liberă exprimare și de libertatea presei.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod corect s-a stabilit prin Decizia C.N.A. nr. 608/17.11.2022 că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Codul audiovizualului, potrivit cărora informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință și să fie asigurată o distincție clară între fapte și opinii.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, Înalta Curte reține că s-a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului faptul că reclamanta a fost sancționată anterior cu 2 somații și 4 amenzi pentru încălcarea acelorași dispoziții legale.

Pe cale de consecință, se constată că sentința recurată a fost dată cu greșita aplicare a normelor de drept material incidente, criticile recurentului-pârât fiind întemeiate.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 480 din 14 martie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 aprilie 2024.