ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2292/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2292/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 18 aprilie 2024
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.06.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 261 din 17.05.2022 emisă de către Consiliul National al Audiovizualului, solicitând:
admiterea acțiunii, respectiv anularea actului atacat și revocarea sancțiunii aplicate;
în temeiul prevederilor art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei de către instanța sesizată;
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2357 din 09 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 261/17.05.2022 până la soluționarea cauzei pe fond, ca neîntemeiată. Totodată, a respins cererea de anulare privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 2357 din 09 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Printr-o primă critică de nelegalitate, recurenta-reclamantă a susținut că motivarea instanței de fond este contradictorie întrucât, în esență, s-a reținut corect că s-a difuzat o emisiune care conține o serie de elemente caracteristice unei emisiuni de teleshopping (mențiunea teleshopping direct pe ecran; o fereastră de prezentare a unor produse însoțite de textul www.x.com; o parte a mecanismului jocului care implică achiziționarea prin apeluri telefonice de cupoane digitale în valoare de 2,38 euro care puteau fi utilizate în magazinul online www.x.com.) și cu toate acestea, ulterior, instanța a invocat existența unor elemente specifice unui concurs interactiv, fapt care ar fi de natură să califice în integralitate emisiunea ca fiind un joc interactiv clasic care trebuie să se supună exclusiv prevederilor art. 91 alin. (1), lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual cu modificările și completările ulterioare, considerând implicit ca îl încalcă flagrant.
Recurenta-reclamantă a considerat că invocarea, în considerentele sentinței atacate, a prevederilor art. 92 din Codul Audiovizualului nu are nicio relevanță în cauză, deoarece, pe de o parte, cerințele sale au fost implicit respectate prin formatul emisiunii incriminate, iar pe de altă parte, aceste cerințe nu exclud sub niciun aspect ca un joc promoțional sa conțină și elemente de interactivitate (norma legală amintită are aplicabilitate și la jocurile de noroc).
A arătat că atât timp cât în conținutul unei emisiuni apare o ofertă directă adresată publicului de vânzare a unui bun sau serviciu, Legea audiovizualului obligă toți furnizorii sa includă respectivele emisiuni exclusiv în categoria celor de teleshopping și a redat art. 103 alin. (1) și art. 135 alin. (1)-(4) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.
Prin urmare, a apreciat că motivarea instanței de fond este contradictorie, în condițiile în care la începutul motivării instanța pornește de la o adevărată stare de fapt, iar în continuarea motivării preia aproape în totalitate apărările nefondate ale intimatei și ajunge la o concluzie evident eronată și nelegală.
Prin cea de-a doua critică de nelegalitate, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în special, a prevederilor art. 91 și 92, cât și cu neaplicarea prevederilor art. 103, 105, 135 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, norme legale pe care instanța le-a ignorat cu desăvârșire, chiar dacă acestea își au ascendența în prevederi imperative ale Legii audiovizualului nr. 504/2002.
Astfel, instanța a recunoscut că dispozițiile art. 1, pct. 20 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului (care definește noțiunea de teleshopping) este respectată, însă a accentuat ca fiind definitorie în corecta calificare a emisiunilor vizate de decizia de sancționare, elementele de interactivitate cu clienții magazinului virtual, nicidecum elementele care țin de oferta directă adresată publicului de vânzare a unui bun sau serviciu. Or, este evident că încadrarea emisiunii oricum altfel decât la categoria teleshopping, ar fi încălcat flagrant prevederile legii audiovizualului invocate mai sus, precum și pe cele ale art. 103 din Decizia 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Per a contrario, legea nu interzice ca o emisiune de teleshopping să conțină un joc promoțional și nici nu interzice în vreun fel, ca acesta să fie inserat într-o emisiune de teleshopping prin care se comercializează produse digitale ale unui magazin virtual.
A mai arătat că instanța a încălcat inclusiv principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat în art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Recent Guvernul României a transpus Directiva (UE) 2019/770 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale, în Ordonanța de Urgență nr. 141/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial, a intrat în vigoare începând cu 9 ianuarie 2022 și urmărește să protejeze cumpărătorii care vor achiziționa servicii sau produse digitale, fiind recunoscută din punct de vedere legal această modalitate de plată, iar consumatorilor le sunt recunoscute aceleași drepturi care le revin și celor care achiziționează servicii direct cu ajutorul banilor. Potrivit dispozițiilor legale din Ordonanță, obiectul acesteia îl reprezintă "anumite aspecte referitoare la contractele dintre comercianți și consumatori, ce au ca obiect furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale, în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și o bună funcționare a pieței interne."
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este temeinică și legală.
1.5. Procedura de soluționare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 18 aprilie 2024, cu citarea părților.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. 261/17.05.2022 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 91 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.
Soluționând cauza, prima instanță a reținut legalitatea Deciziei CNA nr. 261/17.05.2022 și a respins, ca neîntemeiate, atât cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, întemeiată pe dispoziții art. 14 din Legea nr. 554/2004, cât și cererea de anulare a aceluiași act administativ.
Preliminar, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a criticat numai soluția dată cu privire la anularea actului administrativ, invocând incidența motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Instanța de control judiciar va răspunde punctual motivelor invocate.
În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că motivarea instanței este contradictorie, în condițiile în care la început s-a pornit de la o adevărată stare de fapt, reținându-se corect că emisiunile difuzate conțin o serie de elemente caracteristice unei emisiuni de teleshopping, iar ulterior, s-a reținut existența unor elemente specifice unui concurs interactiv, ajungându-se la o concluzie eronată și nelegală.
Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât motivarea situației factuale de către instanță, într-o altă manieră decât cea agreată de recurenta-reclamantă nu echivalează cu o motivare contradictorie.
Motivarea contradictorie se referă la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța or există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată, însă niciuna dintre aceste situații nu se identifică în cauză.
Faptul că recurenta-reclamantă consideră argumentele instanței de fond greșite nu prezintă nicio relevanță din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., urmând a fi analizate din perspectiva celui de-al doilea motiv de casare în care se invocă încălcarea normelor de drept material incidente speței.
Analizând motivul de casare circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acesta este nefondat, instanța de primă jurisdicție făcând o corectă aplicare a normelor de drept material în speță, respectiv a dispozițiilor art. 1 pct. 20 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului și a art. 91-92 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.
Intimata-pârâtă a sancționat radiodifuzorul cu amendă în cuantum de 5.000 RON, deoarece în edițiile din 03, 07, 09, 12, 15, 16, 17, 18, 21, 25, 28.02.2022 și 02.04.2022 ale emisiunii "Teleshopping - Câștigați acum", clasificată ca program de teleshopping, a difuzat în realitate, un concurs interactiv cu încălcarea uneia dintre condițiile art. 91 alin. (1) din Codul audiovizualului, respectiv lit. b), potrivit căreia:
"(1) Concursurile interactive pot fi difuzate în cadrul programelor audiovizuale numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
b)sunt inserate numai în programe educative și de divertisment sau sunt difuzate ca emisiuni-concurs;"
Fără a mai relua constatările cuprinse în rapoartele de monitorizare și redate exhaustiv în actul administrativ a cărui legalitate se contestă, Înalta Curte reține, în acord deplin cu instanța de fond, că emisiunile în discuție difuzate de recurenta-reclamantă cuprind, pe lângă elementele caracteristice unei emisiuni de teleshopping și elemente specifice unui concurs interactiv, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 91 alin. (1) din Codul audiovizualului.
În acest sens, în mod corect au fost identificate ca elemente specifice unui concurs interactiv: denumirea emisiunii "Câștigați acum"; faptul că jocurile propuse erau dotate cu premii, acordarea acestora fiind condiționată de prezentarea răspunsului corect; răspunsul corect oferea un câștig garantat la care se putea adăuga un premiu bonus dacă persoanele care sunau ghiceau 4 jockeri aflați în spatele 4 din 16 numere; mecanismul jocului implica, potrivit mențiunilor de pe ecran "fiecare achiziție a unui cupon digital participă la jocul promoțional Norocosul achiziționar de cupoane digitale câștigă două produse și va fi conectat la TV studio pentru a răspune la o întrebare în jocul TV și poate câștiga premiul la televizor. Participarea este gratuită. Termeni și condiții: x.com Serviciu clienți: x"
Prin urmare, instanța de control judiciar constată că emisiunile vizate prin decizia de sancționare nu se încadrează în limitele unei activități de teleshopping sau ale unei activități de promovare a unui magazine online, cum susține recurenta-reclamantă, fiind în mod legal calificate de intimatul-pârât drept concursuri interactive.
Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, criticile de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă nefiind în măsură să atragă casarea sentinței recurate.
2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2357 din 9 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.