ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 211/2025

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, în data de 06.10.2023, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din M.A.I.- Biroul Teritorial Caraș- Severin prin președinte A., în numele și pentru membrii de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție Caraș-Severin a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la alocarea, calcularea și plata, către fiecare membru SNPPC - Biroul Teritorial din I.P.J. Caras Severin în parte, a suplimentului de hrană prevăzut de normă nr. 12B (valoare financiară neimpozabilă) începând cu data de 01.06.2020 și în raport de data la care fiecare dintre ei a dobândit calitatea de angajat al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Caras Severin (BCCO TM - SCCO CS) din cadrul I.G.P.R., precum și în continuare, cât timp aceștia au calitatea de polițist ce își desfășoară activitatea într-o structură a I.G.P.R. și actualizarea acestor sume cu rata inflației, defalcat pe fiecare lună, de la data scadenței fiecăruia și până la plata efectivă a sumelor datorate și a dobânzii legale aferente drepturilor bănești, începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data plății efective.

Prin încheierea din data de 06.03.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată în ceea ce-i privește pe reclamanții B., D., E. și J. reprezentați prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din M.A.I.- Biroul Teritorial Caras Severin; a dispus trimiterea la Serviciul Registratură și formarea câte unui dosar pentru fiecare reclamant.

În ceea ce-l privește pe reclamantul E. s-a format dosarul nr. x/2024, care face obiectul prezentului regulator de competență.

2.1. Prin sentința civilă nr. 333 din data de 29 mai 2024, Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, constatând că domiciliul reclamantului E. este în Municipiul Dej, a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența teritorială exclusivă de soluționare a acțiunilor în contencios administrativ în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

2.2. 2.2 Prin sentința civilă nr. 2729 din data de 14 noiembrie 2024, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor dintre părți, având în vedere că normele de competență teritorială instituite de art. 10 din Legea 554/2004 sunt norme de protecție a reclamantului, din prisma judecării cererii cât mai aproape de domiciliul său. Or, dacă reclamantul a înțeles să introducă acțiunea, alături de alți membri de sindicat, la instanța competentă teritorial pentru aceștia, reținând și că din actele dosarului rezultă că prestează efectiv activitatea în jud. Caraș Severin, scopul normei de protecție este atins prin stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente teritorial conform art. 112 C. proc. civ.. Pe de altă parte, membrii de sindicat au și aceleași interese în cauză, astfel că pricina se impune a fi soluționată unitar de către o singură instanță, nefiind posibilă disjungerea în funcție de domiciliul diferit al fiecăruia întrucât ar exista posibilitatea pronunțării unor soluții contradictorii.

Drept urmare, Tribunalul Cluj a apreciat că, prin formularea cererii de chemare în judecată de către reclamant pentru toți membri de sindicat, în dosarul nr. x/2023, operează prorogarea de competență în considerarea art. 112 C. proc. civ., ca urmare a coparticipării procesuale active, astfel că Tribunalul Caraș – Severin este competent să judece cauza cu privire la toți reclamanții.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții, în calitate de funcționari publici, au solicitat obligarea în solidar, la alocarea, calcularea și plata, către fiecare membru SNPPC - Biroul Teritorial din I.P.J. Caraș-Severin în parte, a suplimentului de hrană prevăzut de normă nr. 12B (valoare financiară neimpozabilă) începând cu data de 01.06.2020 și în raport de data la care fiecare dintre ei a dobândit calitatea de angajat al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Caras Severin (BCCO TM - SCCO CS) din cadrul I.G.P.R., precum și în continuare, cât timp reclamanții au calitatea de polițist ce își desfășoară activitatea într-o structură a I.G.P.R. și actualizarea acestor sume cu rata inflației, defalcat pe fiecare lună, de la data scadenței fiecăruia și până la plata efectivă a sumelor datorate și a dobânzii legale aferente drepturilor bănești, începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data plății efective.

Așadar, obiectul acțiunii îl reprezintă pretențiile reclamanților ce decurg din raportul lor de serviciu, iar aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțe se referă la stabilirea competenței teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează în mod expres că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Prin urmare, textul legal instituie o competetență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului persoană fizică, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora: "(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social: "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Cu toate acestea, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine acestor membri, titulari al drepturilor pretinse, interesul promovării acțiunii aparținând acestora.

În ceea ce privește "incidența instituției coparticipării active",Înalta Curte, în limitele învestirii și fără a se transforma în instanță de control judiciar, constată că obiectul prezentului litigiu îl constituie un conflict individual de muncă, astfel cum este definit la art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social: "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative". Chiar și în acest context, Înalta Curte constată că prevederile art. 269 din Codul muncii nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât, în cazul funcționarilor publici se aplică, cu prioritate, dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel cum stabilește în mod expres și art. 536 din Codul administrativ.

În speță, se constată că Tribunalul Caraș-Severin, ca instanță inițial învestită, a dispus măsura disjungerii și a constituit dosare separate pentru o parte din reclamanți, fiind creat astfel și dosarul de față nr. x/2024, ce îl vizează doar pe reclamantul E., cu domiciliul în Municipiul Dej, Județul Cluj. Măsura disjungerii are însă caracter interlocutoriu, opunându-se în cursul judecății și fără posibilitatea de a fi reevaluată. Or, a se considera că, în privința cererii formulate de reclamantul E., a operat prorogarea legală de competență în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, ca efect al formulării acțiunii introductive împreună cu ceilalți reclamanți, al căror domiciliu sau reședință se află în circumscripția acestei instanțe, ar însemna a se exercita un control judiciar asupra măsurii disjungerii înseși, ceea ce excedează scopului instituit regulatorului de competență.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu prezintă nicio relevanță natura interesului reclamanților (dacă este unul comun sau nu), cât timp în materia contenciosului administrativ existența vătămării (ca și condiție de acces la instanța de contencios administrativ) se analizează individual, textul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ neinstituind o coparticipare procesuală activă obligatorie chiar dacă se atacă un act administrativ ce produce vătămări mai multor persoane. Cu alte cuvinte, competența teritorială se stabilește raportat la fiecare reclamant în parte, deoarece fiecare reclamant invocă o vătămare proprie.

În concluzie, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, reținând că reclamantul din dosarul pendinte are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Cluj, constată că acesta din urmă este instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauza.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări medicale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamatul E. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul M.A.I. - Biroul Teritorial Caraș-Severin și pe pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție Caraș–Severin, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări medicale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.