ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2016/2024

Ședința publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.08.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a-IX - a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Cultură a Municipiului București și Ministerul Culturii - Direcția Patrimoniu Cultural a solicitat anularea deciziei transmisă de către Ministerul Culturii - Direcția pentru Cultură a Municipiului București prin adresa nr. x/18.05.2022, anularea deciziei Ministerul Culturii - Direcția pentru Cultură a Municipiului București transmisă prin Răspunsul la Plângerea prealabilă înregistrat sub nr. x/06.07.2022 și obligarea Ministerului Culturii să procedeze la emiterea Ordinului Ministrului în vederea desemnării comisiei de experți acreditați de Comisia Naționale a Muzeelor și Colecțiilor în conformitate cu disp art. 53 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil pentru întocmirea expertizei lucrării denumită " B.".

Prin sentința civilă nr. 2465 din 20 decembrie 2022 Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Culturii în privința cererii de anulare a adresei nr. x/18.05.2022 și a adresei din data de 06.07.2022 intitulată "răspuns la plângerea prealabilă".

A respins cererea de anulare a adresei nr. x/18.05.2022 și a adresei din data de 06.07.2022 intitulată "răspuns la plângerea prealabilă", formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Direcția pentru Cultură a Municipiului București în privința capătului de cerere prin care se solicită desemnarea comisiei de experți.

A respins capătul de cerere prin care se solicită desemnarea comisiei de experți formulat în contradictoriu cu pârâtul Direcția pentru Cultură a Municipiului București ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. x/18.05.2022 a Direcției pentru Cultură a Municipiului București ca neîntemeiată.

A admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei din data de 06.07.2022 intitulată "răspuns la plângerea prealabilă".

A respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.

A respins acțiunea privind pe reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al debitorului C. S.A., în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Cultură a Municipiului București, și Ministerul Culturii - Direcția Patrimoniu Cultural, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2465/20.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta C. S.A. prin lichidator judiciar A.. și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În susținerea cererii de recurs pârâta reclamanta C. S.A. prin lichidator judiciar A.. a prezentat următoarele critici:

Potrivit art. 11 Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil:

Declanșarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face:

din oficiu, în următoarele situații:

la solicitarea persoanelor fizice și a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 182/2000:

Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiza întocmit de experți sau specialiști acreditați de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor.

Clasarea unui bun trebuie finalizată în cel mult 3 luni din momentul declanșării procedurii de clasare.

Organismul științific competent să hotărască asupra propunerilor de clasare este Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor.

În conformitate cu art. 53 din același act normativ, Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor este organismul științific consultativ și de avizare în domeniu al Ministerului Culturii și este condusă de un președinte numit prin ordin al ministrului culturii dintre specialiștii cu autoritate recunoscută în domeniu, pentru un mandat de 2 ani.

Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor este alcătuită din 21 de specialiști, numiți prin ordin al ministrului culturii, pe o perioadă de 2 ani, propuși de:

a) președintele comisiei - 6 membri;

b) instituțiile publice specializate și colecționarii de bunuri culturale mobile - 7 membri;

c) cultele, Academia Română și instituțiile publice de învățământ superior de profil - 7 membri.

(3) Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor își desfășoară activitatea pe baza unui regulament de organizare și funcționare, elaborat de membrii Comisiei și aprobat prin ordin al ministrului culturii.

Prin solicitarea transmisa către Ministerul Culturii, redirecționata către Direcția pentru Cultura am solicitat demararea procedurii de clasare a bunului in cauza si desemnarea unei comisii de experți pentru întocmirea raportului de expertiza pentru a se stabili autenticitatea operei. Pentru a se dispune astfel, am apreciat ca din coroborarea textelor de lege de mai sus reiese ca pentru clasarea unui bun cultural mobil este necesar efectuarea unui raport de experți/a întocmit de experți sau specialiști acreditați de Comisia Națională a Muzeelor si Colecțiilor, iar aceasta comisie este alcătuita din specialiști numiți prin ordin al ministrului.

De asemenea, potrivit Ordinului tir. 2053/17.05.2002 al ministrului culturii si cultelor pentru aprobarea Normelor de clasare a bunurilor culturale mobile se arata ca: "Clasarea bunurilor culturale mobile se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr. 182/2000 și prezentelor norme emise de Ministerul Culturii si Cultelor, cu avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor" (Capitolul II, art. 3).

A învederat instanței de judecata faptul că: Prin Ordinul Ministrului Culturii si Cultelor nr. 2033/29.01.2004 s-a dispus constituirea Comisiei de expertiza a lucrărilor de sculptura "Rugăciunea" și "B." presupuse a fi creația sculptorului Constantin Brâncuși.

La data de 25.03.2004 Comisia de experți desemnata prin Ordinul Ministrului Culturii si Cultelor nr. 2033/29.01.2004 a întocmit procesul-verbal doar cu privire la "Rugăciunea", având în vedere faptul ca cea de-a doua lucrare, B., nu a fost prezentata comisiei. Ulterior, a fost întocmit raportul de expertiza cu privire la lucrarea "Rugăciunea".

În perioada 2004 - 2022 nu a fost modificata legislația in materie, astfel încât apreciază că trebuie sa se procedeze într-o maniera identica, aceea de a fi emis un ordin al ministrului prin care sa se constituie comisia de experți, experți care sa expertizeze bunul și să întocmească raportul de expertiza așa cum s-a procedat in anul 2004 cu privire la cealaltă presupusa opera.

Apreciază ca instanța de fond a interpretat in mod eronat aceste dispoziții, mai cu seama art. 13 din Normele de clasare a bunurilor culturale mobile aprobate prin H.G. nr. 886/2008 care arata ca "persoanele fizice sau juridice interesate in clasarea unui bun cultural mobil vor solicita unui expert acreditat sau unei instituții specializate cu activitate in domeniu realizarea expertizei", dispoziții care au si fondat in mare măsura raționamentul instanței.

Astfel, instanța a apreciat că aceste norme sunt ulterioare anului 2004 când s-a efectuat prima expertiză, sens în care aspectele modalității de clasare au fost modificate și pe de alta parte, aceste dispoziții arata ca sarcina identificării unui expert cade în atribuțiile persoanei interesate, în speța recurenta.

În primul rând, aceste dispoziții menționate prin normele de clasare aprobate prin H.G. nr. 886/2008 sunt reliefate si in Legea 182/2000, dispoziții de care a înțeles sa ne prevalam, insa acest normativ din urma arata si modalitatea de desemnarea a unui expert, respectiv prin expertiză întocmita de experți sau specialiști acreditați de Comisia Națională a Muzeelor si Colecțiilor, iar aceasta comisie este alcătuita din specialiști numiți prin ordin al ministrului, dispozițiile Legii 182/2000 fiind clare.

In al doilea rând, arata instanța faptul ca din verificarea site-ului web al Ministerului Culturii rezulta o lista de 200 de exporți acreditați, iar o parte din aceștia au specializarea - sculptura, arătând instanța prin aceasta ca nu a întreprins suficiente demersuri.

Contrar acestor considerente, menționează ca recurenta, pentru celeritatea soluționării situației, a analizat aceasta lista si a procedat la notificarea experților, dovada in acest sens stand si răspunsurile primite ce sunt depuse la dosarul cauzei, aspect despre care face vorbire si instanța, nefiind identificat niciun expert activ sau care sa își manifeste intenția de a efectua lucrarea, chestiuni care reies fara tăgada din înscrisurile depuse.

In consecința, aceste demersuri au fost efectuate de către recurentă înaintea demarării acestei acțiuni, așa cum ne-a sugerat si parata Direcția pentru Cultura, deși opinia subscrisei este aceea ca acest demers cade in sarcina paratului Ministerului Culturii. Drept urmare, acest aspect nu poate fi opus subscrisei, dovedit fiind faptul ca din lista expusa pe site-ul web al Ministerului Culturii nu au fost identificat un expert care să își manifeste intenția pentru efectuarea lucrării de expertiza.

Răspunsurile primite de la experții din lista comunicată de Ministerul Culturii au fost următoarele:

(i) Prin adresa nr. x/08.10.2020, Muzeul de Arta Cluj-Napoca ne-a comunicat faptul că doamna D., actualmente pensionar, este indisponibila, fiind stabilita în Olanda.

(ii) Prin adresa nr. x/08.10.2020, Centru Cultural Mihai Eminescu ne-a comunicat faptul că instituția nu poate presta asemenea servicii, acestea nefăcând parte din activitățile prevăzute in obiectul de activitate ale instituției.

(iii) Prin adresa înregistrata sub nr. x/06.10.2020, Muzeul de Arta Craiova ne-a comunicat faptul ca domnul E. nu mai este angajatul muzeului din anul 2009,acesta pensionându-se.

(iv) Prin adresa nr. x/19.10.2020, Ministerul Culturii - Direcția Județeană pentru Cultură Bacău ne-a comunicat faptul ca in cadrul instituției nu sunt exporti atestați de Ministerul Culturii pentru evaluare lucrări de arta, iar domnul F., înscris în registrul experților atestați de Ministerul Culturii, s-a pensionat.

Revenind la interpretarea greșita a legii de către instanța de fond in ceea ce privește Normele de clasare a bunurilor culturale mobile aprobate prin H.G. nr. 886/2008, consideră ca articolul 13 din aceste dispoziții nu vine să schimbe modalitatea de clasare a unui bun mobil, conținutul acestora fiind asemenea celor din Legea nr. 182/2000, nefăcând distincție intre dispozițiile din anul 2004 si prezent.

În condițiile expuse de către instanța de fond coroborate cu demersurile pe care deja le-a efectuat tocmai pentru identificarea unei posibilități de efectuare a expertizei, nerespingând opinia pârâtei Direcției pentru Cultura aceea de a caută "pe cont propriu" un expert, rezulta o situație fara o posibilitate de rezolvare, motivat de faptul ca Direcția pentru Cultura deja a comunicat prin adresele transmise, dar si prin întâmpinarea depusa la fondul cauzei, ca nu deține la acest moment un asemenea expert, dar si pentru ca potrivit înscrisurilor pe care le-a depus la dosar, nu a putut identifica un asemenea expert, lista publicata pe site ul Ministerului Culturii fiind demult neactualizata.

În prezent nu se mai poate constitui o comisie prin Ordin al Ministrului care sa efectueze expertiza, întrucât Normele de clasate aprobate prin H.G. nr. 886/2008 nu au venit să schimbe aspecte in acest sens.

Așadar, conform celor expuse mai sus, există situația in care o opera a fost expertizata Ia nivelul anului 2004, respectiv "Rugăciunea" fiind aplicate dispozițiile Legii nr. 182/2000, iar presupusa opera "B." nu poate beneficia de același regim in contextul în care nu a operat nicio modificare a legislației în acest sens.

Apreciază ca din răspunsurile primite din partea paratului prealabil introducerii prezentei acțiuni, precum si din întâmpinarea pe care a formulat-o, apărările sale sunt inconsecvente, odată arătând ca documentația transmisă de subscrisa nu a fost suficienta, deși s-au transmis toate actele solicitate împreună cu toate explicațiile necesare, și într-un alt context ca nu intra în atribuțiile sale desemnarea unui expert.

Se solicită a se avea in vedere susținerea din întâmpinarea in care se arata ca: "În concluzie, Solicitarea de clasare a bunului intitulat B. nu a fost însoțită de documentele legale si ca urmare, Direcția pentru Cultura a Municipiului București nu a putut declanșa procedura clasării".

Așadar, in raport de aceste susțineri, nu se poate intelege cu exactitate care este problema reala, respectiv lipsa documentației, pe care a îndeplinit-o potrivit actelor dosarului, sau imposibilitatea desemnării Comisiei care sa expertizeze presupusa opera.

Mai mult, așa cum a arătat și prin acțiunea introductiva, prin încheierea de ședința din data de 30.06.2020 pronunțată in dosar Nr. x/2001 (dosarul privind procedura de insolventa a C.) judecătorul sindic a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Culturii in vederea constituirii prin ordin al Ministrului Culturii a unei Comisii pentru expertizarea lucrării "B." în vederea stabilirii autenticității acesteia, având in vedere că aceeași procedura a fost urmata in precedent, pentru expertizarea lucrării "Rugăciune".

Astfel, fata de poziția pârâților în sensul că pe de o parte nu este în măsura sa desemneze un expert sau ca documentația transmisă este insuficienta, iar pe de alta parte menționează ca nu are un expert specializat în arta plastică, dar mai cu seama a hotărârii instanței de fond, apreciem ca la acest moment procedura de faliment a C. este blocata, motivat de faptul ca fara o expertizare a lucrării "B.", procedura nu poate avansa, generând prejudicii pentru toți participanții acesteia, în condițiile în care unul dintre principiile Legii insolventei este celeritatea cu care trebuie să se desfășoare toate operațiunile din cadrul acesteia pentru acoperirea într-o proporție cât mai mare a pasivului.

Mai mult, pentru întărirea celor solicitate pârâților a arătat că prin decizia civilă nr. 806 R/20.07.2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2001 (dosarul privind procedurii insolventei a C.) s-a dispus "încuviințarea efectuării de demersuri pentru valorificarea celor doua bunuri "Rugăciunea" și "B." (..)".

În consecința, a opinat că instanța de fond a dat o interpretare greșită a actelor normative, respectiv a Legii nr. 182/2000 si a Normelor de clasare aprobate prin H.G. nr. 886/2008 deopotrivă, pe de o parte ca procedură de efectuare a expertizei nu cade în sarcina recurentei în mod individual așa cum în mod eronat se susține, acesta fiind atributul Ministerul Culturii prin desemnarea comisiei de experți, iar pe de alta parte în mod neîndoielnic un asemenea expert la acest moment nu a fost identificat de către A. și nici în urma răspunsului Direcției pentru Cultură care arata in mod cert nu poate numi un expert cu aceasta specializare, pentru că nu exista în lista sa.

Cu alte cuvinte, deși Direcția pentru Cultura arata in răspunsurile sale ca nu deține un expert cu asemenea specializare, insa atât aceasta instituție, cat si instanța arata ca pe site-ul web al Ministerului Culturii exista o lista a experților care poate fi consultata. Cum acea lista a fost consultata deja, răspunsurile experților notificați de către recurentă aflându-se la dosar, rezulta în mod cert ca cel puțin în acest moment, independent de prezenta acțiune, nu este soluții. Mai mult decât atât, faptul ca textul de lege arata ca desemnarea unui expert incumba paratei Ministerul Culturii este și acela ca asemenea lucrare, in contextul in care a fost prezentata ca "o presupusa opera a sculptorului Constantin Brâncuși" stabilirea autenticității acesteia nu poate fi lăsata la îndemâna persoanei interesate care in accepțiunea cel puțin a paratelor, acesta poate fi ales în mod independent de recurentă.

În ceea ce privește calitatea procesuala pasiva a celor doua parate, excepții admise de către instanța de fond pentru capătul I și II față de Ministerul Culturii, iar pentru capătul III fata de Direcția de Cultura, apreciază ca în mod eronat a dispus instanța in atare măsura, motivat de faptul ca atribuția de emite Ordinul Ministrului in vederea desemnării comisiei de experți acreditați de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor in conformitate cu art. 53 din Legea 182/2000 aparține Ministerului Culturii, insa Direcția pentru Cultura este un serviciu public deconcentrat aflat in subordinea Ministerului Culturii. Ori, cată vreme emiterea ordinului ministrului este obligația paratului Ministerului Culturii, iar corespondenta in acest sens a fost purtata cu serviciul din subordinea sa. Direcția pentru Cultura, capetele de cerere nu pot fi privite strict independent, întrucât solicitările din capetele de cerere ale acțiunii sunt in strânsa legătura, neputând fi privite independent, solutia/soluțiile pronunțată fiind necesar a le fi opozabile ambelor părți ale cauzei.

Față de toate considerentele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe cale de consecința sa se dispună:

Anularea răspunsului transmis de către Ministerul Culturii - Direcția pentru Cultura a Municipiului București prin adresa nr. x/18.05.2022,

Anularea deciziei Ministerul Culturii - Direcția pentru Cultură a Municipiului București transmisă prin Răspunsul la plângerea prealabilă înregistrat sub nr. x/06.07.2022

Obligarea Ministerului Culturii la emiterea Ordinului Ministrului în vederea desemnării de experți acreditați de către Comisia Națională a Muzeelor si Colecțiilor în conformitate cu disp. art. 53 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil pentru întocmirea expertizei lucrării denumită "B.".

Intimatul-pârât Ministerul Culturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința prin prisma criticilor formulate, a întâmpinării depuse, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Înalta Curte reamintește că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară și devolutivă, întrucât dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Așa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanța de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod și nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

Din perspectiva greșitei aplicări a normelor de drept material, recurenta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 11 și 53 din Legea nr. 182/2000, art. 13 din H.G. nr. 886/2008.

Reține Înalta Curte din analiza actelor dosarului că prin cererea din data de 16.03.2022 recurenta-reclamantă a solicitat Ministerului Culturii ca în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 182/2000 să declanșeze procedura de clasare a bunului intitulat B. al cărui presupus autor este sculptorul Constantin Brâncuși.

Prin adresa din 18.05.2022 Direcția de Cultură a Municipiului București a comunicat recurentului-reclamant condițiile în care se poate realiza clasare și vânzarea bunului în discuție precum și faptul că specialistul instituției nu are competența în domeniul artă plastică.

Așadar, prin solicitarea adresată Ministerului Culturii și redirecționată de această autoritate Direcției pentru Cultură a Municipiului București recurenta-reclamantă urmărea declanșarea procedurii de clasare a bunului intitulat B. al cărui presupus autor este sculptorul Constantin Brâncuși, adesându-se instanței pentru a denunța refuzul nejustificat, în opinia sa, de a da curs solicitării, de către autoritățile implicate în această procedură.

În ceea ce privește respectarea procedurii pentru inițierea și derularea procedurii de clasare Înalta Curte reține ca fiind aplicabile următoarele dispoziții legale:

- Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil:

Art. 11:

Declanșarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face:

din oficiu, în următoarele situații: (.....)

Art. 12:

(1)Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiză întocmit de experți sau specialiști acreditați de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor.

(2)Clasarea unui bun trebuie finalizată în cel mult 3 luni din momentul declanșării procedurii de clasare.

(3)Organismul științific competent să hotărască asupra propunerilor de clasare este Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor.

(4)Hotărârea de clasare va fi semnată de președintele Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor și va fi aprobată prin ordin al ministrului culturii, în interiorul termenului prevăzut la alin. (2).

(5)La hotărârea de clasare se anexează în extras concluziile raportului de expertiză prin care se asigură identificarea bunului cultural mobil respectiv, fișa standard a obiectului și fotografia alb-negru sau color, după caz.

(6) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, concluziile raportului de expertiză cuprinzând datele de identificare a bunurilor se vor comunica proprietarului sau titularului de alte drepturi reale în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.

(7) Contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor în termen de 10 zile de la primirea înștiințării expertului sau specialistului. Soluționarea contestației se comunică în termen de 20 de zile.

Norme de clasare a bunurilor culturale mobile aprobate prin H.G. nr. 886/2008:

- Art. 4

(1) Prin clasare se înțelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural național mobil, fond și tezaur, potrivit legii.

(2) Clasarea se efectuează pe baza unui raport de expertiză întocmit de experți acreditați de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor, pentru domeniul din care face parte bunul cultural respectiv.

- Art. 6

(2) Criteriile generale de clasare sunt:

a) vechimea - criteriul în baza căruia se analizează dacă un bun cultural a fost realizat într-o perioadă mai îndepărtată, cel puțin cu 50 de ani înainte de data efectuării expertizei, și se acordă puncte valorice într-un cuantum proporțional cu vechimea determinată;

b) frecvența - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparține unei serii de bunuri identice sau unui lot de bunuri din aceeași tipologie și se determină prezența bunurilor în cauză pe teritoriul românesc; în raport cu semnificația artistică se analizează dacă acestea se înscriu într-o tipologie determinată care cuprinde opere cu tematică și manieră de realizare artistică relativ similare și dacă asemenea opere sunt prezente în colecții publice sau private ori în circuitul civil;

c) starea de conservare - criteriul în baza căruia se analizează gradul în care bunul cultural își păstrează integritatea și caracteristicile inițiale ori se află într-o stare care să permită reconstituirea sau restaurarea acestuia.

(3) Pentru fiecare dintre cele 3 criterii generale prevăzute la alin. (2), punctajul valoric maxim care se poate acorda este de 100 de puncte.

(4) Pentru bunurile reprezentând descoperiri arheologice terestre sau subacvatice se acordă punctajul maxim la criteriul vechime.

(5) Pentru bunurile provenind din dezmembrarea unor monumente istorice se acordă punctajul maxim la criteriul frecvență.

(6) Expertizarea potrivit criteriilor generale de clasare se realizează în scopul de a se stabili dacă bunurile culturale mobile sunt susceptibile de a fi clasate.

(7) Modalitatea de expertizare potrivit criteriilor generale este următoarea:

a) punctajele valorice se acordă pentru fiecare criteriu general și se însumează;

b) dacă suma realizată este de până la 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil expertizat nu este susceptibil de a fi clasat;

c) dacă suma realizată este egală cu sau mai mare de 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil expertizat este susceptibil de a fi clasat și se procedează la expertizarea acestuia de către un expert acreditat de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor, în funcție de domeniul din care face parte bunul cultural în cauză;

d) expertul validează sau invalidează punctajul acordat potrivit criteriilor generale și expertizează bunul potrivit criteriilor de clasare specifice.

Art. 8

(1)Declanșarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face din oficiu sau la cerere.

Art. 11

(1) Declanșarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile, la cerere, se face la solicitarea persoanelor fizice și a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.

(2) Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural mobil este imprescriptibil.

Art. 13

(1) Persoanele fizice sau juridice interesate în clasarea unui bun cultural mobil vor solicita unui expert acreditat sau unei instituții specializate cu activitate în domeniu realizarea expertizei, conform criteriilor generale de clasare.

(2) Declanșarea procedurii de clasare, din oficiu sau la cerere, se realizează numai pentru bunurile culturale mobile care, în urma expertizării potrivit criteriilor generale de clasare, au fost stabilite ca fiind susceptibile de a fi clasate, conform raportului de expertiză prin care se propune clasarea.

(3) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, concluziile raportului de expertiză cuprinzând datele de identificare a bunurilor se vor comunica de către expert persoanelor fizice sau juridice respective în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.

(4) Contestarea raportului de expertiză a bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor, în termen de 10 zile de la primirea înștiințării expertului. Soluționarea contestației se comunică în termen de 20 de zile de la depunerea acesteia.

(5)În cazul în care contestatarul este nemulțumit de răspunsul primit, se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.

Art. 16

(1) În termen de 5 zile de la data depunerii documentelor în vederea declanșării procedurii de clasare, serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor transmit direcției de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor documentele respective.

(2) În termen de 5 zile de la data transmiterii documentelor prevăzute la alin. (1), serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor comunică proprietarului bunului respectiv înștiințarea de declanșare a procedurii de clasare, întocmită potrivit formularului prevăzut în anexa nr. 4.

În mod corect a reținut instanța de fond că, pentru inițierea procedurii de clasare, persoanele fizice sau juridice care dețin un bun susceptibil de clasare, au obligația de a solicita unui expert acreditat sau unei instituții specializate cu activitate în domeniu realizarea expertizei, conform criteriilor generale de clasare.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin. (3) din Norme, în cadrul acestei expertize, pe baza aplicării criteriilor generale de clasare stabilite de art. 6 din Norme, se stabilește dacă bunul este susceptibil de a fi clasat iar în caz afirmativ se propune clasarea.

Recurentul nu a solicitat unui expert acreditat sau unei instituții specializate cu activitate în domeniu realizarea expertizei, conform criteriilor generale de clasare

Deși a fost depus un raport de expertiză se constată că acesta a fost realizat la nivelul anului 2004, deci anterior reglementării instituite prin Normele din anul 2008.

În raport de acest aspect, expertizarea nu a avut în vedere criteriile stabilite de art. 6 (vechimea, frecvența, starea de conservare), nu a avut în vedere punctajul stabilit pentru fiecare criteriu și nici regulile de acordare a punctajului, astfel încât să se poată stabili, în temeiul legislației aplicabile la momentul solicitării, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru a se realiza clasarea.

În raport de acest conținut al Normelor de clasare a bunurilor culturale mobile, aprobate prin H.G. nr. 886/2008, care stabilesc expres că prima etapă în derularea procedurii de clasare este realizarea expertizei la solicitarea proprietarului bunului, în mod corect a stabilit prima instanță că nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante care invocă faptul că exista obligația pârâtului Ministerul Culturii de a emite un ordin prin care să se constituie o comisie de experți care să avizeze clasarea.

Din informațiile publice existente pe site-ul web al pârâtului Ministerul Culturii reiese că sunt publicate "Registrele experților și specialiștilor în patrimoniul cultural național acreditați de Ministerul Culturii", iar unul dintre acestea este "Registrul experților pentru patrimoniul cultural mobil" care cuprinde un număr de 200 experți acreditați, iar dintre aceștia, o parte au ca specializare sculptura/și sculptura.

În aceste condiții, în mod judicios a concluzionat instanța de fond că nu vor fi valorificate în modalitatea propusă de recurenta-reclamantă aspectele referitoare la imposibilitatea de a recurge la serviciul unui expert acreditat.

În măsura în care, astfel cum se arată de către recurentă, aceasta se afla în imposibilitatea de a realiza prima etapă (expertizarea bunului) din cauza inexistenței unor experți acreditați, avea deschisă calea de a solicita Ministerului Culturii realizarea demersurilor pentru acreditarea/autorizarea de experți iar în cazul unui refuz se putea adresa instanței de contencios administrativ.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu raționamentul primei Curtea constată că în cauză nu poate fi în discuție un refuz nejustificat de soluționare a cererii astfel că cererea recurentei-reclamante a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, critica cu privire la greșita admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Culturii în privința cap. 1 și 2 și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Direcția pentru Cultură a Municipiului București nu este întemeiată.

Prima instanță a arătat în mod corect că, prin capetele 1 și 2 ale cererii reclamanta a solicitat anularea unor acte emise de Direcția pentru Cultură a Municipiului București. În aceste condiții, în privința acestor capete de cerere calitatea procesuală revine exclusiv acestei autorități, serviciu public deconcentrat aflat în subordinea Ministerului Culturii astfel că excepția invocată urmează a fi admisă.

În ceea ce privește capătul al treilea al cererii, prin care se solicită obligarea Ministerului Culturii să procedeze la emiterea Ordinului Ministrului în vederea desemnării Comisiei de Experți acreditați de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor în conformitate cu dispozițiile art. 53 din Legea nr. 182/2000 se constată, pentru aceleași argumente teoretice, faptul că în privința acestui capăt de cerere competența revine exclusiv pârâtului Ministerul Culturii.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta C. S.A. prin lichidator judiciar A.. împotriva sentinței civile nr. 2465 din 20 decembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.