ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1707/2024

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiune în constatare, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza documentelor existente la dosar, la această dată, să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința civilă nr. 2200 din 25 noiembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

A constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe d-nul A..

Împotriva sentinței civile nr. 2200 din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen pârâtul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului a fost învederat că soluția de admitere a actiunii a fost dată ca urmare a interpretării greșite a dispozițiilor legale incidente, respectiv O.U.G. nr. 24/2008, cu nesocotirea interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul deciziei nr. 3/2013 și ignorarea totală a existenței dispozițiilor regăsite în cadrul Legii nr. 114/1996.

Din economia acestui text de lege, arată recurentul că se desprinde concluzia ca, pentru a fi constatata calitatea de colaborator nu este suficienta simpla existenta a unui document din care să rezulte punerea la dispoziția Securității a locuinței ci, aceasta punere la dispoziție să fie realizată în mod voluntar.

Totodata, trebuie analizata si condiția dacă prin aceasta punere la dispoziție s-a realizat efectiv o culegere de informații care să aducă atingere demnității altor persoane.

Raportat la sintagma "punerea voluntară" prevazută în textul legii, această conditie nu a fost indeplinită, susține recurentul.

Asa cum rezulta atat din cuprinsul Notei de constatare nr. x/28.09.2021 cat si a Raportului cu propuneri de recrutare in calitate de gazda – casa de intalniri a numitului B. rezulta faptul ca punerea la dispozitie nu s-a realizat in mod voluntar ci urmare a solicitarii organelor Securitatii, angajamentul fiind semnat ulterior verificarii realizate cu privire la persoana sa. Punerea la dispozitie a locuintei in mod voluntar trebuie analizata prin prisma documentelor existente, documente din care rezulta ca aceasta nu s-a realizat voluntar.

În Nota de constatare nr. x/28.09.2021, la pagina nr. 2, paragraful 2, se precizează cu privire la Raportul privind modul cum a decurs recrutarea din 27.02.1987 ca, Sus-numitul a fost de acord cu propunerea facuta …" Prin urmare, este cert faptul ca punerea la dispozitie nu a fost realizata la initiativa recurentului.

Cat priveste scopul solicitarii de punere la dispozitie-culegerea de informatii, este de mentionat faptul ca asa cum rezulta din Nota de constatare nr. x/28.09.2021 nu rezulta ca sursele despre care se apreciaza ca au participat in locuinta la intalnirea cu ofiterul de securitate ar fi procedat la efectuarea unor denunturi cu privire la terte persoane, denunturi prin care sa se fi adus atingere demintatii si libertatilor persoanelor.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, opinând că sentința pronunțată de prima instanță este legală, este motivată și aplică în mod corect art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât A. a susținut greșita aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de acest text de lege.

Starea de fapt dedusă judecății, așa cum rezultă din actele dosarului, evidențiază faptul că pârâtul A., membru al Consiliului Local Bărbătești, Județul Vâlcea, a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri în scopul asigurării unei legături corespunzătoare cu rețeaua informativă din problema "Turism" din Râmnicu Vâlcea, pentru rezolvarea unor sarcini ce interesează organele de securitate, și a semnat olograf în acest scop Angajamentul din 27.02.1987 - dosarul de fond.

Conform raportului privind necesitatea și scopul recrutării, pârâtul intimat a fost racolat pentru a pune la dispoziție apartamentul său în scopul muncii de securitate.

La data de 24.02.1987 s-a întocmit Raportul cu propunerea de a fi recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri a pârâtului și Referatul privind modul cum a decurs recrutarea, reținându-se "... i s-a pus problema de a ne ajuta în rezolvarea unor sarcini ce interesează organele de securitate, prin punerea la dispoziție a unei camere din apartamentul pe care îl ocupă, aspect cu care susnumitul a fost de acord, fără nici un fel de rețineri.

În continuare i s-a luat angajament scris și o dublură a cheii de la apartament, apoi s-a insistat în mod deosebit pe păstrarea secretului colaborării cu organele de securitate." .

În cadrul Angajamentului scris olograf de pârât s-a menționat "…susnumitul a fost de acord, fără nici un fel de rețineri."

De asemenea, în continuare, după o perioadă de aproximativ un an, gazda C., cum a primit denumirea pârâtul, în urma semnării angajamentului, la 04.01.1988, se întocmește o altă notă prin care se confirmă calitatea de gazdă casă de întâlniri, fiind reconfirmat acordul pârâtului.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte relevă faptul că rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 sunt arătate chiar în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se arată că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Rezultă așadar fără echivoc că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membri unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru sau, după caz, ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situația de a fi garanții Constituției și ai democrației) sau dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.

În acest context, rolul instanței judecătorești învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau, după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovății, de a individualiza și de a aplica pedepse, nerealizând o justiție retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. precum și a oricăror alte probe pertinente și concludente, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996, cât și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor,,

Așadar, analiza condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității se efectuează în fiecare caz în parte, însă în cazul gazdelor, respectiv a persoanelor care, și-au dat consimțământul ca în locuința sau în alt spațiu pe care îl dețin să aibă loc întâlniri ale organelor de Securitate, legiuitorul nu a impus nicio condiție suplimentară, așa cum s-a formulat în cazul primei ipoteze a normei de drept.

Așadar, simplul consimțământ dat în mod voluntar ca în locuință, sau în orice alt spațiu deținut să aibă loc întâlniri ale organelor de Securitate, conduce la atribuirea calității de colaborator.

Prin urmare, în cazul gazdelor nu este necesar ca spațiul pus la dispoziție să fi fost folosit efectiv de organele de Securitate și să se fi obținut informații de la rețeaua introdusă în acest spațiu de natură să suprime sau să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului în scopul susținerii regimului totalitar comunist.

Înalta Curte arată că, în mod corect, a apreciat instanța fondului că pârâtul A. a avut calitatea de gazdă casă de întâlniri în condițiile în care acesta a fost recrutat de organele de securitate în această calitate și a semnat olograf în acest scop Angajamentul la data de 27.02.1987. Din cuprinsul Angajamentului rezultă că pârâtul a pus în mod voluntar la dispoziția organelor de Securitate locuința sa și și-a asumat în mod expres obligația de a sprijini organele de securitate și de a nu divulga nimic despre acest sprijin.

În sensul celor anterior antamate, Înalta Curte nu poate primi alegațiile recurentului din cuprinsul întâmpinării, reiterate în recurs, în sensul că punerea la dispoziție a locuinței nu s-a realizat în mod voluntar, ci urmare a solicitării organelor Securității, angajamentul fiind semnat ulterior verificării realizate cu privire la persoana sa.

Nu prezintă relevanță, având în vedere că reținerea calității de colaborator este strâns legată de manifestarea de voință a pârâtului de a pune la dispoziție locuința sa organelor de Securitate în scopul organizării de întâlniri, iar nu de desfășurarea efectivă a acestor întâlniri și de natura informațiilor furnizate eventual de rețeaua introdusă în casa conspirativă, sau de consemnările din Raportul cu propunere de recrutare referitoare la situația existentă în respectiva locație, nici afirmațiile acestuia potrivit cărora nu rezultă că sursele despre care se apreciază că au participat în locuința sa la întâlnirea cu ofițerul de securitate ar fi procedat la efectuarea unor denunțuri cu privire la terțe persoane, denunțuri prin care să se fi adus atingere demnității și libertăților persoanelor.

În acest context, în mod legal instanța de fond a reținut îndeplinirea cerinței prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că activitatea intimatului se circumscrie ipotezei legale mai sus menționate, respectiv, ... din probele administrate a rezultat îndeplinirea condițiilor necesare pentru reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri..".

Înalta Curte, reține că pentru îndeplinirea condiției legale este suficientă aptitudinea manifestării de voință de a produce consecințe, iar nu existența unor consecințe efective.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 20 din legea nr. 554/2004, Înalta Curte va recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 2200 din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 2200 din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.