ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1704/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara – secția I Civilă la data de 12.04.2022 sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, Instituția Prefectului Județului Timiș și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: - Constatarea nulității absolute parțiale a titlului de dobândire al Statului Român pentru terenurile din C.F. x Timișoara, nr. cad. x și din C.F. x Timișoara, nr. cad. x, ca fiind H.G. nr. 2066/2004, în ce privește următoarele suprafețe: suprafața de 4758 mp înscrisă în cartea funciară x Timișoara, proprietatea Statului Român în administrarea U.S.A.M.V.B.T.; suprafața de 9990 mp înscrisă în cartea funciară nr. x Timișoara proprietatea Statului Român în administrarea U.S.A.M.V.B.T.; suprafața de 1960 mp înscrisă în cartea funciară nr. x Timișoara, proprietatea Statului Român în administrarea U.S.A.M.V.B.T.; suprafața 1872 mp înscrisă în cartea funciară nr. x Timișoara, proprietatea Statului Român în administrarea U.S.A.M.V.B.T. -Rectificarea mențiunilor din cărțile funciare în sensul radierii dreptului de proprietate înscrisă în favoarea pârâtei Statului Român în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului și înscrierea dreptului reclamanților de proprietate asupra suprafețelor susmenționate; - Obligarea pârâților la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 472 din 20 octombrie 2022, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării acțiunii. A respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, Instituția Prefectului Județului Timiș și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, ca tardivă.

Recursul exercitat în cauză și apărările formulate de intimatul-pârât Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții A., B., C. și D. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 lin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenții arată că au solicitat constatarea nulității titlului de dobândire al dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 2066/2004, susținând că actul atacat face parte din actele administrative normative, iar textul de lege (Legea 554/2004) face o distincție clară între actul administrativ individual și actele administrative cu caracter normativ. Analizând alin. (2) al art. 108 din Constituție "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, rezultă că acest text permite interpretarea că Hotărârile de Guvern intervin în măsura în care legea impune adoptarea lor, în măsura în care fie expres, fie implicit, legea trimite la o Hotărâre de punere în aplicare sau practica aplicării legii naște nevoia adoptării unei Hotărâri de Guvern. Din aceasta perspectiva, hotărârile de Guvern sunt adoptate în baza legii, în limitele acesteia, și după ce domeniul respectiv a fost supus unei reglementări legale, ele neputând dispune decât măsuri administrative, pentru asigurarea organizării execuării legilor. Ele nu pot cuprinde reglementări primare ale relațiilor sociale și nu pot fi emise în lipsa unui temei existent într-un act juridic de natură primară. Hotărârea nr. 2.066 din 24 noiembrie 2004 privind trecerea unor suprafețe de teren agricol aflate în domeniul public al statului și administrarea Agenției Domeniilor Statului în administrarea unor instituții de învățământ superior de stat publicata în Monitorul Oficial nr. 1.155 din 7 decembrie 2004 s-a adoptat în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 8 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe -Ioneseu-Șișești", cu modificările și completările ulterioare, fiind un act administrativ cu caracter normativ, nu este supus termenului impus de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. In speță, reclamanții consideră că instanța a considerat în mod greșit faptul că H.G. nr. 2066/2004 ar fi un act administrativ individual și nu unul normativ, respingând acțiunea reclamanților ca tardiv introdusă.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Instituția Prefectului Județului Timiș și Universitatea de Științele Vieții "Regele Mihai I" din Timișoara au formulat întâmpinare în cuprinsul căruia au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Examinând recursul formulat prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, Instituția Prefectului Județului Timiș și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: - Constatarea nulității absolute parțiale a titlului de dobândire al Statului Român pentru terenurile din C.F. x Timișoara, nr. cad. x și din C.F. x Timișoara, nr. cad. x, ca fiind H.G. nr. 2066/2004, în ce privește următoarele suprafețe: suprafața de 4758 mp înscrisă în cartea funciară x Timișoara, proprietatea Statului Român în administrarea U.S.A.M.V.B.T.; suprafața de 9990 mp înscrisă în cartea funciară nr. x Timișoara proprietatea Statului Român în administrarea U.S.A.M.V.B.T.; suprafața de 1960 mp înscrisă în cartea funciară nr. x Timișoara, proprietatea Statului Român în administrarea U.S.A.M.V.B.T.; suprafața 1872 mp înscrisă în cartea funciară nr. x Timișoara, proprietatea Statului Român în administrarea U.S.A.M.V.B.T. -Rectificarea mențiunilor din cărțile funciare în sensul radierii dreptului de proprietate înscrisă în favoarea pârâtei Statului Român în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului și înscrierea dreptului reclamanților de proprietate asupra suprafețelor susmenționate. In motivarea recursului promovat, recurenții-reclamanți apreciază că Hotărârea de Guvern nr. 2.066 din 24 noiembrie 2004 privind trecerea unor suprafețe de teren agricol aflate în domeniul public al statului și administrarea Agenției Domeniilor Statului în administrarea unor instituții de învățământ superior de stat este un act administrativ cu caracter normativ iar nu un act administrativ individual, considerând că, în mod greșit, instanța a reținut caracterul de act individual al H.G. nr. 2066/2004. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în contextul încadrării judicioase a H.G. nr. 2066/2004, în categoria actelor administrative cu caracter individual, a reținut, în esență, că demersul judiciar al recurenților-reclamanți este tardiv prin raportare la dispozițiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în privința termenelor de solicitare a anulării H.G. nr. 2066/2004. Reține Înalta Curte că, așa cum s-a reținut în doctrină și în jurisprudență, distincția dintre acte administrative normative și cele cu caracter individual se face pe tărâmul întinderii efectelor juridice pe care le produc. Actele administrative normative conțin reguli de conduită generale, abstracte și impersonale de aplicabilitate repetată. Stabilind reguli de conduită, raporturi juridice de drept abstract, ele se aplică în mod repetat și pentru orice situație particulară care intră sub incidența normei, eficiența acesteia neîncetând printr-unul sau mai multe acte individuale de aplicare. În raport de aceste caracteristici, actul administrativ își păstrează caracterul normativ, chiar dacă la data publicării sale ar fi determinabile subiectele de drept cărora urmează să le fie aplicat, însă rămân nedeterminate toate subiectele de drept care-i vor resimți efectele pe parcursul activității sale. În contrapondere, actele administrative cu caracter individual se caracterizează prin aceea că produc efecte juridice numai cu privire la subiecte de drept determinte, individualizate ca atare în cuprinsul lor, cărora, în virtutea autorității lor publice, le prescrie o conduită concretă. În ceea ce privește scopul emiterii lor, așa cum rezultă din economia Legii nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispozițiilor legale. Plecând de la aceste premise teoretice, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o apreciere corectă asupra naturii juridice a H.G. nr. 2066/2004, care are natura unui act administrativ individual, nefiind întemeiate criticile recurenților, care contestă acest aspect. Hotărârea de Guvern nr. 2066/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1155/07.12.2004 și reglementează trecerea unor suprafețe de teren agricol aflate în domeniul public al statului și administrarea Agențiilor Domeniului Statului în administrarea unor instituții de învățământ superior de stat, la art. 2, prevăzându-se că: " Se aprobă trecerea unor suprafețe de teren agricol aflate în domeniul public al statului și administrarea Agenției Domeniilor Statului în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, pentru Stațiunea Didactică Experimentală, având datele de identificare prevăzute în anexă.", în Anexa 1 publicată în același Monitor Oficial nr. 1155/07.12.2004, fiind menționate datele de identificare ale suprafeței de teren agricol care a trecut din domeniul public al statului, aflată în administrarea Agenției Domeniilor Statului, în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, pentru Stațiunea Didactică Experimentală, la Nr. crt. 4, Nr. MF 149994. Hotărârea de Guvern nr. 2066/2004 identifică în mod concret imobilele aflate în domeniul public al statului și administrarea Agenției Domeniului Statului și care trec în administrarea unor instituții de învățământ superior de stat, fără să conțină norme sau criterii pentru determinarea acestor imobile în mod abstract, care să fie aplicabile unui număr nedeterminat de asemenea bunuri. Hotărârea de Guvern respectivă enumeră imobilele aflate deja în domeniul public al statului și administrarea Agenției Domeniului Statului și care trec în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, pentru Stațiunea Didactică Experimentală. Pe cale de consecință, H.G. nr. 2066/2004 este un act administrativ cu caracter individual, astfel cum a reținut în mod corect și prima instanță, gradul de întindere a efectelor sale juridice find unul limitat. Contrar susținerilor recurenților-reclamanți din cuprinsul cererii de recurs potrivit cărora H.G. nr. 2066/2004 fiind un act administrativ cu caracter normativ nu este supus termenului impus de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, în realizarea operațiunii de încadrare juridică a H.G. nr. 2066/2004 în categoria actelor administrative cu caracter individual, instanța de fond prin examinarea integrală a conținutului său, a conchis în mod corect că actul supus analizei sale este un act administrativ cu caracter individual. Concluzionând, actul contestat nu întrunește condițiile detaliate mai sus pentru a fi încadrat în categoria actelor administrative cu caracter normativ, respectiv nu stabilește o regulă de conduită generală și impersonală, din moment ce are aplicabilitate restrânsă, subiectele de drept care intră sub incidența acestei reglementări fiind determinate/determinabile prin raportare la identificarea ]n mod concret a imobilelor care trec în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, pentru Stațiunea Didactică Experimentală. Nu se poate susține că ar avea aplicabilitate generală, deci erga omnes, atâta vreme cât în afara Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, pentru Stațiunea Didactică Experimentală, alte instituții nu pot beneficia de prevederile acestui act administrativ. Având în vedere cele de mai sus, față de conținutul concret și caracterul său specific, nu se poate concluziona altfel decât în sensul că H.G. nr. 2066/2004, este act administrativ cu caracter individual, astfel cum a reținut în mod judicios și instanța primului grad de jurisdicție. Față de constatarea caracterului individual al actului administrativ contestat, în mod judicios, Curtea de Apel Timișoara a apreciat fondată excepția tardivității acțiunii, față de prevederile art. 11 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia: "Alin. (l) Cererile prin care se solicită anularea unui acț administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; Alin. (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului; administrativ individual, cererea putând fi introdusă și peste termenul prevăzufla alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz". Deopotrivă, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Din înscrisurile administrate în cauză, instanța a reținut că, demersul judiciar al reclamanților are ca obiect cererea de anulare parțială a Hotărârii de Guvern nr. 2066/2004 (hotărârea cât și anexa acesteia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 1155/07.12.2004), hotărâre de care reclamanții aveau cunoștință cel târziu la data comunicării sentinței civile nr. 614/15.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2007 în care reclamanții din prezenta cauză au avut tot calitatea de reclamanți. Având în vedere că în considerentele sentinței civile (aflate la filele x verso-29 dosar nr. x/2022 al Judecătoriei Timișoara) se face referire în mod expres la prevederile H.G. nr. 2066/24.11.2004 și la cele statuate prin această hotărâre de Guvern, instanța de fond, în mod corect, a constatat că acțiunea formulată de reclamanți și înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 12.04.2022 a fost formulată cu depășirea termenelor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, deoarece, chiar dacă s-ar aprecia că termenul pentru atacarea în justiție a H.G. nr. 2066/2004 a început să curgă pentru reclamanți, "din momentul în care au luat cunoștință" de actul a cărui nulitate o invocă și nu de la data publicării actului în Monitorul Oficial, reclamanții au cunoscut existența și conținutul acestui act, cel târziu de la data comunicării sentinței civile nr. 614/15.06.2007, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 1519/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș. Față de situația de fapt reținută, în aplicarea prevederilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea de Apel Timișoara, în mod întemeiat, a constatat că recurenții-reclamanți au introdus cererea de chemare în judecată peste termenul legal de sesizare a instanței.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.