ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1376/2025

Ședința publică din data de 12 martie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. x/2024, reclamantul Sindicatul Finanțelor Samfisc Satu- Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, obligarea acesteia la emiterea actelor administrative privind stabilirea cuantumului brut al salariilor lunare aflate în plată ale reclamanților începând cu anul 2021 la nivelul maxim aflat în plată aferent acelorași funcții, grade profesionale, trepte și gradații existente la nivelul tuturor Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu-Jiu, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și ANAF, cu luarea în considerare și includerea în salariul brut lunar a tuturor majorărilor și sporurilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, în conformitate cu art. 39 alin. l și 4 din Legea nr. 153/2017 și cu luarea în considerare a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și a Deciziei ICCJ nr. 8/2021; obligarea paratei la calcularea și plata către fiecare reclamant în parte a sumelor reprezentând diferențe salariale între nivelul salariilor lunare obținute și cele cuvenite la nivelul maxim aflat în plata la nivelul unităților mai sus indicate (pentru aceeași funcție/grad/treaptă/gradație, începând cu anul 2021 și în continuare, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor și sporurilor stabilite prin hotărâri giudecătorești definitive, actualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale de la data scadenței și până la plata efectivă și cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentința civilă nr. 224/CA/2024 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul Finanțelor Samfisc Satu Mare în reprezentarea membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Maramureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, pentru litigiile în contencios administrativ, competența teritorială este exclusivă, fiind competentă exclusiv instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat .

De asemenea, a mai reținut instanța, că această competență este exclusivă și atunci când sindicatul introduce o acțiune în numele membrilor de sindicat, acesta trebuind să se adreseze instanței de contencios administrativ competente de la domiciliul membrilor și nu de la sediul său, conform art. 10 alin. (4) din Legea 554/2004.

Conchide instanța în sensul că, domiciliul membrului de sindicat A. este în județul Maramureș, astfel că instanța competentă este tribunalul de la domiciliul membrului de sindicat indicat și anume Tribunalul Maramureș.

Învestit prin declinare, prin sentința civilă nr. 152 din 19 februarie 2015, Tribunalul Maramureș a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu-Mare.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalul Maramureș și Tribunalul Satu Mare, a dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Reținând că în cuprinsul sentinței civile nr. 224/CA/2024 pronunțată la 12.06.2024 de Tribunalul Satu Mare s-a reținut că domiciliul membrului de sindicat A. se află în județul Maramureș, astfel că a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Maramureș și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Este de necontestat că, din interpretarea dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., în coroborare cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., litigiile în materie de contencios administrativ, competența teritorială este exclusivă. În consecință, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., instanța este obligată să invoce din oficiu această excepție, dacă nu a fost deja invocată în cauză de către părți.

Mai mult, articolul 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Dispozițiile art. . 10 alin. (3) teza I din același act normativ, în forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Prin urmare, competența teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

De asemenea, această competență este exclusivă și atunci când sindicatul introduce o acțiune în numele membrilor de sindicat, acesta trebuind să se adreseze instanței de contencios administrativ competente de la domiciliul membrilor și nu de la sediul său, conform art. 10 alin. (4) din Legea 554/2004, redat mai sus.

Având în vedere că domiciliul membrului de sindicat A. este în județul Maramureș, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului- fila nr. x ds.,localitatea Seini, Piața Unirii nr. 32, județul Maramureș,instanța competentă este tribunalul de la domiciliul membrului de sindicat indicat și anume Tribunalul Maramureș.

Față de caracterul imperativ al normelor legale privind competența teritorială exclusivă a instanțelor judecătorești, în baza dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține că reclamanta are domiciliul în circumscripția teritorială a Tribunalul Maramureș motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Finanțelor Samfisc Satu Mare în reprezentarea membrului de sindicat A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în favoarea Tribunalului Maramureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.