ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5593/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2020, pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și Asigutări Sociale înregistrată, inițial sub nr. de dosar x/2020, reclamantul Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Agenția Națională de Admnistrare Fiscală, obligarea pârâților la acordarea drepturilor bănești prevăzute în Nota x din anexa VIII capitolul 1 lit. A) punctul 1 din Legea 153 din 2017, în sensul majorării cu 15% a salariului de bază al fiecărui membru al sindicatului, sumă actualizată cu indicele de inflație după cum urmează: pentru perioada 01 07 2017 și până în 31 12 2018 plata integrală, începând cu anul 2019, plata diferențelor dintre sumele primite efectiv cu titlu de majorare și cele rezultate în urma recalculării. Se mai solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de articolul 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului numărul 13 din 2011, aplicată la suma menționată la punctul 1, în conformitate cu articolul 166 alin. (1), (4) Codul Muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

La termenul de judecată din data de 15.07.2020, în dosarul nr. x/2020, instanța în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., a prorogat pronunțarea asupra competenței de soluționare a cauzei și a pus în vedere reclamantului prin reprezentant convențional să depună la dosar o situație centralizatoare care să cuprindă numele tuturor membrilor de sindicat reprezentați în dosar, CNP-ul, adresa de domiciliu a acestora, structurată pe județe.

La termenul de judecată din data de 07.10.2020, în dosarul nr. x/2020, a fost pusă în discuția părților, din oficiu, necesitatea disjungerii din dosar nr. x/2020 și formării unui număr corespunzător de dosare, în raport de domiciliile membrilor de sindicat reprezentați, respectiv 26 de dosare, unde reclamant va fi sindicatul, iar ca pârât acele direcții care dețin calitatea de angajator.

Ca urmare a disjungerii menționate, la același termen de judecată, în prezentul dosar, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și Asigutări Sociale a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004,

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 2040/2020 din data de 14 octombrie 2020 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei ce-i vizează pe membrii de sindicat cu domiciliul pe raza județului Ilfov, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut, în esență că, față de modificările aduse art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul persoană fizică, și mai ales prin introducerea alin. (4) al art. 10, nu mai poate fi stabilită competența teritorială a tribunalului in funcție de sediul Sindicatului, care este în Cluj-Napoca, sindicat ce a introdus acțiunea în numele membrilor săi.

A reținut astfel Tribunalul Cluj că, prin dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, legiutorul a instituit o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului, indiferent dacă acțiunea este formulată personal, sau prin reprezentat legal sau convențional.

Cum în cazul de față acțiunea a fost introdusă de sindicat (persoana de drept privat), dar în numele membrilor săi, deci în calitate de reprezentant al acestora, s-a apreciat că devin incidente dispozițiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, competența se stabilește prin raportare la domiciliul reclamanților, membri de sindicat.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 și faptul că, în prezenta cauză nu se impune judecarea împreună a solicitărilor aferente tuturor reclamanților-membri de sindicat, întrucat nu există un raport juridic unic, ci raporturi juridice de drept administrativ distincte, decurgând din modul de calculul al drepturilor salariale pentru fiecare membru de sindicat în parte, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei ce-i vizează pe membrii de sindicat cu domiciliul pe raza județului Ilfov, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă în data de 29.12020, sub același număr unic, respectiv nr. 4157/117/2020.

Hotărârea Tribunalului Ilfov, secția Civilă

Prin sentința civilă nr. 335 din data de 1 februarie 2021, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a reținut, în esență, că, reclamant este SINDICATUL NAȚIONAL SOLIDARITATEA CLUJ-NAPOCA, persoană juridică de drept privat, ce a introdus acțiunea în numele celor 450 de membri de sindicat indicați în tabelul de la dosarul Tribunalului Cluj.

Or, în astfel de situații, care sunt conflicte de muncă în care se solicită, în esență, plata de drepturi salariale către diferiti functionari publici, invocând și practica judiciară recentă a Î.C.C.J. (spre exemplu, în decizia nr. 945 din 04.06.2020 dată de Î.C.C.J. - sectia a II-a civilă - în dosarul nr. x/2019), a apreciat Tribunalul Ilfov că trebuie să se retină în cauză atât incidenta disp. art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii cât si prevederile deciziei nr. 1 din 21.01.2013 a Î.C.C.J. -Completul pentru solutionarea R.I.L.

În această din urmă decizie (decizia nr. 1 din 21.01.2013 a Î.C.C.J. - Completul pentru solutionarea R.I.L.) se mentionează că "în interpretarea si aplicarea unitară a disp. art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent aceste dispozitii sunt înlocuite de unele similare din legea nr. 62/2011, care a abrogat legea nr. 54/2003) se stabileste că organizatiile sindicale au calitate procesuală activă în actiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea si aplicarea unitară a disp. art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii (republicat), instanta competentă teritorial în solutionarea conflictelor de muncă în cazul acestor actiuni este instanta de la sediul sindicatului reclamant."

O astfel de soluție, dincolo de faptul că este obligatorie pentru toate instanțele de judecată (conform disp. art. 517 alin. (4) C. proc. civ.), este de natură să asigure si o practică judiciară unitară pentru toti membrii unui sindicat care ar chema în judecată (prin intermediul sindicatului) angajatorul pentru plata acelorasi drepturi salariale, deoarece instanța competentă teritorial (de la sediul sindicatului respectiv) ar da aceeasi solutie (de fond) pentru toți membrii de sindicat, evitându-se astfel situatiile anormale în care, astfel cum este cazul si în speta de fată, Tribunalul Cluj păstrează spre judecata de fond actiunea membrilor de sindicat care au domiciliul în Bucuresti si, în acelasi timp, disjunge dosarul cu privire la ceilalti membrii de sindicat, formând alte dosare cu aceeași acțiune, dosare pe care le declină la diferitele tribunale de domiciliu ale celorlalti membrii de sindicat, aceste din urmă tribunale putând da soluții de fond diferite față de cea dată de către Tribunalul Cluj, putându-se ajunge astfel ca aceeasi actiune să fie solutionată pe fond în mod diferit (poate chiar cu solutii de fond opuse) în functie de interpretarea pe care fiecare judecător de la fiecare tribunal o dă acelorasi norme juridice raportate la aceeasi situatie de fapt - revendicarea acelorasi drepturi salariale.

A mai reținut Tribunalul Ilfov, secția Civilă că, dimpotrivă, aplicarea în astfel de cazuri a deciziei nr. 1 din 21.01.2013 a Î.C.C.J. (Completul pentru solutionarea R.I.L.), dincolo de faptul că este obligatorie pentru toate instantele de judecată (conform disp. art. 517 alin. (4) C. proc. civ.), ar duce si la pronuntarea aceleiasi solutii (de fond) pentru toți functionarii publici membrii de sindicat care, prin intermediul sindicatului, ar solicita, cu totii, plata acelorasi tipuri de drepturi salariale.

Astfel, constatând că reclamant este SINDICATUL NAȚIONAL SOLIDARITATEA CLUJ-NAPOCA, sindicat ce are sediul social în municipiul Cluj-Napoca, având în vedere deopotrivă dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal și de conflicte de muncă, constatând deopotrivă și existența conflictului negativ de competență teritorială, pentru soluționarea căruia a înaintat dosarul Î.C.C.J., secția contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, dosarul a fost înregistrat la data de 24 septembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin Rezoluția Completului învestit cu judecarea sa, din data de 06.10.2021, a fixat termen pentru soluționarea conflictului negativ de competență la data de 16.11.2021, în Camera de Consiliu, fără citarea părților, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 201 C. proc. civ. și art. 109 din Regulamentul de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național Solidaritatea Cluj Napoca în numele și pentru membrii săi de sindicat, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 11.03.2020, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național Solitaritatea Cluj Napoca în numele și pentru membrii de sindicat llie A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în calitate de reprezentant al acestora, așadar nu în calitate de reclamant. De altfel, chiar în cadrul Notelor de ședință formulate de acesta, depuse în dosarul format și înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, atașate la dosar, acesta recunoaște calitatea sa de reprezentant al membrilor de sindicat.

Se constată, așadar, că, în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 11.03.2020.

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Mai reține Înalta Curte că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013, invocată de Tribunalul Ilfov în hotărârea de declinare a competenței sale, nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Cum în cauză, având în vedere Tabelul anexat de reprezentantul reclamanților la Notele de probatorii depuse la dosarul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, reclamanții au declarat că au domiciliul în județul Ilfov, Înalta Curte, constatând ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la calitatea Sindicatului Național Solidaritatea Cluj Napoca, de reprezentant al membrilor săi și nu de reclamant, aceștia din urmă fiind cei ce au calitatea de reclamanți în cauză, va stabili competența soluționării litigiului în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei având ca obiect cererea formulată de Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat llie A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Agentia Națională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.