ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4173/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 28.02.2020, înregistrată sub nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Cluj, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat instanței să dispună:

- Obligarea pârâtelor la plata sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare pentru fiecare membru al reclamantului, sumă actualizată cu indicele de inflație, pentru perioada 1 ianuarie 2018 - 1 septembrie 2019.

- Obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aplicată la suma menționată la pct. 1, în conformitate cu art. 166 alin. (4) Codul Muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

- Cu cheltuieli de judecată.

Actiunea a fost formulată de către sindicat având în vedere prevederile art. 28, alin. (2) din Legea 62/2011 privind dialogul social ce stabilesc că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora". Reclamantul a acționat în calitate de reprezentant al membrilor înscriși care l-au împuternicit în acest sens.

Prin sentința nr. 2139/2020 din 20 octombrie 2020, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

A declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca - pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Brașov, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (disjuns din dos 942/117/2020), în favoarea Tribunalului Brașov.

La primul termenul de judecată din data de 28.07.2020, în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispozițiilor art. .131 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Cluj a prorogat pronunțarea asupra competenței de soluționare a cauzei și a pus în vedere reclamantului prin reprezentant convențional să depună la dosar o situație centralizatoare care să cuprindă numele tuturor membrilor de sindicat reprezentați în dosar, cu indicarea datelor de identificare a acestora, inclusiv CNP-ul și adresa de domiciliu.

Fiind depus acest tabel centralizator la termenul de judecată din data de 06.10.2020, pentru verificarea competenței Tribunalului Cluj de soluționare a cauzei cu care a fost învestit, instanța a pus în discuția părților necesitatea disjungerii și formării unui număr de 26 de dosare, în raport de domiciliile membrilor de sindicat reprezentați, unde reclamant va fi sindicatul, iar pârât acele direcții care dețin calitatea de angajator.

Ca urmare a disjungerii menționate, la același termen de judecată, în prezentul dosar, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, excepție invocată prin întâmpinare de DGRFP Brașov, în raport de domiciliul membrului de sindicat reprezentat, și a amânat pronunțarea cu privire la excepția necompetenței teritoriale exclusive.

Prin sentința nr. 544/CA din 02.06.2021, Tribunalul Brașov, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și, în consecință a declinat în favoarea Tribunalului Cluj Napoca competența de soluționare a cererii formulate de Sindicatul Național Solidaritatea Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta AJFP Brașov.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că prin cererea dedusă judecății de reclamantul Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca - pentru membrul de sindicat reprezentat - are ca obiect recunoașterea unor drepturi de natură salarială, în speță plata sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, sumă actualizată cu indicele de inflație, pentru perioada 1 ianuarie 2018 - 1 septembrie 2019, precum și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aplicată la suma menționată la pct. 1, în conformitate cu art. 166 alin. (4) Codul Muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

Sindicatul National Solidaritatea Cluj a formulat acțiunea în numele membrilor săi, funcționari publici salariați care își desfășoară activitatea în unitățile fiscale arondate mai multor direcții din țară (DGFP).

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data introducerii acțiunii, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată ulterior datei de 02.08.2018, moment în care a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, care a modificat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; potrivit noii forme a textului de lege în discuție, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În mod corect a reținut Tribunalul Cluj că, față de modificările exprese aduse dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ, și, în special prin introducerea alin. (4) al textului de lege analizat, legiuitorul a înțeles să stabilească competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, inclusiv în ipoteza în care acțiunea ar fi introdusă în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, așadar inclusiv în situația în care acțiunea ar fi introdusă de sindicate în numele membrilor lor, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, precum în speța dedusă judecății.

În cauză, membrii de sindicat din prezenta cauză au domiciliul în Brașov, conform tabelului aflat la dosarul Tribunalului Cluj, astfel încât competența teritorială este atrasă de această împrejurare; instanța în circumscripția teritorială a căreia se afla, la momentul învestirii instanței, domiciliul, este Tribunalului Brașov.

Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3), (4) din Legea 554/2004. competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Tribunalului Brașov, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul National Solidaritatea Cluj, în contradictoriu cu pârâta DGRFP Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.