ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2360/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul, Sindicatul National Solidaritatea Cluj-Napoca a introdus pe rolul instanțelor de judecată, în speța de față Tribunalul Cluj, în data de 28.02.2020, o cerere de chemare în judecată prin care solicita obligarea pârâtelor la plata sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru actvitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare pentru fiecare membru al reclamantului, suma actualizată cu indicele de inflație, pentru perioada 1 ianuarie 2018 - 1 septembrie 2019, respectiv obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

Prin decizia civilă nr. 1410 din data de 8.12.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj s-a respins recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj împotriva sentinței civile nr. 1.088 din 20.04.2021 și a încheierii civile din 6.10.2020 pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj.

A fost obligată recurenta să plătească intimatului Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca, în numele membrilor de sindicat A. ș.a, suma de 1.200 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, prin care a solicitat instanței admiterea cererii de revizuire, întrucât instanța de recurs nu a luat în considerare faptul că au mai fost pronunțate decizii ale curților de apel, decizii potrivnice în dosare diferite, deși există identitate de cauză, obiect și părți între aceste doare.

Consideră astfel că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în acord cu care revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Precizează că există mai multe hotărâri definitive și potrivnice pronunțate de diferite curți de apel din întreaga țară, printre care amintește Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Face referire în acest sens la existența a două hotărâri potrivnice pronunțate de Curtea de Apel Cluj, anume decizia civilă nr. 1195/2021 pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2021 în dosarul nr. x/2020, respectiv decizia civilă nr. 1410 din data de 8.12.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Invocă, în raport de Decizia nr. 1410/2021 a Curții de Apel Cluj și Decizia nr. 766/01.10.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2020, Decizia nr. 674/16.11.2021 a Curții de Apel Târgu-Mureș, Decizia nr. 983/2021 a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin cererea de recurs sunt indicate, cu titlu de practică judiciară, și alte hotărâri pronunțate de alte curți de apel din țară.

Consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere că în dosarele la care a făcut referire există tripla identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile definitive și potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat sunt date de instanțe de același grad, hotărârile au fost pronunțate în dosare diferite, iar în dosarul nr. x/2020 nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat.

Pe fondul cauzei, arată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, având în vedere că prevederile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 referitoare la sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispozițiilor acestui act normativ, art. 23 aplicându-se prin coroborare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) și 6 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând incidența acestui motiv de revizuire în cauza de față, din perspectiva încălcării de către hotărârea supusă revizuirii a autorității de lucru judecat a celorlalte hotărâri invocate de către revizuent, Înalta Curte constată cele ce succed:

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, la data de 28.02.2020, sindicatul a formulat o cerere de chemare în judecată în numele și pe seama membrilor de sindicat de la acel moment prin care a solicitat obligarea mai multor pârâți la plata sporului de 15 % pentru condiții vătămătoare.

Justificarea calității procesuale pasive a mai multor pârâți a fost determinată de faptul că membrii de sindicat erau salariați ce își desfășurau activitatea în unitățile fiscale arondate mai multor direcții din țară.

Prin încheierea din data de 28 iulie 2020, instanța de fond a prorogat verificarea competenței, apreciind necesar depunerea unui tabel cu membrii de sindicat pentru care s-a acționat în prezenta cauză, defalcat pe județele de domiciliu.

Prin încheierea din data de 6 octombrie 2020 instanța de fond a dispus disjungerea petitelor pentru membri de sindicat care au domiciliul pe raza teritorială a altui județ decât Cluj și formarea unor dosare distincte în care aceeași instanță a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj.

În dosarele disjunse, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalul Cluj. Potrivit încheierii prin care s-a admis excepția necompetenței, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, apreciind că prin introducerea acestor texte legale, legiuitorul a înțeles să stabilească competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, inclusiv în ipoteza în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, așadar inclusiv în situația în care acțiunea ar fi introdusă de sindicat - în numele membrilor lor, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011.

Prin urmare, față de cele anterior expuse, trebuie subliniat faptul că acțiunea nu a fost formulată de către sindicat în nume propriu, ci în numele și pe seama membrilor de sindicat, aceștia din urmă având calitatea de reclamanți, aspect important în analiza cazului de revizuire invocat în cauză.

Procedând, în speță, la examinarea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că cele două hotărâri au fost pronunțate urmare a acțiunilor promovate de către Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca în numele și pe seama membrilor de sindicat. Or, așa cum s-a constatat cu ocazia soluționării excepției de necompetență teritorială, calitatea de reclamant aparține membrilor de sindicat, în mod greșit reținându-se că acțiunea a fost formulată de către Sindicat în nume propriu.

Prin urmare, membrii de sindicat sunt persoane diferite, astfel încât nu le poate fi opusă autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce privește identitatea de cauză, nici această condiție nu este îndeplinită. Deși acțiunile formulate au fost colective, raporturile juridice deduse judecății au fost distincte, decurgând din modul de calcul al drepturilor salariale pentru fiecare membru de sindicat în parte. Probele administrate în cauză s-au raportat la fiecare membru de sindicat în parte analizându-se, în persoana fiecăruia, locul ocupat efectiv de către fiecare membru de sindicat și factorii de risc identificați pentru fiecare Ioc de muncă.

Din această perspectivă nu se poate susține că există identitate de cauză pentru simplul motiv că temeiul de drept al cererilor de chemare în judecată a fost același.

În ceea ce privește cea de a treia condiție, deși Decizia nr. 1195 pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost redactată încă din data de 06.11.2021, ajungând la DGRFP Cluj în data de 10.11.2021, aceasta nu a invocat autoritatea de lucru judecat în dosarul unde s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, care a avut termen în data de 8.12.2021.

Prin urmare, atâta timp cât la momentul soluționării recursului, DGRFP Cluj a avut cunoștință de existența Deciziei nr. 1195/2021, nu este îndeplinită condiția în sensul ca partea să nu fi avut cunoștință de existența acesteia la momentul soluționării recursului în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

În concluzie, nefiind îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză între hotărârile invocate de revizuentă, dat fiind faptul că hotărârile invocate ca fiind potrivnice au vizat aspecte diferite, respectiv au obiect diferit, părți diferite și cauze diferite, nu se poate proceda la revizuirea hotărârii atacate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Mai mult, se reține că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații, executarea hotărârilor pronunțate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluția ce se impune este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Pe de altă parte, în soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010).

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față, ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 453 C. proc. civ., având în vedere faptul că revizuenta a căzut în pretenții, Înalta Curte urmează să o oblige pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către intimat în sumă de RON 4003,72 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca împotriva deciziei civile nr. 1410 din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta la plata sumei de 4003,72 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca.

Cu recurs în termen de 15 zile la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.