ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5501/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul Sindicatul National Solidaritatea Cluj Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, și Agenția Națională de Administrare Fiscală, obligarea pârâților la acordarea drepturilor bănești prevăzute în Nota x din anexa VIII capitolul 1 lit. A) punctul 1 din Legea 153 din 2017, în sensul majorării cu 15% a salariului de bază al fiecărui membru al sindicatului reclamant din tabelul anexat, sumă actualizată cu indicele de inflație după cum urmează: pentru perioada 1 iulie 2017 și până în 31 decembrie 2018 plata integrală, începând cu anul 2019, plata diferențelor dintre sumele primite efectiv cu titlu de majorare și cele rezultate în urma recalculării. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de articolul 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului numărul 13 din 2011, aplicată la suma menționată la punctul 1, în conformitate cu articolul 166 alin. (4) Codul Muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

Prin încheierea din 07.10.2020 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 s-a dispus disjungerea și formarea unui număr corespunzător de dosare raportat la domiciliul fiecărui membru de sindicat.

Prin sentința civilă nr. 2039/14.10.2020 pronunțată de Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj și s-a declinat competența soluționării cererii privind pe reclamantul Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca (pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E.) și pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (disjuns din dosarul x/2020), în favoarea Tribunalului Maramureș.

Prin precizările înregistrate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Maramureș la 02.03.2021 sindicatul reclamanta a arătat că doamna E. își desfășoară activitatea în cadrul DGRFP București și are domiciliul în Vișeu de Sus, jud. Maramureș.

Prin sentința civilă nr. 598/21.04.2021 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca în numele membrei de sindicat E., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind format dosarul nr. x/2021 .

2.1. Prin sentința civilă nr. 600 pronunțată în data de 21 aprilie 2021 Tribunalul Maramureș, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Maramureș și s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul Național Solidaritatea Cluj-Napoca în numele membrei de sindicat E., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut că doamna E. are stabilită reședința în București și este angajată a DGRFP București, rezultând că aceasta locuiește în realitate în municipiul București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 17.05.2021 sub nr. x/2021.

2.2. Prin sentința nr. 4999/2021 din 9 septembrie 2021 Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență în cauza privind pe reclamanta E. prin Sindicatul National Solidaritatea Cluj Napoca, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte constată că se află în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei, întrucât reclamanta și-a schimbat adresa de domiciliul în timpul soluționării cauzei.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Așadar, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situație reținută în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict.

Din verificările efectuate de Tribunalul Maramureș și Tribunalul București rezultă că la data de 11 martie 2020, respectiv la data formulării acțiunii, reclamanta E. avea domiciliul în Vișeul de Sus, str. x A, județ Maramureș, acesta fiind domiciliul, în raport de care se stabilește competența teritorială a instanței de contencios administrativ.

În cauză, prezintă relevanță domiciliul pe care îl avea reclamanta la 11 martie 2020 data înregistrării acțiunii și nu faptul că, la acel moment era angajata DGRFP București și ulterior, din data de 14.04.2021, are domiciliul în Municipiul București.

Constatând că, la dosar, nu au fost depuse înscrisuri care să rezulte o altă situație de fapt, respectiv probe certe că reclamanta avea reședința în București la data introducerii acțiunii, urmează a se stabili instanța competentă la tribunalul în raza căruia domicilia membra de sindicat la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta E. prin Sindicatul National Solidaritatea Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 11 noiembrie 2021.