ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 58/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, obligarea la plata sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum maxim de 15% din salariul de baza în baza Anexei nr. 1 din Regulamentul - cadru aprobat prin H.G. nr. 917/2017 începând cu data de 1 ianuarie 2018; plata diferențelor salariale de la data de 1 ianuarie 2018 până la data plății sporului de 15% din salariul de baza; plata dobânzii legale din momentul scadentei fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia pentru același interval; indexarea sumelor cu rata inflației; acordarea drepturilor conexe pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare; precum și plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile din Constituția României, Legea nr. 153/2017, H.G. nr. 917/2017, H.G. nr. 520/2016.

La termenul din data de 22.08.2019,Tribunalul București în Dosar nr. x/2019 a disjuns cererile formulate de reclamanții E., EEEE., T., X., CC., TT., LLL., pentru care s-au constituit dosare separate. De asemenea, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile.

În urma disjungerii, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a fost format Dosarul nr. x/2019 privind pe reclamanta E. și pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Sentința civilă nr. 5336/22.08.2019 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, având în vedere că domiciliul reclamantei este în municipiul Buzău, județ Buzău.

La Tribunalul Buzău dosarul a fost înregistrat în data de 24.09.2019.

La primul termen de judecată, în temeiul art. 131 C. proc. civ., instanța învestită cu prezentul dosar declinat, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială exclusivă.

Prin Sentința nr. 699 din 7 noiembrie 2019, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă a instanței invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999), promovată de reclamanta E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A suspendat din oficiu judecata cauzei conform art. 134 C. proc. civ.

A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

I. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, în urma disjungerii cauzei prezente, de ceilalți reclamanți din Dosarul nr. x/2019, în ceea ce o privește pe reclamanta E., Tribunalul București a format prezentul dosar sub nr. x/2019.

Reclamanta a solicitat, în esență, în contradictoriu cu paratul Ministerul Finanțelor Publice obligarea pârâtului la: - plata sporului pentru condiții de munca periculoase sau vătămătoare în cuantum maxim de 15% din salariul de bază în baza Anexei nr. 1 Regulamentul-cadru aprobat prin H.G. nr. 917/2017 începând cu data de 1 ianuarie 2018; - plata diferențelor salariale de la data de 1 ianuarie 2018 până la data plății sporului de 15% din salariul de bază; plata dobânzii legale din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia pentru același interval; - indexarea sumelor cu rata inflației; acordarea drepturilor conexe pentru activitatea desfășurata în condiții de munca periculoase sau vătămătoare; - plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta E. are calitatea de funcționar public în cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 01.04.2019, se va avea în vedere că la data de 02.08.2018 a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, care a modificat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; potrivit noii forme a textului de lege în discuție, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Însă, în cauză, chiar dacă reclamanta are adresa de domiciliu în actul de identitate în municipiul Buzău, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 04.11.2019, din extrasul din baza de date DEPABD rezultă că reședința reclamantei E., figurează din data de 25 octombrie 2019 până în prezent în municipiul București sector 5, astfel încât competența teritorială este atrasă de domiciliul efectiv și actual al acesteia, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (3), (4) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că reședința reclamantei unde locuiește efectiv este în municipiul București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta E. și pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN