ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra cererii formulate de Curtea de Apel Oradea – secția penală și pentru cauze cu minori, reține următoarele:

Prin adresa nr. x/2024 din data de 07 iunie 2024, Curtea de Apel Oradea – secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 68 alin. (9) C. proc. pen., a sesizat instanța supremă cu o cerere de desemnarea unei alte instanțe egale în grad în vederea judecării cauzei, având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea.

În susținerea cererii, s-a arătat că la nivelul secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Oradea nu se poate constitui un complet de judecată pentru soluționarea prezentei cauze, în raport de împrejurarea că în cadrul secției funcționează un număr de 4 completuri de apel, iar membrii acestor completuri de judecată au formulat declarații de abținere, constatându-se starea de incompatibilitate.

De asemenea, s-a precizat că în cadrul instanței nu există o altă secție specializată în materia dreptului penal, fiind înaintat și dosarul nr. x/2024.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală la data de 14 iunie 2024, fiind repartizată Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 18 iunie 2024, când s-a dispus amânarea cauzei la data de 10 septembrie 2024 pentru obținerea de informații de la Curtea de Apel Oradea.

Analizând cererea formulată de Curtea de Apel Oradea – secția penală și pentru cauze cu minori privind desemnarea unei alte instanțe egale în grad în dosarul nr. x/2024 cu referire la contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în raport cu următoarele argumente:

Prioritar, instanța supremă observă că nu este învestită cu soluționarea unor declarații de abținere, în ipoteza prevăzută de la art. 68 alin. (8) C. proc. pen., având în vedere că, așa cum rezultă din actele dosarului, acestea au fost deja soluționate de judecătorii de la Curtea de Apel Oradea – secția penală, constatându-se incompatibilitatea tuturor judecătorilor, iar, pe de altă parte, prin informațiile transmise de către această instanță, s-a arătat că la nivelul instanței nu s-a dispus, în raport cu dispozițiile art. 109 alin. (3) și alin. (10) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, participarea unor judecători de la alte secții la soluționarea cauzelor în care, ca urmare a incompatibilității sau a altor cauze, în cadrul secției penale nu se poate constitui completul de judecată.

Așadar, obiectul prezentei cauze îl constituie desemnarea altei instanțe în ipoteza în care nu se poate desemna un judecător de la instanța competentă pentru soluționarea cauzei.

Analizând dispozițiile art. 68 alin. (9) C. proc. pen., potrivit cărora judecătorul de la instanța ierarhic superioară desemnează o altă instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a formulat declarația de abținere sau cererea de recuzare, din circumscripția aceleiași curți de apel sau din circumscripția unei curți de apel învecinate, rezultă că, deși se face vorbire de judecătorul de la instanța ierarhic superioară (în speță fiind vorba de Înalta Curte de Casație și Justiție), în realitate nu s-ar putea desemna de către instanța supremă decât o altă instanță din circumscripția aceleiași curți de apel, sau o altă instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate, adică o instanță ierarhic inferioară curții de apel.

Or, contestația în anulare declarată împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022 pronunțate în dosarul nr. x/2019, este de competența unei curți de apel, în speță de competența Curții de Apel Oradea, în virtutea art. 429 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând competența instanței supreme, potrivit art. 40 C. proc. pen., cât și prin prisma art. 25 din Legea nr. 304/2022, se constată că nu există o reglementare expresă cu privire la obiectul acestei cauze, desemnarea altei instanțe ca urmare a unor incidente procedurale, ci se face mențiune în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

Cum potrivit art. 126 alin. (2) din Constituția României, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă, Înalta Curte consideră incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ., care se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.

Nefiind identificate dispoziții contrare în legea procesual penală, devin aplicabile, în completare, dispozițiile art. 52 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța superioară învestită cu judecarea abținerii sau recuzării în situația prevăzută la art. 50 alin. (2) (când, din pricina abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanța ierarhic superioară) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanță de același grad din circumscripția sa.

Prin urmare, întrucât toate curțile de apel se regăsesc în circumscripția instanței supreme, ca instanțe imediat ierarhic inferioare, se constată legala învestire a instanței cu soluționarea prezentei cauze.

Așadar, Înalta Curte reamintește că, prin formularea unei contestații în anulare se tinde atât la anularea, cât și la retractarea hotărârii anterior pronunțate.

Contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în sensul constatării îndeplinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Cauza a fost repartizată Completului C4 Apel (judecători B. și C.), sub nr. x/2024, iar prin încheierea din data de 04 iunie 2024 au fost admise declarațiile de abținere, întemeiate pe dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (judecător B. a soluționat, în dosarul nr. x/2022, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., formulată de același contestator, împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022), respectiv art. 64 alin. (3) C. proc. pen. (judecător C. a pronunțat sentința penală nr. 174/P din 11 februarie 2022, definitivă prin decizia a cărei anulare se cere).

Ulterior, cauza a fost repartizată Completului C5 Apel (judecători D. și E.), iar prin încheierea din data de 05 iunie 2024 au fost admise declarațiile de abținere, întemeiate pe dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (cei doi judecători au soluționat, în dosarul nr. x/2022, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., formulată de același contestator, împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022).

Urmare a noului incident procedural, cauza a fost repartizată Completului C2 Apel (judecători F. și G.), iar prin încheierea din data de 05 iunie 2024 au fost admise declarațiile de abținere, întemeiate pe dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (cei doi judecători au soluționat, în dosarul nr. x/2023, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., formulată de același contestator, împotriva deciziei penale nr. 248/A din 12 mai 2022).

În consecință, cauza a fost repartizată Completului C1 Apel (judecători H. și I.), iar prin încheierea din data de 07 iunie 2024 au fost admise declarațiile de abținere, întemeiate pe dispozițiile art. 64 alin. (3) C. proc. pen. (cei doi judecători au soluționat, în dosarul nr. x/2019, apelul declarat împotriva sentința penală nr. 174/P din 11 februarie 2022, pronunțând, așadar, tocmai decizia penală împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare).

Având în vedere dispozițiile mai sus citate și situația de fapt rezultată, Înalta Curte constată că soluția ce ar urma să fie pronunțată de judecătorii secției penale a Curții de Apel Oradea, într-o nouă judecată, pe de o parte, ar putea fi influențată de părerea deja formată, în cazul celor care au invocat ca temei de abținere dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, cazul de abținere prevăzut de art. 64 alin. (3) C. proc. pen. impun interdicția de a participare a judecătorului care a participat la judecarea unei cauze, la judecarea același cauze într-o cale de atac.

De asemenea, se constată că prin actul de sesizare a instanței supreme s-a precizat că în cadrul secției penale funcționează un număr de 4 completuri de apel, iar prin relațiile furnizate urmare a solicitării Înaltei Curți s-a arătat că nu s-a dispus, în raport cu dispozițiile art. 109 alin. (3) și alin. (10) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, participarea unor judecători de la alte secții la soluționarea cauzelor în care, ca urmare a incompatibilității sau a altor cauze, în cadrul secției penale nu se poate constitui completul de judecată.

Dispozițiile procedurale antemenționate constituie ultima ratio în materie de competență teritorială, urmând a fi aplicate numai în situații temeinic justificate respectiv, dacă în urma admiterii mai multor cereri de recuzare și abținere, nu se poate (în mod absolut) desemna să judece cauza niciun judecător de la secția corespunzătoare a instanței solicitante ori de la altă secție cu aceeași specializare, în cazul de față de la secția penală a Curții de Apel Oradea.

Față de împrejurarea că, la acest moment, în cadrul Curții de Apel Oradea nu există o secție cu aceeași specializare și nici nu au fost desemnați judecători de la alte secții, din care să poată fi constituit un complet care să soluționeze contestația în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că în cadrul acestei instanțe nu se poate constituit un complet de judecată care să soluționeze cauza.

Pe de altă parte, solicitarea apărătorului din oficiu, cât și a reprezentantului Ministerului Public formulată cu ocazia dezbaterilor, și anume de a se urma procedura prevăzută dispozițiile art. 109 alin. (10) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, cu consecința obligării Curții de Apel Oradea de a desemna judecători de la alte secții să participe la soluționarea contestației în anulare, este neîntemeiată, având în vedere că aceste prevederi nu stabilesc o asemenea obligație. Dimpotrivă, această reglementare statuează că președintele instanței, cu avizul colegiului de conducere, poate dispune participarea unor judecători de la alte secții.

Pe cale de consecință, în raport de aceste considerente, va trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze vor fi lăsate în sarcina statului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 360 RON, va fi lăsat în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de Curtea de Apel Oradea – secția penală și pentru cauze cu minori privind desemnarea unei alte instanțe egale în grad în dosarul nr. x/2024 cu referire la contestatorul A. și, în consecință, trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2024.