ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2873/2024

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024

Deliberând asupra recursului, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 27 noiembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D. și E., solicitând instanței să dispună: - repunerea părților în situația anterioară încheierii celor două promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare cu nr. x și nr. x din 2 octombrie 2006, încheiate în formă autentică, pentru neîndeplinirea condiției și din alte cauze prevăzute de lege, pârâții aflându-se de drept în întârziere din 24 octombrie 2007; - anularea și retragerea împuternicirilor acordate prin cele două procuri speciale cu nr. x și x din 2 octombrie 2006 de către F., G., A., H. și I. numitului D., ca revocate de reprezentat; - obligarea pârâtului C. la restituirea, către reclamant, a celor două titluri de proprietate, cu nr. x din 15 septembrie 1994 pe numele F. pentru 3 ha de teren arabil extravilan și nr. 23132 din 14 octombrie 1993 pe numele G., A., H. și I. pentru 7 ha de teren arabil extravilan pe raza localității Războieni, comuna Casimcea, județul Tulcea, pe care pârâtul le deține ilegal și refuză să le restituie de peste 11 ani, fiind în întârziere de drept de la 24 octombrie 2007.

Cererea inițială a fost reformulată și completată, reclamantul solicitând astfel instanței: 1. să ia măsuri provizorii și până la soluționarea litigiului asupra fondului, în temeiul art. 999 alin. (2), (3) și (4) C. proc. civ., în sensul de a-l obliga pe posesorul neproprietar să-i redea posesia acestor terenuri și să recapete stăpânirea acestora prin restituirea titlurilor de proprietate; 2. iar prin soluționarea litigiului asupra fondului să dispună: a) în temeiul art. 1247 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 1249 alin. (1) C. civ., constatarea nulității absolute a celor două promisiuni de vânzare-cumpărare și anularea acestora în condițiile art. 1221 și art. 1222 C. civ. pentru neîndeplinirea condiției și a altor cauze prevăzute de lege, cu consecința: a.1. repunerii părților în situația anterioară; a.2. obligării pârâtului C. la restituirea celor două titluri de proprietate, înscrisuri originale pe care acesta le-a reținut și le deține ilegal de peste 15 ani; b) în temeiul art. 1305 coroborat cu art. 1308 și art. 1310 C. civ., revocarea procurilor de reprezentare acordate lui D.; c) în temeiul art. 1350 alin. (1) și (2) C. civ., obligarea pârâților și a părții responsabile civilmente la repararea prejudiciului cauzat, în sumă de 850.500 RON; d) cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5569 din 8 iunie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1844 din 6 decembrie 2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția netimbrării, a anulat cererea de chemare în judecată, având ca obiect "revendicare imobiliară - repunere părți în situația anterioară", ca insuficient timbrată și cererea de pronunțare a ordonanței președințiale ca netimbrată; a obligat pe reclamant la plata sumei de 7.311 RON către pârâtul D., cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu apărător ales.

Prin decizia nr. 1056 din 19 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul, a anulat sentința civilă apelată, a reținut cauza pentru evocarea fondului; a disjuns cererea având ca obiect ordonanță președințială și formarea unui nou dosar ; a stabilit termen, în dosarul de față, pentru soluționarea litigiului asupra fondului, reclamantul fiind citat cu mențiunea de a achita restul taxei judiciare de timbru, în cuantum de 19.940 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin decizia nr. 127 din 13 februarie, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în evocarea fondului, a admis excepția de netimbrare; a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâților D., C., E. și B., ca insuficient timbrată; a obligat pe reclamant să plătească pârâtului D. suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 127 din 13 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei recurate, formulând următoarele susțineri:

În primul rând, expune motivele cererii de chemare în judecată, cu precizarea că, în mod intenționat, nu a solicitat recuperarea prejudiciului de la pârâți, cunoscând faptul că nu are posibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru. În continuare, face referire la adresele emise de prima instanță, prin care i-au fost aduse la cunoștință obligațiile ce trebuie complinite, la parcursul procesual, precum și la conținutul mai multor acte de procedură, pe care le consideră relevante (citații, întâmpinări, răspuns la întâmpinare etc.). Totodată, reiterează criticile din cererea de apel referitoare la constatările primei instanțe din sentința nr. 1844 din 6 decembrie 2022.

Precizează recurentul că la 29 martie 2023 a primit adresa emisă de curtea de apel, prin care i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru pentru apel în cuantum de 20 RON, taxă achitată cu chitanța nr. x din 5 aprilie 2023 și transmisă prin poștă la 11 aprilie 2023. După depunerea acestei chitanțe, a primit citația pentru termenul de judecată din 8 iunie 2023, ora 12:00, însă ulterior a primit, în mod inexplicabil, citație pentru termenul de judecată din 8 iunie 2023, fără a i se comunica minuta, încheierea de ședință cu privire la ședința din 8 iunie 2023. La 25 septembrie arată că a primit două citații, una pentru termenul din 31 octombrie 2023, când urma să fie judecată cererea de ordonanță președințială, prin care i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 200 RON, iar a doua citație pentru termenul de judecată din 28 noiembrie 2023, când urma să fie judecată cererea de chemare în judecată, prin care i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 19.940 RON.

Menționează că a formulat cerere de reexaminare împotriva deciziei civile nr. 1056A din 19 septembrie 2023 (hotărârea intermediară) și a celor două citații, prin care a solicitat instanței: - să revină asupra taxei de timbru în cuantum de 19.940 RON, stabilită de tribunal; - să verifice și să constate că este greșită taxa în cuantum de 20.380 RON stabilită de tribunal; - să verifice și să constate dacă taxa în cuantum de 340 RON este suficientă pentru judecarea fondului cauzei; - să recalculeze și să stabilească, dacă se impune, o nouă taxă judiciară de timbru pentru judecarea fondului, cât și a apelului. Subliniază că, odată cu comunicarea cererii de reexaminare, a comunicat dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, respectiv chitanța nr. x din 18 octombrie 2023.

Față de soluțiile pronunțate asupra apelului și cererii de reexaminare menționate, recurentul susține că, nici prin decizia nr. 1340A din 31 octombrie 2023 și nici prin încheierea din 20 noiembrie 2023, instanța nu a binevoit să ia act de precizarea sa expresă în sensul că renunță la prejudiciul în valoare de 850.500 RON, refuzând în mod abuziv să revină asupra taxei judiciare de timbru, astfel încât să o stabilească în funcție de pretențiile din cererea de chemare în judecată inițială, depusă la 23 noiembrie 2020.

Mai arată că, la 11 decembrie 2023, a primit citația pentru termenul din 13 februarie 2024, prin care i-a fost adusă la cunoștință obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.964 RON, precum s-a stabilit prin încheierea din 20 noiembrie 2023, citație care a fost repetată la 31 ianuarie 2024, cu mențiunea că are dreptul de a formula cerere de reexaminare, pe care de altfel a depus-o la 7 februarie 2024. Această cerere de reexaminare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea pronunțată la 29 februarie 2024 în dosarul nr. x/2020.1.

Învederează că, în opinia sa, trebuia să se țină seama de faptul că reexaminarea formulată la 20 octombrie 2023 a vizat cele două citații, în timp ce reexaminarea formulată la 7 februarie 2023 a privit numai taxa de timbru în cuantum de 19.940 RON, precum și de împrejurarea că prin cererea de apel a făcut cunoscut instanței că a renunțat la cererea de obligare a pârâților la despăgubiri în cuantum de 850.500 RON. Ca atare, susține că prin încheierea din 29 februarie 2024 instanța a reținut greșit că a mai formulat anterior o cerere de reexaminare soluționată prin încheierea din 20 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Recurentul solicită un răspuns juridic în ceea ce privește aprecierea cererii de reexaminare a taxei de timbru în cuantum de 13.964 RON, formulată la 9 februarie 2024 împotriva încheierii pronunțate la 20 noiembrie 2023 ca fiind o a doua cale de atac, contrară dispozițiilor art. 460 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, menționează că instanța nu și-a îndeplinit obligația de a verifica modul de soluționare a cererii de reexaminare formulate la 20 octombrie 2023, soluționată prin încheierea pronunțată la 20 noiembrie 2023 în dosarul nr. x/2020, neverificând motivele pe care le-a invocat.

Arată că, în finalul încheierii din 29 februarie 2024, instanța a constatat greșit că cererea de reexaminare este inadmisibilă, în condițiile în care noțiunea de inadmisibilitate nu vizează excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere a cererii.

În ceea ce privește referatul făcut de grefier în ședința din 13 februarie 2024, precizează că prin cererea de apel a învederat instanței că taxa judiciară în cuantum de 20.380 RON stabilită prin sentința civilă nr. 1844 din 6 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul București este exagerată și greșită, precum și că renunță la cererea de obligare a pârâților și a părții responsabile civilmente la repararea prejudiciului în valoare de 850.500 RON. Recurentul arată că instanța nu a ținut seama de această solicitare, ci a dat satisfacție apărătorului pârâtului D., care a solicitat anularea cererii de chemare în judecată, avocat care, în opinia sa, îi apără în realitate pe pârâții C. și B.. Totodată, solicită o explicație pentru faptul că instanțele nu au sesizat că pârâții, răspunzători de faptele comise, nu se prezintă în fața instanței, nu sunt citați expres, nu li se cere să își prezinte punctul de vedere cu privire la cele reclamate de reclamant.

De asemenea, recurentul arată că prin decizia civilă nr. 1056A din 19 septembrie 2023, curtea de apel nu a anulat și taxa de timbru în sumă de 19.940 RON rămasă după scăderea din 20.380 RON a sumei de 440 RON, achitată anterior de apelant. Menționează că este nelămurit și nemulțumit de faptul că nu a fost luată în calcul stabilirea taxei pe fiecare capăt de cerere din cererea inițială depusă la 23 noiembrie 2020 și suma de 100 RON achitată cu chitanța x din 22 august 2022, având în vedere că suma de 440 RON achitată de reclamant ar fi fost mai mult decât suficientă pentru judecarea și soluționarea cererii de chemare în judecată inițiale, din 23 noiembrie 2020. Precizează că pe chitanțe nu este menționat pentru ce a fost achitată suma de 440 RON. Însă, instanța de apel a defalcat suma totală pe fiecare capăt de cerere și pentru revocarea împuternicirilor a reținut că nu a ajuns suma de 40 RON.

Apreciază că instanța nu a fost consecventă în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme prin decizia nr. 1340A din 31 octombrie 2023 s-a luat act că pârâții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, iar prin decizia recurată, reclamantul a fost obligat să achite suma de 3.000 RON către pârâtul D..

În drept, recurentul a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinări la recursul declarat de reclamant.

Intimatul-pârât D. a formulat note scrise, prin care a solicitat admiterea excepției nulității căii de atac pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

În conformitate cu textele legale enunțate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și argumentat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Totodată, se reține că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în acest sens stipulând expres prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de lege presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Recurentul a indicat art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici susceptibile de încadrare în motivele de casare expres reglementate de legiuitor.

În cadrul cererii de recurs, începând cu pagina 1 și până la pagina 19 este expus istoricul litigiului, recurentul prezentând în mod amplu mai multe acte de procedură relevante din perspectiva taxelor judiciare de timbru stabilite de instanțele de fond în sarcina sa. Aceste susțineri au rolul de a oferi context pentru nemulțumirile pe care le-a reliefat în continuare, în cuprinsul paginilor 19-23, fără a putea fi calificate drept critici de nelegalitate a deciziei recurate.

Fără a opune elemente concrete de nelegalitate grefate pe considerentele hotărârii atacate sunt și susținerile recurentului referitoare la comunicarea minutei și încheierii de ședință din 8 iunie 2023.

Înalta Curte reține că obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 127 din 13 februarie, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în evocarea fondului, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâților D., C., E. și B., ca insuficient timbrată.

Ca atare, controlul legalității unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării condițiilor pentru aplicarea sancțiunii nulității în situația încălcării dispozițiilor legale referitoare la cerința timbrării cererii deduse judecății.

Pe calea prezentului recurs, reclamantul nu mai poate pune în discuție modul de determinare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa în mod definitiv, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prin încheierea din 20 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care a fost admisă cererea sa de reexaminare, curtea de apel stabilind că datorează o taxă în cuantum de 13.964 RON, în loc de 19.940 RON.

Aspectele dezlegate prin această încheiere au intrat în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului. Prin urmare, nu mai pot fi analizate nemulțumirile recurentului referitoare la soluția definitivă pronunțată asupra cererii de reexaminare soluționate prin această încheiere.

Pentru același argument, nu pot fi primite nici criticile care privesc încheierea din 29 februarie 2024, pronunțată de curtea de apel în dosarul nr. x/2020.1, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare formulată la 8 februarie 2024.

Recurentul pretinde că instanța de apel nu a verificat modul de soluționare a cererii de reexaminare pe care a formulat-o la 20 octombrie 2023, soluționată prin încheierea pronunțată la 20 noiembrie 2023 în dosarul nr. x/2020. Această susținere nu se raportează la considerentele instanței de apel, care a pronunțat soluția de anulare a cererii de chemare în judecată ca insuficient timbrată în raport cu taxa de timbru stabilită în mod definitiv prin încheierea din 20 noiembrie 2023, prin urmare, nu poate determina controlul judiciar în coordonatele recursului, din moment ce acesta trebuie să aibă ca obiect raționamentul instanței de apel, astfel cum a fost redat în considerentele deciziei.

De asemenea, față de motivarea curții de apel, nu au vocație critică, din perspectiva motivelor de casare, nici susținerile potrivit cărora instanța de apel nu a ținut cont că prin cererea de apel a învederat că taxa judiciară în cuantum de 20.380 RON stabilită prin sentința civilă nr. 1844 din 6 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul București este exagerată și greșită, precum și că renunță la cererea de obligare a pârâților și a părții responsabile civilmente la repararea prejudiciului în valoare de 850.500 RON.

Pe de-o parte, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1844 din 6 decembrie 2022 a fost admis prin decizia intermediară, iar prin decizia recurată s-a reținut că taxa judiciară de timbru datorată în rejudecarea cererii de chemare în judecată este 13.964 RON, iar nu 20.380 RON

Instanța de apel a arătat de ce nu poate lua act de renunțarea la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la repararea prejudiciului în valoare de 850.500 RON, deoarece inclusiv pentru o asemenea modalitate de soluționare a unei cereri este necesară îndeplinirea, în prealabil, a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru (care ține de legala învestire a instanței), în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1) lit. d) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Susținerea interogativă formulată de recurent, care se consideră nelămurit de instanța de apel, nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate cu privire la argumentația juridică expusă în decizia recurată, ci reflectă insatisfacția sa față de soluția pronunțată. De altfel, partea recurentă a omis a arăta, printr-o argumentație juridică propriu-zisă, în ce mod ar fi fost încălcate regulile de drept care fundamentează concluzia curții de apel sau interpretarea pe care acesta o consideră corectă și discordanța acestei interpretări cu cea dată de instanța de apel prin hotărârea atacată.

În același registru se înscrie și nemulțumirea recurentului față de faptul că nu a fost luată în calcul stabilirea taxei pe fiecare petit din cererea inițială, depusă la 23 noiembrie 2020 și suma de 100 RON, achitată cu chitanța nr. x din 22 august 2022.

Totodată, punctul de vedere al recurentului cu privire la conduita procesuală a pârâților, în special a pârâtului D., nu deduce analizei instanței de recurs o critică de nelegalitate.

Nici ultima susținere din cererea de recurs nu poate fi primită, întrucât nu se grefează pe raționamentul curții de apel cu privire la soluția de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum redus, de 3.000 RON, către pârâtul D.. În plus, cheltuielile de judecată din prezentul dosar nu au legătură cu cele solicitate în dosarul disjuns, având ca obiect ordonanță președințială, soluționat prin decizia nr. 1340A din 31 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate în mod formal de către recurent, fiind însoțite de enunțuri interogative, care nu respectă cerințele prevăzute de art. 483 alin. (3) din același cod. Nu au fost indicate viciile de motivare, normele de drept material sau procesual încălcate de instanța de apel sau în ce mod aceasta ar fi depășit atribuțiile judecătorești.

Pentru considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de casare, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.

Față de soluția ce va fi dispusă, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON, către intimatul-pârât D., conform dovezii de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 127 din 13 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON, către intimatul-pârât D..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2024.