ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.06.2023

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1230/2023

HOTĂRÂRE
21.06.2023
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1230/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

asupra conflictului de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/2019 la data de 25 martie 2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru terenurile situate în județul Tulcea pe raza comunelor Casimcea, Dăeni și Topolog, ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/18.03.2011, nr. y/18.03.2011, nr. z/18.03.2011, nr. w/12.05.2011 și nr. 956/12.05.2011 autentificate de B.N.P. B., precum și nr. 383/15.02.2011, nr. 384/15.02.2011 și nr. 385/15.02.2011 autentificate de B.N.P. C. și respectiv nr. 436/11.03.2011 autentificat de B.N.P. D..

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor primite cu titlu de preț, pentru cumpărarea terenurilor agricole ce au făcut obiectul contractelor anterior menționate.

Prin cererea modificatoare depusă la dosar la data de 19 septembrie 2019, reclamanta a arătat că solicită ca cererea inițială, așa cum a fost precizată, să rămână drept capăt subsidiar al acțiunii, capătul principal constituindu-l revendicarea terenurilor identificate în contractele de vânzare-cumpărare menționate și în dispozitivul sentinței penale nr. 749/28.03.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Tulcea, cu privire la care instanța se pronunță în sensul desființării înscrisurilor.

Prin sentința civilă nr. 1162 din 23.09.2019, Tribunalul Tulcea a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Babadag.

La data de 11 octombrie 2019 s-a înregistrat dosarul pe rolul Judecătoriei Babadag.

Prin sentința civilă nr. 41/11.02.2021, Judecătoria Babadag a respins în tot acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, formându-se la data de 02.04.2021, pe rolul Tribunalului Tulcea, dosarul nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 806 din 05.10.2021, pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a respins apelul civil formulat de apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 41/11.02.2021 pronunțate în data de 11.02.2021 de către Judecătoria Babadag, în dosarul nr. x/2019, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. A. S.R.L., ca nefondat.

A obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 3.947 RON cu titlu cheltuieli de judecată, în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile și, în consecință, admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin încheierea nr. 37/2023 din 08 februarie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției respective și a declinat competența în favoarea secției I civile din cadrul Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, în esență, incidența deciziei date în interesul legii nr. 18/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit: competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

S-a mai relevat că, pentru determinarea competenței instanței de judecată sub aspect material funcțional, prezintă importanță natura si obiectul litigiului, așa cum acestea sunt stabilite la judecata în fond, competență care atrage la rândul său, în privința căii de atac, stabilirea competenței funcționale în favoarea secției civile a curții de apel.

S-a mai arătat că, prin cererea modificatoare depusă la dosar la data de 19.09.2019, reclamanta a arătat că solicită ca cererea inițială, așa cum a fost precizată, să rămână drept capăt subsidiar al acțiunii, capătul principal constituindu-l revendicarea terenurilor identificate în contractele de vânzare-cumpărare menționate și în dispozitivul sentinței penale anterior citate, concluzionându-se că respectiva cerere de chemare în judecată nu se încadrează în niciuna dintre cele patru categorii de litigii exemplificate în art. 226 din Legea nr. 71/2011.

S-a concluzionat că, întrucât în prezentul litigiu, nici obiectul și nici natura litigiului nu implică aplicarea unor norme speciale referitoare la activitatea profesioniștilor, soluționarea litigiului nu intră în competența material procesuală a secției specializate în litigii cu profesioniști și societăți.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin încheierea nr. 85/C din 10 mai 2023, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți din cadrul aceleiași curți de apel. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, făcând aplicarea considerentelor paragrafului 168 din decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a constatat că în interpretarea punctului b) de la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prin "cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți" trebuie să se înțeleagă cererile având ca obiect toate actele juridice încheiate de o societate, nu doar strict cele legate de regimul juridic de organizare, altfel s-ar face o limitare pe care textul nu o impune.

S-a reținut că, deoarece în soluționarea recursurilor formulate se pune în discuție valabilitatea și efectele unor acte juridice efectuate în desfășurarea activității economice a celor două societăți comerciale părți în dosar, un prim reper pentru stabilirea instanței competente este izvorul din care s-a născut raportul de drept material, întrucât confirmă natura relației dintre părți.

S-a concluzionat că litigiul are natură vădit comercială, întrucât este născut în legătură cu mai multe contracte de vânzare-cumpărare încheiate între cele două societăți comerciale, a căror cauză juridică se plasează în comerț, urmând a fi analizate actele încheiate de acestea în activitatea lor curentă de "cumpărare și vânzare de bunuri imobiliare proprii", adică acte juridice încheiate cu prilejul exploatării unei întreprinderi cu scop lucrativ.

S-a relevat că pretențiile recurentei reclamante S.C. A. S.R.L. derivă din executarea unor contracte de vânzare cumpărare a unor terenuri ce au fost încheiate cu intimata pârâtă S.C. A. S.R.L., în derularea obiectului acestora de activitate, în baza unor înțelegeri/convenții între persoanele fizice asociate.

Instanța a mai subliniat că, astfel cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată, modificată prin completarea obiectului cu un capăt de cerere în revendicare, recurenta reclamantă solicită instanței ca, în cercetarea legalității actelor juridice încheiate între părți, ce constituie fundamentul juridic al pretențiilor sale, să procedeze și la analizarea manifestării de voință a persoanelor fizice/asociați care au ratificat transferul dreptului de proprietate pe terenurile agricole în discuție prin convenție încheiată în calitate de asociați și administratori la societățile.

A conchis, având ca reper considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 18/2016, referitor la criteriile care ar putea fi luate în considerare în privința stabilirii competenței materiale procesuale a instanței, după obiectul sau natura litigiului, că cererea dedusă judecății are o natură care atrage competența instanței specializate, întrucât privește acte efectuate de un profesionist cu ocazia exercitării sistematice a activității sale curente, respectiv a activității de "cumpărare și vânzare de bunuri imobiliare".

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru terenurile situate în județul Tulcea pe raza comunelor Casimcea, Dăeni și Topolog, ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare enumerate în cererea de chemare în judecată și, în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea sumelor primite cu titlul de preț, pentru cumpărarea terenurilor agricole ce au făcut obiectul acestor contracte.

Prin cererea modificatoare, reclamanta a arătat că solicită ca cererea inițială, așa cum a fost precizată, să rămână drept capăt subsidiar al acțiunii, capătul principal fiind reprezentat de revendicarea terenurilor identificate în contractele de vânzare-cumpărare menționate și în dispozitivul sentinței penale nr. 749/28.03.2016 pronunțate în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Tulcea, cu privire la care instanța se pronunță în sensul desființării înscrisurilor.

Instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența materială de soluționare a pricinii, reținând, într-o primă interpretare, că litigiul de față, ce pune în discuție revendicarea unor terenuri, nu are natura unui litigiu cu profesioniști, cum sunt cele avute în vedere de textul art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, fiind unul ce aparține materiei civile lato sensu, de competența secției I civile a Curții de Apel, iar, într-o a doua interpretare, că îi revine secției specializate în materia litigiilor cu profesioniștii competența raportat la faptul că acțiunea privește acte efectuate de un profesionist cu ocazia exercitării sistematice a activității sale curente, respectiv a activității de "cumpărare și vânzare de bunuri imobiliare", precum și la dispozițiile art. 226 lit. b) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Prin decizia nr. 18/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secții sau complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în cadrul secțiilor civile, că pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Regula în materie de competență este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul și natura cauzei deduse judecății.

În acest sens, chiar dacă părțile din prezenta cauză sunt profesioniști, care desfășoară o activitate preponderent economică, urmărind realizarea unui profit, acest lucru nu transformă ipso facto toate litigiile la care acestea participă în litigii specializate din categoria celor ce îi privesc pe profesioniști.

Înalta Curte reține că, în aprecierea naturii juridice a acțiunii cu care instanța a fost învestită, este relevantă natura litigiului dedus judecății și temeiul juridic invocat și aplicabil în cauză. Or, raportat la aceste aspecte, acțiunea ce vizează revendicarea unor terenuri este în mod indubitabil o acțiune civilă, indiferent de calitatea de profesioniști sau neprofesioniști a părților implicate în proces.

În ceea ce privește noțiunea de "profesionist", Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., potrivit căruia "sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere", precum și cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care include în noțiunea "profesionist" categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Prin urmare, din categoria profesioniștilor fac parte persoanele fizice sau juridice autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, însă, pentru calificarea litigiilor ca fiind cu profesioniști sunt avute în vedere activitățile întreprinse de profesioniști în limitele legii.

Or, în litigiul pendinte, temeiul juridic al acțiunii îl constituie dreptul de proprietate asupra terenului, iar aceasta implică stabilirea de către instanță a existenței dreptului de proprietate privată asupra respectivelor terenuri și, pe cale de consecință, redobândirea stăpânirii acestora de către proprietar, nefiind, astfel, puse în discuție raporturi juridice care ar fi stabilite în domeniul activității profesionistului. În consecință, obiectul procesului nu are legătură cu specificul activității comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat drept unul cu profesioniști în sensul legii și care să determine aplicabilitatea celor stabilite prin art. 226 lit. b) din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste considerente, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. în favoarea Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 473/2023
Ședința publică din data de 1 februarie 2023 Deliberând asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea l
ÎCCJ 2024-12-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2873/2024
Ședința publică din data de 12 decembrie 2024 Deliberând asupra recursului, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 27 noiembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Sectoru
ÎCCJ 2025-05-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1133/2025
pronunțării sentinței civile nr. 494 din 21 martie 2019 a Judecătoriei Măcin, în dosarul nr. x/2018. Susținând că pentru același teren au fost emise mai multe titluri de proprietate, reclamantul a solicitat compararea titlurilor menționate,
ÎCCJ 2022-03-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 683/2022
Ședința publică din data de 30 martie 2022 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2021 pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.
ÎCCJ 2023-06-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1034/2023
Ședința publică din data de 7 iunie 2023 Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea în data de 14 aprilie
Sursă