ÎCCJ, Decizia nr. 248/2021

Ședința publică din data de 14 iunie 2021 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 1723 din 24 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 752/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, reținându-se că în speță nu este îndeplinită condiția identității de obiect a în care s-au pronunțat cele două hotărâri pretins contradictorii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., susținând că, în mod greșit, s-a reținut prin decizia atacată că cererea de revizuire ar fi inadmisibilă, de vreme ce există soluții contrare în spețe similare, fiind îndeplinită condiția triplei identități.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. Prin încheierea din 12 aprilie, Completul de filtru a dispus comunicarea raportului. Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același act normativ, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurent.

Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același act normativ instituind sancțiunea nulității pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar, dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată și reluarea susținerilor din cererea inițială nu sunt suficiente, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Or, această situație este incompatibilă cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei. Pentru aceste considerente și având în vedere că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte va anula recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1723 din 24 septembrie 2020 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1723 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2021.