ÎCCJ, Decizia nr. 116/2022

Ședința publică din data de 23 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de petenții A. și B. privind suspendarea judecării dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă până la soluționarea cererii de strămutare ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin aceeași încheiere, instanța a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 1.000 RON, achitată cu recipisa de consemnare nr. x din 1 noiembrie 2021, eliberată de C. - Unitatea Păcii, aflată la poziția nr. 847/2021 în Registrul de valori, depuse în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența art. 143 din C. proc. civ., iar față de soluția de respingere a cererii de suspendare a judecății dosarului nr. x/2021 de pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă până la soluționarea cererii de strămutare ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a dispus și restituirea cauțiunii achitată de parte, cu respectarea art. 1064 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1, recurenții A. și B. au declarat recurs.

Recurenții au susținut că instanța nu a ținut cont că au solicitat atât strămutarea cauzei, cât și suspendarea ei. Afirmă că cererea de suspendare a judecății cauzei este singura șansă de a beneficia de un proces echitabil.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la data de 19 decembrie 2017, deci anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este inadmisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, recurenții au formulat recurs împotriva încheierii prin care instanța a respins cererea de suspendare a judecății dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, până la soluționarea cererii de strămutare.

Potrivit art. 143 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Încheierea asupra suspendării nu se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac".

În aplicarea textului legal anterior citat, se reține că încheierea recurată nu este supusă niciunei căi de atac, deci nu poate fi atacată nici cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin raportare la dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

În consecință, încheierea atacată în litigiul de față este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2022.