ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 900/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 11 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 62/17.07.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 30/2024 a Curții de Apel Suceava (dosarul nr. x/2024). În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petentul A. a formulat contestație la executare, criticând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, referindu-se, pe de o parte, în esență, la aspecte ce țin de fondul cauzei, de modul de soluționare a unor acțiuni penale și civile, iar pe de altă parte, printre altele, a criticat și somația emisă ca urmare a punerii în executare a dispozițiilor referitoare la cheltuielile de judecată.

Instanța a constatat că, deși a contestat cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin sentința penală nr. 30/2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, în ampla motivare scrisă a cererii sale contestatorul A. a criticat aspecte care țin de modul de soluționare a unor acțiuni penale și civile, aspecte care puteau fi invocate și analizate în cauzele în care acesta a avut calitatea de inculpat, atât în primă instanță, cât și în calea de atac ordinară exercitată de acesta și care nu pot fi soluționate pe calea contestației la executare.

În ceea ce privește somația emisă ca urmare a punerii în executare a dispozițiilor referitoare la cheltuielile de judecată, instanța a apreciat că nu pot fi confundate cheltuielile de procedură datorate statului nici cu despăgubirile civile, care includ cheltuielile judiciare făcute de părți, nici cu amenda judiciară. Dispozițiile C. proc. pen. prevăd posibilitatea formulării contestației la executare împotriva dispozițiilor civile, potrivit art. 600, și amenzii judiciare, conform art. 601, iar dispozițiile civile nu includ cheltuielile judiciare către stat, care izvorăsc din culpa procesuală a părții, a cărei sesizare a fost respinsă. Ca atare, atâta timp cât legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, contestațiile la executare sunt inadmisibile, în cauză nefiind incidente niciunul dintre cazurile de contestație prevăzute la art. 598, art. 600 sau art. 601 C. proc. pen.

Mai mult decât atât, instanța a apreciat că motivele invocate de petentul A. nu se încadrează nici în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., întrucât fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții, iar nu un incident de executare ce ar necesita intervenția organelor jurisdicționale și care să facă aplicabile aceste dispoziții legale.

Prin urmare, în baza art. 598 C. proc. pen.., instanța a dispus în consecință, inclusiv obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin prezenta cerere adresată Curții de Apel Suceava, calificată prin rezoluție, ca urmare a mențiunilor indicate în preambului e-mailului înaintat la 13.08.2024 și a conținutului cererii, contestație la executare vizând sentința penală nr. 62/17.07.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, petentul A. a susținut că în mod nedrept a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, făcând referire și la alte aspecte ce țin de modul de soluționare a unor acțiuni penale și civile.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile legale privind obiectul contestației la executare pentru motivul necesității lămuririlor cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu în condițiile legii civile, respectiv art. 711 alin. (1) și (2) C. proc. civ., dar și pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., art. 347 coroborat cu art. 346 C. proc. pen.. și art. 503 C. proc. civ., în acest ultim caz petentul invocând prevederile legii civile privind obiectul și motivele contestației în anulare.

În motivarea cererii, printre altele, petentul a arătat că obligarea la plata taxei de timbru judiciar în cuantum de 300 RON s-a dispus în mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. A mai susținut contestatorul că hotărârea judecătorească nr. 62/2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 este lovită de nulitate conform dispozițiilor art. 280 - art. 282 C. proc. pen.. întrucât a fost soluționată cu participarea reprezentantului Ministerului Public care era incompatibil, dar și pentru motivul că nu au fost administrate și apreciate probele depuse.

Legal citat, la termenul din 27.09.2024, petentul A. nu s-a prezentat în instanță, însă a transmis la dosar memorii prin care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a unor litigii civile referitoare la dreptul său de proprietate și modalitatea de instrumentare a cauzelor penale inițiate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava a constatat că cererea este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de contestator nu se circumscriu vreunuia din cazurile de admisibilitate menționate în cuprinsul art. 598 alin. (1) lit. a)-d), art. 600 alin. (1) și art. 601 alin. (1) C. proc. pen.., care prevăd, în mod expres și limitativ, cazurile în care se poate formula contestație împotriva executării unei hotărâri penale.

Relativ la celelalte motive invocate de contestator, s-a reținut că acestea vizează aspecte de fond și nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile în care se poate formula contestație la executare. Este adevărat că nemulțumirea inițială a petentului a izvorât dintr-o cauză de fond funciar, însă dispoziția legiuitorului de scutire de la plata taxelor de timbru în această materie nu se răsfrânge asupra cheltuielilor judiciare ce sunt urmarea plângerilor penale ori a cererilor nefondate, respinse ca atare, și formulate în mod repetat.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat contestatorul prin sentința penală nr. 62/17.07.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-a reținut că numitul A. nu a criticat aspecte ce țin de punerea în executare a cheltuielilor judiciare, ci însăși obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Or, legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, ci doar greșita lor aplicare sau cuantumul acestora, însă numai în căile de atac prevăzute de legiuitor.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din conținutul sentinței contestate, contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor către stat în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., fundamentul acordării cheltuielilor de judecată reprezintându-l culpa procesuală a părții, iar nu un incident de executare ce ar necesita intervenția organelor jurisdicționale și care să facă aplicabile dispozițiile legale pe care și-a întemeiat contestatorul cererea de contestație la executare. Cheltuielile datorate statului nu pot fi confundate nici cu despăgubirile civile, care includ cheltuielile judiciare făcute de părți, și nici cu amenda judiciară. Dispozițiile C. proc. pen. prevăd posibilitatea formulării contestației la executare împotriva dispozițiilor civile, potrivit art. 600, și amenzii judiciare, conform art. 601, iar dispozițiile civile nu includ cheltuielile judiciare către stat, care izvorăsc din culpa procesuală a părții, a cărei sesizare a fost respinsă.

Ca atare, atâta timp cât legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, s-a apreciat că este inadmisibilă contestația la executare dedusă judecății, nefiind incident niciunul dintre cazurile de contestație prevăzute la art. 598, art. 600 sau art. 601 C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 90 din 11 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, petentul A. a formulat o cale de atac intitulată "recurs internațional".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 15.11.2024, sub nr. x/2024, având ca obiect "Contestație (noul C. proc. pen..) - contestație la executare (art. 598 noul C. proc. pen..)".

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul A. a invocat netemeinicia și nelegalitatea tuturor hotărârilor judecătorești pentru care a fost supus pe nedrept unor amenzi judiciare în baza unor referate și rapoarte false prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin sustragere și distrugere de probe.

Deopotrivă, acesta a formulat critici cu privire la modul de soluționare a unei cauze de fond funciar.

Analizând hotărârea contestată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la modul în care și-a intitulat calea de atac petentul, respectiv "recurs internațional", Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestație la executare, iar C. proc. pen. prevede, în art. 597 alin. (7), că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Exercitarea căilor de atac se realizează potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Drept urmare, având în vedere obiectul cauzei în care a fost pronunțată hotărârea atacată, în mod corect a fost înregistrată pe rolul instanței supreme cererea formulată de petent ca și "Contestație (noul C. proc. pen..) - contestație la executare (art. 598 noul C. proc. pen..)".

În continuare, instanța reține, referitor la contestația la executare, că aceasta reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat. Faza de executare a procesului penal are menirea de a realiza efectiv scopul legii penale și procesual penale.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Instanța învestită cu soluționarea unei contestații la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentința executată este neclară și se limitează doar la motivele strict menționate de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., nefiind abilitată să analize în ce mod au fost soluționate pe fondul cauzei solicitările petentului.

Prin cererea formulată, în esență, contestatorul A. a invocat netemeinicia și nelegalitatea tuturor hotărârilor judecătorești pentru care a fost supus pe nedrept unor amenzi judiciare în baza unor referate și rapoarte false prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin sustragere și distrugere de probe. De asemenea, criticile acestuia au vizat modul de soluționare a unei cauze de fond funciar.

Potrivit dispozițiilor art. 598 lit. a)-d) C. proc. pen.., motivele invocate de petent ar trebui să vizeze unul dintre cazurile strict și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că aspectele invocate de petent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.., în mod corect, Curtea de Apel Suceava a respins contestația la executare, ca inadmisibilă.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 90 din 11 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 90 din 11 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2024.