ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 03 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 597/P.I. din data de 06.11.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2021 s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptelor din rechizitoriu cu privire la inculpatul A. din:

- 8 (opt) infracțiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. (formulare de mișcare falsificate-o faptă din 24.06.2021, trei fapte din 05.07.2021, două fapte 09.07.2021, o faptă din 16.07.2021, o faptă din 21.07.2021);

- 3 (trei) infracțiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. (formulare de identificare falsificate-fapte din 29.08.2019, 29.05.2020, 18.07.2020),

totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în:

- infracțiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) (formulare de mișcare falsificate-o faptă din 24.06.2021, trei fapte din 05.07.2021, două fapte 09.07.2021, o faptă din 16.07.2021, o faptă din 21.07.2021, formulare de identificare falsificate- o faptă din 29.08.2019, o faptă din 29.05.2020, o faptă din 18.07.2020).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptelor din rechizitoriu cu privire la inculpatul B. din:

- 2 (două) infracțiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. (formulare de mișcare falsificate-faptă din 22.07.2021-transfer fictiv de ovine în exploatația lui C. și faptă din 22.07.2021- transfer fictiv de ovine în exploatația lui D.);

- 2 (două) infracțiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. (formulare de identificare falsificate-o faptă din 26.07.2020 și o faptă din 18.06.2020),

totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în:

- infracțiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) (formulare de mișcare falsificate-faptă din 22.07.2021-transfer fictiv de ovine în exploatația lui C. și faptă din 22.07.2021- transfer fictiv de ovine în exploatația lui D., formulare de identificare falsificate - o faptă din 26.07.2020 și o faptă din 18.06.2020).

În baza art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (interzicerea exercitării profesiei de medic veterinar) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 93 alin. (1), (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timișoara, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Timișoara sau în cadrul altei instituții aleasă de SP Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (interzicerea exercitării profesiei de medic veterinar) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 93 alin. (1), (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timișoara, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Otelec sau în cadrul altei instituții aleasă de SP Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 80 de zile.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații E., F., G., C., H., I. - senior, I. - junior, J., A., B., K. și D..

Prin decizia penală nr. 189/A din data de 13.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații E., F., G., C., H., I. - senior, I. - junior, J., A., B., K. și D. împotriva sentinței penale nr. 597/P.I. din data de 06.11.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2021.

A desființat sentința penală apelată și rejudecând:

Cu privire la inculpatul A., a dispus înlăturarea dispozițiilor privind executarea pedepselor accesorii pe durata executării pedepsei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Bogda sau în cadrul Primăriei comunei Mașloc, jud. Timiș, pe o perioadă de 80 de zile.

Cu privire la inculpatul B. a înlăturat dispozițiile privind executarea pedepselor accesorii pe durata executării pedepsei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Otelec sau în cadrul Primăriei comunei Uivar, jud. Timiș, pe o perioadă de 80 de zile.

A menținut celelalte prevederi ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 13.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, au declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 15.04.2024 și inculpatul B., la data de 12.04.2024.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

A solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale atacate, și pe care de consecință achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) și alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) și alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Tot în subsidiar, în cazul în care instanța va considera că există elemente ale existenței faptei, ale săvârșirii acesteia de către inculpat și ale vinovăției acestuia, ca modalitate de individualizare a pedepsei, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 83 C. proc. pen., amânarea aplicării pedepsei, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege, fără aplicarea art. 85 alin. (2) lit. j) C. proc. pen., deoarece această obligație este de natură a compromite total cariera sa de medic veterinar și de a-l pune în situația de a nu-și mai putea exercita meseria pentru care s-a pregătit și de a-și câștiga mijloacele de existență.

De asemenea, în cazul menținerii pedepsei aplicate de instanțele ierarhic inferioare, a solicitat modificarea pedepsei complementare aplicată, în sensul eliminării interzicerii exercitării profesiei de medic veterinar.

În acest sens, a precizat că deși a invocat în susținerea apelului faptul că în speță nu au fost avute în vedere dispozițiile Regulamentului UE nr. 2016/429 ce se aplică prioritar în România și are întâietate față de legislația internă, regulament care privește activitatea medicilor veterinari de identificare a animalelor din ferme zootehnice, implicit a ovinelor, acesta nu a fost avut în vedere de instanța de apel. Aceste dispoziții prioritare prevăd că responsabilitatea privind identificarea ovinelor aparține operatorilor, respectiv crescătorilor/proprietarilor ovinelor, conform definiției date de actul normativ european la punctul 24 al articolului 4 al Regulamentului UE nr. 2016/429.

De asemenea, a susținut că nu au fost avute în vedere nici măcar prevederile Ordinului nr. 40/2010 pentru aprobarea Normei sanitară veterinară din 29.04.2010 pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor si bovinelor, care privesc activitatea medicilor veterinari, în care la art. 4 alin. (4) chiar se menționează că se pot pierde crotaliile aplicate animalelor.

A mai învederat că deși în hotărârea atacată se arată că activitatea și responsabilitatea sa este fundamentală în speță și că a generat faptele penale ale celorlalți inculpați, astfel încât nu se poate aplica o amânare a aplicării pedepsei, acest lucru este absurd, având în vedere că ceilalți inculpați au zeci de acte materiale, pe când inculpatul are doar două acte materiale reținute.

Mai mult, a precizat că o soluție de condamnare se pronunță doar dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, ori în cauză existau elemente de îndoială:

- Dovada prin documente oficiale a existenței tuturor ovinelor, cu crotaliile aferente aplicate, pentru care mi se impută săvârșirea faptei reținute, în sensul neaplicării crotaliilor și a falsei identificări, respectiv că aceste animale nu ar fi existat;

- Declarația colegului de cabinet al inculpatului, în sensul că acesta nu lucra individual la identificare (crotaliere), ci împreună și nu se poate stabili clar și fără îndoială care dintre cei doi au fost în ziua aplicării crotaliilor în discuție și au lucrat efectiv la aplicarea acestor crotalii;

- Declarațiile medicului veterinar Lup și ale martorului reprezentant al furnizorului de crotalii, precum că pot exista dubluri ale acestor crotalii, că ele pot cădea de pe urechile animalelor etc;

- Documentele depuse de către inculpatul C. privind existența ovinelor despre care DNA susține că nu ar fi existat;

- Lipsa dovezii instigării asupra inculpatului de către inculpatul I. junior privind săvârșirea faptei reținute, deoarece inculpatul nu avea relații cu acest inculpat, colegul de cabinet al inculpatului fiind cel care discuta, coresponda cu acest inculpat;

- Diferența de tratament juridic dintre inculpat și martorul Lup, care a întocmit același act reținut ca fiind fals în sarcina sa, un formular de transfer;

- Dispozițiile legale privind obligațiile de serviciu ale inculpatului dar în special dispozițiile UE privind activitatea medicilor veterinari privind identificarea ovinelor din proprietatea unor crescători/fermieri, care au aplicabilitate prioritară față de legislația internă;

- Lipsa prejudiciului;

- Orice alte probe administrate în cauză, care conduc la îndoiala privind săvârșirea vreunei fapte penale de către inculpat.

- Faptul că este vorba în speță în ceea ce îl privește de doar 8 ovine, adică nu de vreo amploare a vreunei presupuse activități infracționale.

Astfel, a opinat că DNA a construit întreaga acuzație exclusiv pe o prezumție, fără vreo dovadă concretă și de neînlăturat, pentru a contrazice probele inculpatului și documentele oficiale depuse la dosarul cauzei, respectiv că toți cei 8 berbeci în discuție au fost înlocuiți cu alții și au fost crotaliați ulterior, de aceea apar în documentele depuse, aspect ce este inadmisibil din punct de vedere penal.

A precizat că în ceea ce îl privește, rechizitoriul nu prezintă o motivație adecvată a faptei reținute, existând o descriere lipsită de orice temei sau argument juridic a pretinsei fapte reținută, bazat exclusiv pe prezumții, analogii, conexiuni, fără a se invoca și fără a exista vreo probă directă, de necontestat privind fapta reținută în sarcina sa. De asemenea, a invocat lipsa scopului și a mobilului săvârșirii faptei, având în vedere că este vorba de 8 ovine, fără vreo valoare substanțială, care să conducă la concluzia că ar fi putut avea vreun interes material sau de altă natură în săvârșirea faptei.

În raport de toate aceste considerente, a apreciat că se impunea achitarea sa, iar hotărârea instanței de apel este lipsită de legalitate, deoarece principiul "in dubio pro reo" este pe deplin aplicabil cauzei, trimiterea în judecată fiind realizată fără respectarea normelor europene, a căror aplicabilitate este prioritară față de normele interne, iar cercetarea judecătorească a relevat toate aceste aspecte de nelegalitate, concluzia legală și dreaptă, justă, neputând fi decât faptul că este nevinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.

Prin încheierea din data de 10 septembrie 2024, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul B., numai sub aspectul neîntrunirii elementelor de tipicitate prevăzute de norma de incriminare a art. 321 C. pen., astfel cum sunt acestea reglementate, cu titlu obligatoriu, de Regulamentul UE nr. 2016/429 și Ordinul nr. 40/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare din 29.04.2010, aspecte circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de recurentul inculpat B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speță, recurentul inculpat B. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În considerarea aspectelor teoretice relevate, reține Înalta Curte că recurentul inculpat B. a formulat critici subsumate, în esență, neîntrunirii elementelor de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare a art. 321 C. pen., astfel cum sunt acestea reglementate, cu titlu obligatoriu, de Regulamentul UE nr. 2016/429 și Ordinul nr. 40/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare din 29.04.2010, invocând în acest sens dispozițiile art. 4 din regulamentul privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor ("Legea privind sănătatea animală"), respectiv:

53."medic veterinar oficial" înseamnă un medic veterinar autorizat de autoritatea competentă și calificat în mod adecvat să efectueze activități oficiale în conformitate cu prezentul regulament;

În acest context, prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune, urmare a analizei actelor normative europene anterefererite, prezentarea unor scurte considerații cu privire la obligațiile care incumbă medicului veterinar de liberă practică în procedura specială a identificării ovinelor și înregistrarea acestora în baza națională de date, astfel cum este aceasta reglementată de legislația europeană și invocată de recurentul inculpat în susținerea motivelor de recurs.

Ordinul ANSVSA nr. 40/2010 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor prevede în cuprinsul art. 2 că ovinele circulă pe teritoriul României numai dacă sunt identificate și înregistrate potrivit prevederilor normei sanitare veterinare și însoțite de formulare/documente de mișcare precum și de alte documente prevăzute de legislația sanitară veterinară în vigoare. Astfel, toate animalele din România sunt identificate în exploatația în care s-au născut utilizându-se, în cazul ovinelor, două crotalii auriculare, imprimate cu același cod unic de identificare, mai exact, toate ovinele născute după 31 decembrie 2009, vor fi identificate cu o crotalie auriculară simplă și o crotalie auriculară electronică, ambele conținând același cod unic de identificare al animalului.

De asemenea, prin prevederile articolelor 11, 14 și 21 din Ordin s-au stabilit mai multe obligații în sarcina crescătorilor de ovine cât și în sarcina medicului veterinar de liberă practică împuternicit în materia identificării ovinelor.

Medicii veterinari de liberă practică împuterniciți sunt responsabili cu efectuarea identificării animalelor și cu înregistrarea acestora în SNIIA, în cazul exploatațiilor pentru care au fost împuterniciți, potrivit legii. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit are următoarele obligații:

a) în termen de maximum 7 zile de la notificarea proprietarului, să identifice animalele, înregistrând totodată proprietarul acestora, precum și deținătorul lor, dacă acesta este diferit de proprietar;

b) să completeze rubricile destinate identificării animalelor, prin înscrierea codului crotaliei, precum și a informațiilor solicitate în formularul de identificare;

c) să introducă în SNIIA, în maximum 3 zile de la aplicarea mijlocului de identificare, datele cu privire la exploatațiile și animalele identificate, pe echipamentele de calcul și de comunicații puse la dispoziție de către operatorul SNIIA;

d) să păstreze exemplarul roșu al formularului de identificare, să înmâneze exemplarul verde al acestuia proprietarului exploatației și să expedieze în original exemplarul albastru al formularului de identificare către DSVSA, în prima decadă a lunii următoare;

f) în cazul constatării într-o exploatație a existenței unui animal neidentificat, care nu este produsul vreunei femele din exploatația în cauză, să anunțe medicul veterinar oficial zonal;

g) în cazul în care deținătorul unui animal nu poate face dovada identificării și trasabilității animalului în cauză, să considere acest animal cu risc major în difuzarea de boli, să îl pună sub restricție și să îl distrugă conform prevederilor legale, pe cheltuiala deținătorului și respectând normele de bunăstare a animalelor.

Așadar, contrar susținerilor recurentului inculpat, legislația europeană prezintă într-un mod exhaustiv și structurat îndatoririle medicului veterinar de liberă practică sub aspectul identificării și înregistrării animalelor, subsumate elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de fals intelectual, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 321 C. pen.

Prevederile menționate de către recurent în cuprinsul cererii de recurs în casație conțin doar definiții ale unor noțiuni generale, specifice activității de identificare și înregistrare a ovinelor, astfel că în mod cert nu sunt de natură a produce vreun efect real și concret sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, respectiv

În aceste coordonate de analiză, notează Înalta Curte că elementul material în cazul infracțiunii prevăzute de art. 321 C. pen. constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Elementul material al infracțiunii constă în două modalități alternative: atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Totodată, pentru existența elementului material este necesar ca atestarea mincinoasă sau omisiunea să privească fapte sau împrejurări referitoare la starea de fapt pentru a cărei constatare se întocmește înscrisul și să fie producătoare de consecințe juridice.

Or, în cauză, din perspectiva întrunirii elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de fals intelectual, contrar susținerilor recurentului inculpat, reține Înalta Curte că procedura identificării ovinelor nu se putea face decât prin întocmirea celor două formulare de identificare, fapta consumându-se în momentul întocmirii înscrisurilor de către medicul veterinar de liberă practică. În baza acestor formulare de identificare, falsificate, recurentul inculpat a oferit valoare juridică numerelor matricole, regăsite pe crotaliile cumpărate de la furnizorul principal deși, în realitate, aceste numere nu aparțineau vreunei ovine mascul născute în exploatațiile vizate.

De asemenea, introducerea ulterioară în baza națională de date a numerelor matricole din cele două formulare de mișcare, a condus la atestarea unui număr nereal de ovine masculi identificate la data indicată în cuprinsul celor două formulare de identificare.

Or, ceea ce i se impută recurentului B. este tocmai situația premisă a infracțiunii de fals intelectual, și anume falsificarea formularului de mișcare în care, cu prilejul întocmirii, a atestat date necorespunzătoare referitoare la transferul fictiv în privința a trei ovine, aspect ce nu a fost de altfel, criticat de recurent.

Așadar, condamnarea recurentului inculpat pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 321 din C. pen. a fost urmarea analizei instanței de apel a ansamblului probelor administrate în cauză, iar rolul Înaltei Curți în procedura pendinte nu este unul strict formal, de verificare a considerentelor deciziei penale, ci în baza demersului analitic, instanța de casație verifică, prin raportare la normele de configurare legală a infracțiunii, dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de curtea de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, astfel încât criticile recurentului inculpat, care reiau în fapt apărările formulate în fața celorlalte instanțe, respectiv că responsabilitatea privind identificarea ovinelor aparține operatorilor, respectiv crescătorilor/proprietarilor ovinelor sau că dispozițiile art. 4 alin. (4) din Ordin prevăd că se pot pierde crotaliile aplicate animalelor, se impun a fi respinse ca nefondate.

În consecință, raportat la situația de fapt reținută cu titlu definitiv în cauză, fapta concretă reținută în sarcina recurentului inculpat B., respectiv, întocmirea formularului de mișcare în care, cu prilejul întocmirii, a atestat date necorespunzătoare referitoare la tarsnferul fictiv în privința a trei ovine, întrunește exigențele ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 321 din C. pen., fiind realizată o corespondență deplină între fapta comisă și configurarea legală a infracțiunii.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul B. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 13.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 180 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați E., F., G., C., E. junior, H., J., A., K., D. și I. senior, în sumă de 720 RON fiecare, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul B. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 13.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 180 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați E., F., G., C., E. junior, H., J., A., K., D. și I. senior, în sumă de 720 RON fiecare, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 decembrie 2024.