ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 170/2024 din 18 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a hotărât următoarele:

În temeiul art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.

În baza art. 89 C. pen. rap la art. 582 alin. (3) C. proc. pen. a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare si a dispus condamnarea inculpatului la această pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare în pedeapsa cea mai mare de 1 an si 6 luni închisoare, la care a aplicat sporul de o treime din cea de-a doua pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an si 10 luni închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an si 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte în totalitate următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune Sibiu la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței de judecată.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, obligație ce se va executa în cadrul B. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Săliște, Avrig, Agnita, Mediaș.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a consecințelor ce decurg din aceasta.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, aferente urmăririi penale, camerei preliminare și cercetării judecătorești în primă instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

La data de 15 februarie 2024, s-a înaintat instanței și a fost înregistrat, sub nr. x/2024, rechizitoriul nr. x (484/P/2023) din data de 12 februarie 2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen.. s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului A. (avocat) pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-au reținut în fapt următoarele:

În data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porțile de Fier I, pe sensul de intrare în țară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

În data de 08.08.2021 a fost depistat de către Serviciul Rutier Sibiu conducând autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, fapt pentru care a fost sancționat contravențional și i-a fost reținut permisul de conducere. Totodată, s-a stabilit din verificări că, în data de 27.09.2021 i-a fost întocmit dosar penal de către Serviciul Rutier Brașov pentru conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care lege prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, fără a avea dreptul de a conduce, iar în data de 18.01.2023 i-a fost întocmit dosar penal de către Serviciul Rutier Sibiu pentru conducere pe drumurile publice a unui autoturism, în perioada de suspendare a dreptului de conducere.

De asemenea, la momentul constatării infracțiunii, inculpatul A. a susținut verbal în fața lucrătorilor de poliție de frontieră că "a avut cunoștință că nu avea dreptul de a conduce autoturismul pe drumurile publice, dar a fost un moment de neatenție", aspecte consemnate în cuprinsul procesului-verbal.

Situația de fapt expusă mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 06.09.2023, înscrisuri autoturism, adresă Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, secția Drumuri Naționale Orșova nr. 4120/11.09.2023, adresă I.P.J. Sibiu - Serviciul Rutier cu proces-verbal sancționare contravențională atașat, suport optic tip DVD, declarații suspect/inculpat A., adresă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din 08.02.2024, cu înscrisuri atașate.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porțile de Fier I, pe sensul de intrare în țară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere" prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

Inculpatul A. a menționat în declarații că recunoaște și regretă săvârșirea faptei.

În procedura camerei preliminare prin încheierea nr. 5 din ședința camerei de consiliu de la aceeași dată, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x (484/P/2023) din data de 12.02.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe inculpatul A., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

De asemenea, s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. și s-a fixat termen de judecată după rămânerea definitivă a încheierii de cameră preliminară.

Pe parcursul cercetării judecătorești, în cadrul ședinței de judecată din data de 03 iulie 2024, după citirea actului de sesizare, inculpatul a învederat instanței solicitarea ca judecata să se desfășoare potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., respectiv a recunoscut total și necondiționat faptele din actul de sesizare, și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale și a fost de acord ca procesul să se soluționeze pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de instanța de judecată.

Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin declarația din cursul cercetării judecătorești din data de 03 iulie 2024 inculpatul a recunoscut total și necondiționat faptele expuse în actul de sesizare în sarcina sa, și-a însușit probele din cursul urmăririi penale, susținând că a condus un autoturism pe drumurile publice, la intrarea în Romania dinspre Serbia, deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce.

Conform art. 374 alin. (4), art. 349, art. 375 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor pe care le poate administra în condițiile art. 377 C. proc. pen.

În acest sens, s-a reținut că, în prezenta cauză, situația de fapt reținută în actul de sesizare este identică cu situația de fapt însușită și recunoscută de inculpat și de asemenea, identică cu situația de fapt reținută de instanță în urma analizării materialului probator administrat în faza de urmărire penală.

Astfel, s-a reținut că, în fapt, în data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porțile de Fier I, pe sensul de intrare în țară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

În autoturismul respectiv călătorea, în calitate de pasager, împreună cu inculpatul, și persoana C.. Întrucât conducătorul auto, în momentul în care i s-a solicitat să prezinte pentru control permisul de conducere, a susținut verbal că nu are permisul de conducere asupra sa, lucrătorii de poliție de frontieră, având suspiciuni în legătură cu dreptul de a conduce al inculpatului, au procedat la verificarea acestuia în bazele de date, rezultând că inculpatul A. era posesorul permisului de conducere cu nr. x eliberat la data de 11.10.2011, valabil până la data de 11.10.2021, și figura cu dreptul de a conduce "suspendat", împrejurare în care s-a procedat la trimiterea persoanei în cauză în linia a II a de control.

Inculpatul A. nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România întrucât, în data de 08.08.2021 a fost depistat de către Serviciul Rutier Sibiu conducând autoturismul sub influenta băuturilor alcoolice, fapt pentru care a fost sancționat contravențional și i-a fost reținut permisul de conducere.

În data de 27.09.2021, inculpatului i-a fost întocmit dosar penal de către Serviciul Rutier Brașov pentru conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care lege prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, fără a avea dreptul de a conduce. Pentru această infracțiune prev. de art. 335 alin. (2) constatată la data de 27.09.2021 de către Serviciul Rutier Brașov, față de inculpatul A., Curtea de Apel Brașov a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare, cu privire la care a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani - sentința penală nr. 39/F din 22.09.2023, definitivă prin neapelare la data de 17.10.2023.

La data de 18.01.2023, din înscrisurile înaintate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a rezultat că inculpatului i s-a întocmit dosar penal nr. x/2023 pentru infracțiunea prev de art. 335 alin. (2) C. pen., care se află în prezent în faza urmăririi penale, iar în același context i s-a aplicat o sancțiune contravențională pentru că nu a respectat, în calitate de conducător auto, semnificația culorii roșii a semaforului- abatere contravenționala prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, acesta fiind de altfel motivul opririi în trafic, în data de 18.01.2023, pe raza mun. Sibiu. Astfel, ultima suspendare a dreptului de a conduce a început să curgă pentru inculpatul A. ca urmare a faptei prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., constatată pe raza jud. Sibiu la data de 18.01.2023.

Prin urmare, suspendarea dreptului de a conduce în ceea ce îl privește pe inculpatul A. a început din data de 08.08.2021; a continuat ca urmare a cercetării pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. comisă la data de 27.09.2021 - pentru această infracțiune fiind sancționat definitiv prin sentința penală nr. 39/F din 22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare la data de 17.10.2023(deci după data săvârșirii faptei din prezenta cauză penală); a continuat ca urmare a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., constatată pe raza jud. Sibiu, la data de 18.01.2023, pentru care se derulează proces penal pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dosar penal nr. x/2023 nefinalizat încă definitiv (dosar fond).

Prin adresa Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Craiova, secția Drumuri Naționale Orșova nr. 4120 din 11.09.2023, la solicitarea organelor judiciare s-a comunicat că segmentul de drum care trece prin PTF Porțile de Fier I, care face legătura între DN 6 și podul de peste Barajul S.H.E.N. Porțile de Fier I, până la linia de frontieră cu Republica Serbia, ce include și pista de intrare a autovehiculelor în România, este drum public deschis circulației rutiere, care intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 195/2002, denumit DN 6A km 0+000 - 0+970, categoria de drum - drum național.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că în cursul zilei de 05.09.2023 s-a deplasat în Republica Serbia, cu auto marca x nr. de înmatriculare x, care era folosit în mod obișnuit de inculpat și care ar fi fost condus la momentul respectiv de numitul C., iar în data de 06.09.2023, la revenirea în țară, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismul, în timp ce persoana sus-menționată a fost pasager, aflându-se pe bancheta dreapta față.

Inculpatul A. cunoștea că are dreptul de a conduce autovehicule suspendat și a susținut că a intenționat ca, înainte de a intra pe teritoriul României, să îl roage pe cel care îl însoțea să îl înlocuiască la volan, dar nu își explică de ce nu a făcut acest lucru, fiind depistat la intrarea în țară de lucrătorii de poliție care au stabilit că avea dreptul de a conduce suspendat.

Instanța de fond a reținut că declarația inculpatului de recunoaștere a situației de fapt, astfel cum a fost configurată pe baza probelor administrate confirmă si se coroborează cu probele administrate pe parcursul procesului penal, însușite, necontestate de inculpat.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porțile de Fier I, pe sensul de intrare în țară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere" prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

În continuare, s-a notat că elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea de a conduce un vehicul pe drumurile publice de către o persoană care are suspendată exercitarea dreptului de a conduce. Drumul public pe care a condus se încadrează în accepțiunea prevăzută de art. 6 alin. (14) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

De asemenea, urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice.

S-a mai reținut că această infracțiune este una de pericol abstract, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, prevăzute de art. art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a știut că este suspendat dreptul sau de a conduce autovehicule pe drumurile publice si a acceptat posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.

Instanța fond a avut în vedere modul grav de comitere a infracțiunii, inculpatul conducând pe teritoriul unei alte țări, apoi a continuat drumul pe sensul de intrare în Romania, deși cunoștea neîndoielnic lipsa temporară a dreptului de a conduce vehicule. Au fost nerespectate așadar inclusiv relațiile sociale privind securitatea desfășurării activității de conducere a unui vehicul pe teritoriul unei alte țări, ceea ce augmentează starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.

A subliniat instanța de fond că se conturează astfel o trăsătură de personalitate negativă a persoanei inculpatului, care deși a mai fost sancționat penal în trecut pentru o altă faptă îndreptată împotriva regulilor privind circulația pe drumurile publice - prin sentința penala nr. 143/2014 a Curții de Apel Alba Iulia s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare cu amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 C. pen. pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. - și avea în derulare două dosare penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., a manifestat stăruința infracționala. S-a notat că se devoalează astfel o perseverență infracțională care se impune a fi sancționată în mod corespunzător, pedeapsa trebuind sa răspundă exigențelor de represiune, prevenție și reeducare a autorului.

Totodată, s-a reținut că, deși a adoptat o conduită procesuală sinceră și cooperantă în cursul cercetării judecătorești și al urmăririi penale, este de profesie avocat, acesta a lipsit constant de la termenele de judecată, fiind necesar a se emite mandat de aducere pe numele său. În acest sens, s-a subliniat că nu există probe care să fundamenteze o cauză obiectivă de neprezentare, după cum profesia și actualele mijloace de comunicare ar fi permis, și chiar impus, ca inculpatul să anunțe instanța de judecată despre eventualele impedimente în prezentarea la proces.

S-a mai reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda și, aplicând cauza personală de reducere a pedepsei, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., presupune reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii, rezultă limite cuprinse între 4 luni și 2 ani închisoare.

Pedeapsa care s-a aplicat inculpatului a fost de 1 an si 6 luni închisoare, situată înspre nivelul maxim al limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., după valorificarea cauzei personale de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 396 alin 10 C. proc. pen., ca urmare a atitudinii procesuale sincere și cooperante adoptate de inculpat constând în opțiunea de a fi judecat conform procedurii simplificate.

S-a constatat că nu există circumstanțe atenuante legale sau judiciare valorificabile în prezenta cauză, conform art. 75 și 76 C. pen.

De asemenea, constatându-se că infracțiunea dedusă judecații este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, în dosar nr. x/2023, definitivă prin neapelare la data de 17.10.2023, sunt aplicabile dispozițiile art. 89 alin. (1) C. pen., conform cărora dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 582 alin. (3) C. proc. pen., care stipulează: dacă constată că sunt îndeplinite condițiile art. 88 sau 89 din C. pen., instanța, anulând sau, după caz, revocând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului și executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare, aplicând apoi, după caz, dispozițiile cu privire la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

S-a mai reținut că, în conformitate cu art. 83 alin. (2

1

) C. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 172 din 31 mai 2024, nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 și 336 C. pen., însă, având în vedere că aceste prevederi legale au intrat în vigoare ulterior săvârșirii faptei deduse judecații, instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei prevederile art. 83 C. pen. în forma în vigoare anterior modificării, în spiritul principiului aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 5 C. pen.

În cauza însă, instanța a apreciat că nu se impune o soluție de amânare a aplicării pedepsei din considerente ce privesc lipsa de proporționalitate a acestei măsuri de individualizare judiciară a stabilirii și aplicării pedepsei. Astfel, s-a apreciat că datele ce conturează persoana inculpatului și gravitatea faptei nu justifică acordarea amânării aplicării pedepsei rezultante, ci suspendarea sub supraveghere a executării acesteia conform art. 91 C. pen.

Punând în balanța din punct de vedere juridic ansamblul datelor invocate cu titlu favorabil, respectiv vârsta, ocupația, atitudinea procesuală și respectiv totalitatea datelor și împrejurărilor care au caracter agravant asupra întinderii răspunderii penale a inculpatului - antecedentele penale, modalitatea și împrejurările concrete în care a desfășurat activitatea infracțională, s-a constatat preponderența acestora și astfel, proporționalitatea și justețea aplicării dispozițiilor art. 91 C. pen., amânarea aplicării pedepsei prev. de art. 83 C. pen. reprezentând o măsură de o indulgență nejustificată prin ansamblul probelor administrate.

Instanța de fond a apreciat că obligația de a anunța schimbarea de domiciliu, plecările, schimbarea locului de muncă, controlul mijloacelor sale de existență, contactul permanent cu Serviciul de Probațiune, precum și obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței de judecată, aplicată conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., reprezintă mijloace juridice prin care, pe durata termenului de supraveghere se urmărește îndeplinirea funcției reeducative a pedepsei, conștientizarea în persoana inculpatului a necesității respectării legii, dar și a consecințelor penale care intervin în cazul săvârșiri unor infracțiuni.

S-a reținut că obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței de judecată se va aplica in baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., luând in considerare vârsta, nivelul de pregătire profesională precum și împrejurările comiterii faptei deduse judecații, constând în conducerea unui vehicul din altă țară în Romania, deși avea suspendat dreptul de conducere.

*****

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul A., solicitând, în esență, înlăturarea obligației impuse de instanța de judecată în temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., constând în interdicția de a părăsi teritoriul României, fără acordul instanței de judecată.

În argumentare, a susținut că, dată fiind natura profesiei inculpatului și anume aceea de avocat specializat în drept comercial internațional, corporate compliance GDPR/CCPA, MiCA compliance, proceduri AML/KYC/CFT, contract management pentru SMEs în sectoare de business tip Fin-Tech, Med-Tech, Ed-Tech etc. Web & IT, Intellectual Property etc., măsura dispusă de instanță l-ar împiedica să-și exercite profesia în mod nestingherit, afectând în mod veritabil chiar sursa veniturilor acestuia.

A arătat că, în exercitarea ariei profesionale, clienții acestuia sunt internaționali în proporție de peste 95%, cea ce presupune întâlniri și negocieri specifice în afara țării, precum și prezența acestuia fie în calitate de participant, fie în calitate de speaker, la diverse simpozioane sau conferințe pe teme de drept, de legislație sau de compliance în diverse țări.

Astfel, a susținut că, în exercitarea efectivă a profesiei sale, ieșirile din țară pot fi destul de frecvente și, în același timp, foarte scurte în majoritatea cazurilor, respectiv de câte 2-5 zile.

Totodată, a învederat că nu este avocat pledant, ci avocat specializat în proceduri internaționale, astfel că activitatea acestuia presupune inclusiv ieșiri scurte din țară, uneori inopinate, de o urgență relativ mare, prin raportare la nevoile clienților. Acest lucru îl pune în imposibilitate faptică de a urma procedurile de obținere a acordului instanței și, pe cale de consecință, îi generează pierderi financiare considerabile prin incapacitatea de a-și exercita în mod uzual profesia.

Mai mult decât atât, a susținut că măsura este inutilă, având în vedere că, fiind plasat sub supraveghere, are deja obligația legală, printre altele, de a anunța și a cere acordul agentului de supraveghere cu privire la orice părăsire a țării mai mare de 5 zile.

În plus, apelantul inculpat a susținut că nu prezintă niciun risc real în ceea ce privește vreo potențială sustragere de la răspundere pentru faptele sale.

A arătat că este un părinte singur, își crește și educă copilul minor în vârstă de 9 ani, în majoritatea timpului își duce și ia copilul de la școală, își întreține părinții bolnavi, în vârstă de 86, respectiv 83 de ani, are în întreținere și fosta familie extinsă din rațiuni de condescendență personală, fiind o persoană responsabilă și asumată. A mai susținut că fosta soție alături de care își exercită împreună în bună înțelegere custodia minorului, este casnică, deci veniturile sunt asigurate doar de către inculpat.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

În al doilea grad de jurisdicție, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2024, cu prim termen de judecată fixat la data de 27.11.2024, termen la care Înalta Curte a încuviințat cererea de amânare a judecării cauzei formulate de inculpat pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.

Inculpatul, legal citat, s-a prezenta personal la termenul din 29.01.2025, când a refuzat să dea declarații în fața instanței de apel.

La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2025 au avut loc dezbaterile, pronunțarea fiind amânată pentru data de 26 februarie 2025.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că apelul formulat este fondat în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Din analiza cauzei, rezultă că prima instanță în mod judicios și motivat a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului A. în comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Prima instanță a analizat numai materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, ca urmare a admiterii cererii inculpatului A. ca judecata să aibă loc în conformitate cu procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., constatând că situația de fapt reținută în actul de sesizare este identică cu situația de fapt însușită și recunoscută de inculpat și de asemenea, identică cu situația de fapt reținută de instanță în urma analizării materialului probator administrat în faza de urmărire penală.

Instanța de fond a stabilit că fapta inculpatului A. care, în data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porțile de Fier I, pe sensul de intrare în țară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere" prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

Instanța de control judiciar consideră că în mod legal și temeinic prima instanță a analizat în concret și condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen. comisă de inculpatul A., respectiv condițiile obiective, cu referire la elementul material ce constă în acțiunea inculpatului de a fi condus pe drumul public autoturismul deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, la urmarea imediată ce constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă.

Din perspectiva condiției subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, prevăzute de art. art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a știut că este suspendat dreptul sau de a conduce autovehicule pe drumurile publice si a acceptat posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.

Înalta Curte constată că, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanță s-a raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., precum și la dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Prima instanță a examinat în concret criteriile de individualizare a sancțiunii, raportându-se la gravitatea infracțiunii săvârșite, prin prisma împrejurărilor cauzei, a modului de comitere a infracțiunii, a mijloacelor folosite, precum și a stării de pericol creată pentru valoarea ocrotită. De asemenea, instanța de judecată a avut în vedere și perseverența infracțională a inculpatului care a mai fost sancționat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației.

În raport de datele ce conturează persoana inculpatului si gravitatea faptei, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 91 C. pen.

În ceea ce privește obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței de judecată, aplicată de către instanță în baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Obligațiile prevăzute de art. 93 alin. (2) din C. pen. au caracter formativ și urmăresc îndreptarea persoanei în cauză, reintegrarea sa socială și profesională, înlăturarea condițiilor care au favorizat săvârșirea infracțiunii și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului (are profesia de avocat specializat în drept internațional și este singurul întreținător al familiei), conduita avută ulterior comiterii faptei (acesta a recunoscut și regretat fapta comisă), precum și posibilitățile sale de îndreptare (acesta dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său), obligația prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. reprezintă o ingerință în libertatea de deplasare a acestuia care nu este proporțională cu obiectivul urmărit, respectiv îndreptarea persoanei în cauză, având în vedere tipul de activitate profesională pe care inculpatul o desfășoară.

Constituția României stipulează în art. 23 că dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat și că legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.

Totodată, se reține că menținerea unui just echilibru între impunerea unor restricții ale libertății de circulație a inculpaților, în scopul satisfacerii interesului general al desfășurării în bune condiții a procesului penal, pe de o parte, și interesul particular al acuzaților de a se bucura deplin de libertatea garantată de art. 2 din Protocolul 4 la Convenția europeană a drepturilor omului, pe de altă parte (mutatis mutandis Antonenkov și alții împotriva Ucrainei, hotărârea din 22 noiembrie 2005, Rosengren împotriva României, hotărârea din 24 aprilie 2008) și orice ingerință trebuie să păstreze un "echilibru just" între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

În dreptul constituțional, principiul proporționalității își găsește aplicarea în special în domeniul protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și este considerat un criteriu eficient de apreciere a legitimității intervenției autorităților statale în situația limitării exercițiului unor drepturi. În Constituția României, principiul proporționalității este consacrat expres în art. 53.

Art. 53 alin. (2) din Constituția României prevede că "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".

Principiul proporționalității este regăsit și în dreptul Uniunii Europene, în sensul că legalitatea regulilor comunitare este supusă condiției ca mijloacele folosite să fie corespunzătoare obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

Astfel, în speță, situația invocată de apelantul inculpat A. în sensul că obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței de judecată, îl pune în incapacitatea de a-și exercita în mod uzual profesia deoarece activitatea profesională a acestuia presupune deplasări inopinate în străinătate, în unele cazuri de o urgență relativ mare, având în vedere nevoile clienților, justifică înlăturarea acestei obligații de către instanța de apel.

Apreciind, așadar, că obligația impusă de instanță în baza dispozițiilor art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., respectiv de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței de judecată, îi generează inculpatului pierderi financiare considerabile prin incapacitatea de a-și exercita în mod uzual profesia, va înlătura obligația impusă de instanța de fond în baza dispozițiilor art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen.

Înalta Curte apreciază că nivelul de educație, profesia pe care o exercită și atitudinea inculpatului avută pe tot parcursul procesului penal justifică aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea obligației prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen.

În plus, supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată de 2 ani și respectarea măsurile de supraveghere impuse în temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., respectiv să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de la probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, sunt suficiente pentru îndreptarea inculpatului.

În consecință, Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A., va desființa în parte sentința penală nr. 170/2024 din data de 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, numai în ceea ce privește obligația impusă în temeiul dispozițiilor art. 93 alin. (2) C. pen. de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței de judecată.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., în ceea ce privește plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 170/2024 din data de 18 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Desființează, în parte, sentința penală nr. 170/2024 din data de 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, numai în ceea ce privește obligația impusă în temeiul dispozițiilor art. 93 alin. (2) C. pen. și rejudecând:

Înlătură obligația dispusă în temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru apelantul inculpat A., în cuantum de 998 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2025.