ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 450/2024

Ședința publică din data de 7 iunie 2024

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 362 C. proc. pen., raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpații A., B., C., D., E., F., măsura preventivă fiind menținută până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2021 din 26 mai 2023 al Direcției Naționale Anticorupție, înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 30 mai 2023, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a următorilor inculpați:

A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (având ca obiect suma primită de la investigatorul sub acoperire G. prin intermediul lui H.);

- fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (având ca obiect eliberarea certificatului de calitate de moștenitor pe numele investigatorului G.); abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (16 acte materiale), prev. și ped. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., (faptă reținută în legătură cu procedurile succesorale dezbatute cu participarea numiților A., B., B., B., I., J., K., L. și M.);

- fals intelectual în formă continuată (18 acte materiale), prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptele comise cu participarea numiților A., B., B., B., I., J., K., L. și M.);

- abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (12 acte materiale), prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă reținută în legătură cu procedurile succesorale dezbatute cu participarea numiților F., N., O. și P.);

- fals intelectual în formă continuată (18 acte materiale), prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă cu participarea numiților F., N., O. și P.);

- instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. (având ca autor pe F.);

- instigare la uz de fals, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 323 din C. pen. (având ca autor pe F.);

- abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000, (faptă comisă cu participarea lui E.);

- fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă cu participarea lui E.);

- fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale), prevăzută de art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă comisă cu participarea lui Q. și D.);

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale) și aplicarea art. 309 din C. pen., în concurs ideal cu infracțiunea de instigare la fals intelectual mai sus indicată (faptă comisă cu participarea lui Q. și D.);

-fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă cu participarea lui R.), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. în raport de faptele reținute la punctele 3 și 4; 5 și 6; 9 și 10; 11 și 12.

B. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale), prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale) și aplicarea art. 309 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

C. F. pentru săvârșirea unei infracțiuni de instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (10 acte materiale, câte unul corespunzător fiecărui certificat de moștenitor emis), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- unei infracțiuni de instigare la fals intelectual (15 acte materiale, câte unul corespunzător fiecărui document emis în fals), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- unei infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

- unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- unei infracțiuni de uz de fals în formă continuată (24 acte materiale, dintre care 22 în forma autoratului, iar două în forma instigării), prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- unei infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.;

- a două infracțiuni de falsificarea de instrumente oficiale și două infracțiuni de folosirea instrumentelor false, prevăzută de art. 317 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 318 din C. pen.

- unei infracțiuni de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

- unei infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen.

- unei infracțiuni de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

D. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (14 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;

- instigare la fals intelectual în formă continuată (18 acte materiale), prevăzută de art. 47 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale, dintre care 4 în forma autoratului și 4 în forma instigării);

- uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (24 acte materiale, din care 22 în forma instigării și 2 în forma autoratului);

- fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., și cu aplicarea art. 38 alin. (2) pentru infracțiunile de la punctul 1 și 2.

E. B. pentru săvârșirea:

- infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (12 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- infracțiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată (18 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale, din care 3 în forma autoratului și 5 în forma instigării);

- infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

- infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., iar, în ceea ce privește infracțiunile de instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. și ped. de art. 47 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, și instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., au fost reținute și dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen., faptele fiind comise în concurs ideal.

F. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.

- instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000;

- instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen.

-instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- uz de fals în formă continuată (5 acte materiale), prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin, (1) din C. pen.

Totodată, s-a reținut și aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., în raport de: a) infracțiunea de instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, comisă în concurs ideal cu infracțiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul măsurilor preventive, se constată că, inițial, față de inculpații C., D., I. și B. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile, prin încheierea din 14.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2022, aceeași măsură fiind dispusă și față de inculpații E. și S., prin încheierea din 14.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2022.

Ulterior, prin încheierea nr. 74/2/2023 din 05.01.2023, definitivă prin respingerea contestațiilor, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților C., D., B., I., F., S. și E., pentru o durată de 30 de zile, de la data de 13.01.2023 la data de 11.02.2023, inclusiv.

Față de inculpatul A. s-a dispus, prin încheierea nr. 8565/2/2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, arestarea preventivă în lipsă, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.

Prin încheierea din 30.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin încheierea din 08.02.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost confirmată arestarea preventivă a inculpatului A. pentru o perioadă de 30 de zile.

Măsura arestării preventive dispusă față de inculpații C., D., B., I., F., E.

și A. a fost prelungită, succesiv.

Prin încheierea din data de 6 iunie 2023, definitivă la data de 8.06.2023 prin respingerea de către Înalta Curte a contestațiilor formulate, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul A., măsura fiind menținută, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile de la rămânerea definitivă a încheierii, cu privire la inculpații C., D., E. și F. și înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile în ceea ce o privește pe inculpata B..

Prin încheierea din data de 04.07.2023, definitivă prin încheierea Înaltei Curți de Casație de Casație și Justiție nr. 513/20.07.2023 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul A. și s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpații C., D., E. și F. măsurile fiind menținute până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 30 de zile.

Prin încheierea din data de 31.07.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală a menținut măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpații C., D., E. și F. până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 30 de zile. În temeiul art. 348 C. proc. pen.., raportat la art. 207 alin. (4) C. proc. pen.., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpata B. măsură pe care a menținut-o până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile. În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 207 C. proc. pen., art. 242 alin. (2) C. proc. pen. și art. 218 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., cu aplicarea art. 223 alin. (2) C. proc. pen. a dispus înlocuirea măsura arestării preventive, dispusă față de inculpatul A., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o perioadă de 30 zile.

Încheierea din data de 31.07.2023 a rămas definitivă prin decizia nr. 530/02.08.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care au fost respinse contestațiile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și inculpații D. și F..

Prin încheierea din data de 23 august 2023, definitivă prin decizia penală nr. 567 din data de 07.09.2023 prin respingerea de către Înalta Curte a contestațiilor formulate, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile de la rămânerea definitivă a încheierii, cu privire la inculpații A., C., D., E. și F..

Prin încheierea din data de 13.09.2023, definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul A., măsură pe care a menținut-o până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 30 de zile. De asemenea, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpata B., măsură pe care a menținut-o până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile. Totodată, a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpații C. și F. cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile de la momentul rămânerii definitive a încheierii.

Prin încheierea din data de 24.11.2023, definitivă prin necontestare, s-a dispus înlocuirea măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul A. cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile de la momentul rămânerii definitive a prezentei încheieri.

Prin încheierile din data de 19.12.2023 (definitivă prin decizia penală nr. 871 din data de 27.12.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), din data de 13.02.2024 (definitivă prin decizia penală nr. 178 din data de 28.02.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și din 09.04.2024 (definitivă prin decizia penală nr. 351 din data de 08.05.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpații A., B., C., D., E., F., măsură care a fost menținută până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile.

Încheierea de cameră preliminară din data de 24.11.2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală prin care, în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021, emis la data de 26 mai 2023 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție (astfel cum a fost îndreptat prin ordonanța din 13.11.2023), legalitatea administrării probelor și legalitatea actelor efectuate de organele de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei, a rămas definitivă prin încheierea nr. 317 din data de 23.04.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin respingerea contestațiilor formulate, astfel încât s-a dispus stabilirea primului termen de judecată la data de 23.05.2024.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpații C., D., B., E., A. și F., Curtea de apel a reținut că este necesară menținerea acesteia în vederea bunei desfășurări a procesului penal.

În opinia Curții, necesitatea menținerii controlului judiciar (cea mai ușoară dintre măsurile preventive reglementate de legislația românească) rezultă în primul rând din natura faptelor presupus a fi comise de aceștia, din amploarea activității infracționale și din modalitatea de comitere.

Presupusele infracțiuni care fac obiectul cauzei au fost săvârșite prin întocmirea, eliberarea frauduloasă și introducerea în circuitul civil a unor înscrisuri cărora legea le conferă o puternică prezumție de validitate, în scopul obținerii unui număr impresionant de imobile și sume de bani, în mod ilicit, multitudinea valorilor sociale lezate- cele referitoare la ocrotirea dreptului de proprietate, precum și, în special, cele care vizează siguranța circuitului civil și încrederea membrilor societății în actele eliberate de funcționarii statului abilitați să întocmească înscrisuri autentice.

Instanța de fond a avut în vedere că periculozitatea inculpaților rezultă din modul de operare elaborat și concertat ce implică pluralitate infracțională, adeziune la scopul ilicit, conducând la prejudicierea instituțiilor statului, prin deposedarea acestora de imobilele care, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari autentici, ar intra prin efectul legii în patrimoniul unităților administrativ teritoriale.

Având în vedere stadiul cauzei și raportat la imperativele de ordin procesual, cum sunt cele de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal și de menținere în continuare a inculpaților la dispoziția organelor judiciare, Curtea a apreciat că lipsa oricărei forme de control asupra acestora nu este oportună.

S-a reținut că prin natura și conținutul concret al măsurilor de supraveghere impuse, măsura controlului judiciar astfel cum este individualizată în cazul inculpaților, este în deplin echilibru cu scopul urmărit, acela al garantării bunei administrări a cauzei și a prezenței inculpatei în proces, fiind astfel îndeplinită condiția proporționalității cu scopul urmărit. Măsura controlului judiciar, reprezintă astfel doar o garanție minimă a îndeplinirii de către aceasta a obligațiilor procesuale ce le revin în cadrul procesului penal, iar, în fapt, nu au fost dovedite împiedicări reale și efective ale drepturilor sau intereselor lor legitime prin menținerea măsurii controlului judiciar.

Cu privire la inculpata C., Curtea a constatat că aceasta s-a folosit de calitatea de notar pentru a pune în practică o activitate infracțională de amploare, aspect ce rezultă din numărul impresionant de prezumtive infracțiuni comise într-un interval de timp de circa doi ani (o infracțiune de luare de mită, 6 infracțiuni de fals intelectual - unele în formă continuată, în total 45 de acte materiale - și 4 infracțiuni de abuz în serviciu - unele în formă continuată, în total 35 de acte materiale). Inculpata a nesocotit în mod flagrant și repetat obligațiile care îi incumbă în exercitarea importantei funcții pe care o deține.

Inculpata nu a făcut dovada faptului prin obligațiile stabilite în cadrul controlului judiciar i-ar fi îngrădită în vreun fel posibilitatea de a urma tratament de specialitate pentru bolile de care aceasta suferă sau că i-ar fi afectate alte alte aspecte ale vieții sale.

Referitor la inculpata D., Curtea a constatat că deși aceasta se afla sub control judiciar într-o altă cauză, a comis infracțiunile ce fac obiectul cauzei, continuând să desfășoare activități specifice profesiei de notar.

Împrejurarea invederată de apărătorul ales al inculpatei (faptul că ulterior dosarul a fost declinat către o altă unitate de Parchet, chestiune care ar putea conduce la concluzia că măsura a fost dispusă de un organ necompetent) nu poate justifica, în opinia Curții, o soluție contrară, chiar dacă măsura respectivă ar fi fost dispusă în mod nelegal, ceea ce este relevant este conduita inculpatei.

În concret, s-a apreciat că există suspiciunea rezonabilă că inculpata, deși știa că este cercetată penal sub imperiul unei măsuri preventive, a desfășurat activități infracționale.

În acest context, Curtea a apreciat că cel puțin la acest moment este necesară o supraveghere a conduitei acesteia și nici măcar înlăturarea obligației de exercita profesia de notar nu ar permite desfășurarea prezentului proces în bune condiții și nu ar crea riscul perpetuării activității infracționale (de altfel, o astfel de cerere a fost respinsă prin încheierea din data 24.10.2023).

Prin urmare, în contextul în care D. se afla în calitate de inculpat sub măsura controlului judiciar impusă de Direcția Națională Anticorupție și nu putea autentifica ea însăși actele, având temporar interdicția de a exercita profesia de notar, aceasta a apelat la ajutorul C., stabilind să împartă onorariile obținute din legalizarea acestor tranzacții ilegale.

Faptul că notarul D. a încheiat acte notariale la biroul notarial al numitei C. și că a încasat sume de bani din tranzacțiile notariale încheiate reiese și din discuția înregistrată ambiental în biroul T., discuție ce a avut loc la data de 01.10.2022 (într-o zi de sâmbătă), în jurul orelor 13:05.

Astfel, la data și ora amintite, cele două au discutat despre sumele de bani încasate din onorarii și, după ce le-au socotit, le-au împărțit în mod egal, în acea zi fiind vorba de onorarii încasate în valoare de 5.350 RON. D. a fost cea care i-a explicat lui C. despre cuantumurile onorariilor menționate în actele notariale, aceasta fiind cea care a întocmit actele notariale și care a discutat cu clienții, C. prezentându-se la notariat doar pentru a semna actele notariale, în acea perioadă D. având interdicția de a încheia acte notariale conform celor dispuse prin luarea măsurii controlului judiciar într-un alt dosar penal.

De altfel, din înregistrările ambientale realizate în biroul T. a reieșit că, de la primirea interdicției de a încheia acte notariale, D. a apelat la C. pentru a derula în continuare activități de notariat, stabilind cu aceasta să-i fie pus la dispoziție biroul notarial în fiecare zi de sâmbătă. Mai mult, din înregistrările ambientale realizate, a reieșit că, imediat după luarea măsurii controlului judiciar, în zilele de sâmbătă, când au fost derulate activități notariale, D. a fost cea care a discutat cu clienții, a redactat și printat documentele, a stabilit onorarii, a încasat bani și a eliberat chitanțe, C. fiind chemată de D. doar pentru a semna documentele întocmite, iar ulterior pentru a împărți sumele încasate. Au fost situații în care D. a fost ajutată de fiul său ori de alte persoane ce nu erau angajate ale biroului T.. De asemenea, de fiecare dată, D. le-a precizat clienților că se pot plăti onorariile doar în numerar, indicându-le și un bancomat de unde pot scoate bani.

Probele administrate până în prezent referitor la infracțiunile de instigare la fals intelectual și instigare la abuz în serviciu de care este acuzată inculpata relevă că inculpata D. este cea care a discutat cu beneficiarul actelor respective, că avea reprezentarea faptului că procurile date este posibil să nu mai fie valabile deoarece mandanții decedaseră și că inculpata C. a interacționat cu Q. doar la momentul autentificării actelor.

Astfel, fiind audiat în calitate de suspect, în data de 15.02.2023, Q. a declarat că, pentru autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în datele de 15 septembrie 2022 și 19 octombrie 2022, a apelat la notarul public C., la îndemnul doamnei D., care la acel moment era suspendată din funcție și nu putea autentifica ea însăși documentele inițiale.

Cu notarul C. nu s-a întâlnit decât în momentul în care a semnat contractele. De redactarea documentelor s-a ocupat D., ia plata taxelor notariale a fost făcută în numerar de către cumpărător. (…) După ce aceasta a fost pusă sub control judiciar și nu a mai putut să profeseze, a început să pună presiune pe el pentru a o împrumuta cu diverse sume de bani în vederea achitării creditului bancar și pentru plata angajaților, până la momentul la care va reuși să vândă terenurile pe care și aceasta le deținea în localitatea Nuci. De-a lungul timpului a colaborat cu doamna D. direct sau prin intermediul mandatarilor săi, existând și situații în care aceasta nu a acceptat autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare întrucât, din verificările prealabile efectuate, a reieșit ca procura fusese anulată sau revocată de către titular, sau terenurile respective fusese înstrăinate către alte persoane(…).

Atunci când a mers la biroul C. a întrebat-o pe D. dacă este în regulă să apeleze la serviciile C., întrucât clientela pe care a remarcat-o în cadrul biroului i-a ridicat suspiciuni, D. afirmând că a mai colaborat în trecut cu C. și că nu există probleme în acest sens. După expirarea măsurii controlului judiciar a inculpatei D., a fost contactat telefonic de către fiul acesteia care l-a anunțat că mama sa și-a reluat activitatea și dacă mai are alte tranzacții poate apela la serviciile ei.

Relevant este, în opinia instanței de fond și că, în ziua de 19.10.2022, la orele 09:08:04, având în vedere că în cursul zilei urmau a perfecta actele de vânzare-cumpărare menționate, C. a apelat-o telefonic pe D., căreia i-a spus că s-a uitat pe actele notariale întocmite și că i se pare că persoanele menționate în contract și care vindeau terenurile sunt foarte în vârstă și că ar putea fi decedate. D. i-a spus numitei C. că nu sunt decedate și că, oricum, pentru a sta liniștită, a inserat în declarațiile notariale ale mandatarului că declară pe proprie răspundere că nu a intervenit vreo cauză de revocare a procurilor. Auzind acestea, C. i-a cerut lui D. să insereze neapărat aceste aspecte, pentru a nu avea probleme.

Din discuție reiese astfel, în mod clar, că C. a bănuit că persoanele ar fi decedate, însă a acceptat să semneze actele notariale întocmite de D., fără a verifica dacă mandanții mai sunt în viață și, implicit, dacă procurile mai erau valabile, singura sa preocupare fiind aceea de a nu avea probleme ulterior, prin asumarea răspunderii de către cel care declara pe proprie răspundere că nu a intervenit o cauză de revocare.

Implicarea inculpatei D. în operațiunile respective, mai mult decât încearcă ea să acrediteze, pare a fi confirmată (cel puțin până la acest moment) și de rezultatele supravegherii tehnice.

Astfel, la data de 17.11.2022, ora 07:41:28, Q. a discutat cu o persoană pe nume U., căruia, printre altele, i-a povestit că D. a fost suspendată și că face actele notariale în altă parte. ("Mi-a suspendat-o pe D., n-am putut să mai fac acte la ea. M-am dus pe la o nebună, pe la o altă nebună, am făcut acte cu aia. Aia tot o babă din asta nebună, cum e D.").

În convorbirea din aceeași dată, orele 09:58:56, Q. a discutat cu inculpata D. despre faptul că nu au ieșit intabulările pentru contractele de vânzare cumpărare ale terenurilor, aceasta din urmă cerându-i să-i dea bani că are nevoie. ("Vino cu bani că nu mai pot! - Nici eu, credeți-mă! Și pe mine mă aleargă lumea; - Nu ca pe mine!").

În data de 20.11.2022, ora 09:48:53, inculpata D. l-a apelat pe Q. pentru a-i cere acestuia sume de bani "păi tot aștept dracu", acesta răspunzându-i că s-a certat cu primarul de la Nuci și că i-a spus acestuia că dacă nu primește banii de la el, nu le mai face nimic. ("Băi, dați banii! Dacă nu dați, îmi bag... nu vă mai fac nimic").

În aceeași convorbire, Q. i-a precizat lui D. că mai are de întocmit acte la ea, cum ar fi pentru V. și W. dar problema era că buletinele acestora erau expirate, D. răspunzând "am înțeles!".

Totodată, Q. a mai transmis că-i va da lui D. 10 - 12 milioane după ce va încasa o chirie și că va trece pe la aceasta să-i lase banii sau prin intermediul lui X. ("Vă fac eu o infuzie, cât pot și eu mâine, că mâine mai încasez și eu o chirie și vă dau jumate... vă dau 10 milioane, 12 milioane, cât o-i putea") (Volumul 26 - filele x - 128).

Concluzionând, Curtea a apreciat că, cel puțin prin prisma probatoriului administrat până la acest moment, inculpata D. nu s-a angajat la biroul notarial al inculpatei C., desfășurând o activitate de tehnoredactare acte și consultanță, ci, practic, și-a mutat întreaga activitate a cabinetului ei notarial la cabinetul inculpatei C.. În concret, pentru jumătate din onorariile percepute, inculpata C. a acceptat să autentifice actele clienților inculpatei D., acte ale căror clauze erau stabilite de aceasta din urmă.

În contextul în care inculpata D. se află sub control judiciar de mai puțin de 2 luni, înlăturarea obligației de a nu desfășura profesia de notar (de care ea s-a folosit în fapt) ar crea riscul comiterii de noi infracțiuni.

Revocarea controlului judiciar nu s-ar justifica nici din motive umanitare (astfel cum s-a solicitat), în condițiile în care inculpata nu a făcut dovada faptului că, prin obligațiile stabilite în cadrul controlului judiciar, i-ar fi îngrădită în vreun fel posibilitatea de a urma tratament de specialitate pentru bolile de care aceasta suferă.

Împrejurarea că un alt notar public a fost trimis în judecată de către același procuror într-un alt dosar penal tot prin raportare la o presupusă infracțiune legată de tranzacții imobiliare ilegale fără ca acesta să fie supus vreunei măsuri preventive nu este relevantă pentru soluționarea prezentei cauze. Din înscrisurile depuse de inculpată rezultă că persoana respectivă a fost trimisă în judecată pentru neglijență în serviciu. Or, în prezenta cauză cu privire la inculpată există probe care creează o suspiciune rezonabilă că aceasta ar fi desfășurat o activitate infracțională intenționată, cele două situații fiind extrem de diferite.

În continuare cu privire la inculpatul E., instanța de fond a constatat că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior pentru comiterea mai multor infracțiuni de înșelăciune. Bunuri succesorale presupus obținute în mod fraudulos sunt un teren din Azuga vândut cu 10.000 de euro, un apartament în București (cu privire la care a fost înșelătă o persoană, fiind încheiat un antecontract de vânzare cumpărare pentru 29.000 euro) și un loc de veci.

De asemenea, în ceea ce îl privește pe inculpatul F., Curtea a reținut că acesta a fost implicat în dezbaterea frauduloasă a circa 10 moșteniri precum și în înșelarea unei persoane de 92 de ani de suma de 58.786,78 euro și 5.692,88 RON, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pe un termen de 3 și 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, prin sentința penală nr. 799 din 10.05.2019 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 1344 din 16.10.2019 a Curții de Apel București.

Totodată, în prezent, inculpatul se află în control judiciar într-o altă cauză în legătură tot o serie de tranzacții imobiliare.

În ceea ce privește conduita procesuală a inculpatului, s-a arătat că, în cealaltă cauză în care este cercetat, în sarcina sa a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., constând în aceea că: în cursul anului 2022, ar fi pretins suma de 100.000 euro, de la Y., prin intermediul lui Z. și AA., să falsifice documente ale S.C. BB. S.R.L. și să intervină, direct sau prin intermediul unor alți angajați ai BNP T., la notarul public C. pentru autentificarea, în fals, a unor documente de transfer al proprietății (contract de dare în plată) a două terenuri din localitatea Dobroești, din patrimoniul societății în patrimoniul lui Y., în condițiile în care societatea era radiată din anul 2018 și șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. constând în aceea că: în cursul anului 2023, în perioada iulie- septembrie, atât prin intermediul lui CC. și DD., cât și direct, ar fi amenințat-o pe Z. cu darea în vileag a faptelor de natură penală săvârșite cu privire la modalitatea prin care la data de 23.03.2023, au fost încheiate contractele de vânzare nr. x/23.03.2023, y/23.03.2023 și 920/23.03.2023, la notarul public EE., solicitând suma de 25.000 euro pentru a nu denunța faptele.

În speță, inculpatul se află în arest la domiciliu din luna iunie 2023, iar, la 13 septembrie 2023 s-a dispus înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar

(încheierea rămânând definitivă prin necontestare).

Așadar, s-a reținut că, infracțiunea de șantaj mai sus-menționată a fost comis în timp ce inculpatul se afla în arest la domiciliu și în control judiciar în prezenta cauză, un astfel de comportament dovedind o dată în plus că lipsa oricărei forme de control asupra inculpatului nu ar face decât să perpetueze riscul comiterii de noi infracțiuni.

În ceea ce o privește pe inculpata B., instanța de fond a reținut că, aceasta, în calitate de secretar al biroului notarial, a avut un rol important (chiar dacă nu esențial) în mecanismul infracțional care face obiectul prezentului dosar. Aceasta a fost implicată în dezbaterea frauduloasă a zece moșteniri în favoarea concubinului ei A.. Activitatea ilicită s-a întins pe parcursul a circa 2 ani.

O perioadă de aproape un an (aceasta aflându-se sub control judiciar din luna iunie a anului 2023) nu este de natură a afecta caracterul proporțional și principiul rezonabilității consacrat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului la care făcea referire apărătorul inculpatei.

În cazul celorlalți inculpați a cărei situație a fost examinată până acum, se observă că înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar a fost dispusă prin încheierea din 13 septembrie 2023, neputându-se susține că măsura ar fi devenit excesivă.

Referitor la inculpatul A., s-a reținut că, la începutul urmăririi penale, acesta s-a sustras timp de circa o lună și jumătate deși știa că este cercetat.

Curtea a reținut că inculpatul a obținut prin interpuși bunurile aferente a 14 moșteniri vacante, plătind în schimb anumite sume de bani interpușilor, taxele notariale și, eventual (nu s-a dovedit) sume o mie - trei mii de euro notarului.

Totodată, s-a constatat că acesta se află sub măsura preventivă a controlului judiciar de la sfârșitul lunii noiembrie 2023, aceasta fiind a patra verificare a legalității și temeiniciei măsurii după înlocuirea arestului la domiciliu, iar, împrejurarea că inculpatul urmează a solicita judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu poate constitui un argument în sensul revocării măsurii atâta timp cât la acest moment procesual, manifestarea de voință nu s-a materializat.

Pentru argumentele prezentate, Curtea de Apel a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpații A., B., C., D., E. și F..

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestație inculpatele D. și C., criticând-o sub aspectul netemeiniciei.

Astfel, inculpata C. a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii controlului judiciar, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu mai subzistă, raportat la stadiul procesual, dar, și la circumstanțele personale ale inculpatei, care se confruntă cu probleme de sănătate și cu o situație materială precară.

Inculpata D. a solicitat, prin intermediul apărătorului ales, revocarea măsurii controlului judiciar având în vedere că inculpata nu mai reușește să realizeze veniturile necesare pentru a se putea întreține, iar, raportat la stadiul procesual al cauzei, respectiv etapa cercetării judecătorești, a apreciat că măsura preventivă nu mai este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, depășind un termen rezonabil, iar, la dosar nu există indicii că ar încerca să se sustragă de la procedura judiciară ori să săvârșească alte fapte de natură penală.

Examinând contestațiile formulate, atât în raport cu criticile invocate cât și din oficiu, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru motivele arătate în continuare.

Stabilind categoriile măsurilor preventive ce pot fi dispuse față de un inculpat pe parcursul procedurii judiciare, art. 202 C. proc. pen. prevede în alin. (4) lit. b) măsura controlului judiciar, condițiile de luare și conținutul acesteia fiind reglementate de art. 211 C. proc. pen., text de lege care face trimitere la condițiile generale prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. pen., ce stabilesc că măsurile de prevenție pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii acuzatului de la procedura judiciară derulată împotriva sa ori al prevenirii săvârșirii altei infracțiuni.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 362 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 208 C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia acesteia, iar dacă constată că temeiurile inițiale subzistă ori există temeiuri noi care justifică măsura, dispune menținerea acesteia în continuare. În situația în care, însă, se constată, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat măsura preventivă au încetat sau au apărut temeiuri noi din care rezultă nelegalitatea acesteia, instanța, din oficiu sau la cererea inculpatului, revocă măsura de prevenție.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 215 alin. (9) C. proc. pen. permit instanței investite cu soluționarea cauzei ca, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, să dispună, printre altele, înlocuirea sau încetarea obligațiilor impuse inițial acestuia, dacă apar motive temeinice care să justifice o asemenea soluție.

Evaluând la acest moment procesual, subzistența temeiurilor care au determinat luarea și, ulterior, menținerea față de inculpatele C. și D. a măsurii de prevenție, Înalta Curte, în acord cu judecătorul de la prima instanță, constată că acestea se mențin, probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, până la acest moment procesual, justificând în continuare presupunerea rezonabilă că cele două inculpate au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimise în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 alin. (1) teza I din C. proc. pen.

De altfel, în prezenta contestație împotriva hotărârii prin care s-a dispus menținerea măsurii preventive, inculpatele C. și D. nu au invocat lipsa probelor privind comiterea presupuselor fapte.

Analizând, de asemenea, temeinicia măsurii controlului judiciar din perspectiva dispozițiilor art. 202 alin. (3) teza I C. proc. pen., Înalta Curte, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor de care sunt acuzate contestatoarele, ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege și din natura acestora, cât și circumstanțele concrete în care se presupune că acestea au fost comise (prin întocmirea, eliberarea frauduloasă și introducerea în circuitul civil a unor înscrisuri cărora legea le conferă o puternică prezumție de validitate, în scopul obținerii, în mod ilicit, de imobile și sume de bani, amploarea conduitei ilicite, precum și valoarea ridicată a prejudiciului estimat de organele de urmărire penală), apreciază că respectiva măsură de prevenție este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor penale, fără ca prin aceasta să se încalce prezumția de nevinovăție, ca principiu fundamental ce guvernează procesul penal, în ansamblul său.

Totodată, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că este îndeplinită și cerința necesității măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în concordanță cu dispozițiile art. 202 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) teza a II-a, art. 211 C. proc. pen., în condițiile în care cercetarea judecătorească se află în plină desfășurare, interdicțiile impuse inculpatelor (de a comunica cu inculpații, persoanele vătămate și martorii din cauză, de a depăși limita teritorială a țării și de a exercita profesia de notar - în cazul inculpatei D.), obligarea de a informa organul judiciar cu privire la schimbarea locuinței și supunerea acestora unei supravegheri speciale din partea organelor de poliție desemnate, constituind garanții ale derulării în bune condiții a procedurii judiciare.

În plus, față de complexitatea cauzei, gravitatea acuzațiilor aduse, relațiile sociale ce se bănuiește că au fost lezate prin comiterea presupuselor fapte, ritmul susținut al cercetării judecătorești, actele și măsurile dispuse în această perioadă, precum și în considerarea stadiului procesual, care justifică încă necesitatea conservării probelor, Înalta Curte apreciază, în acord cu judecătorul fondului, că durata măsurii controlului judiciar se încadrează și la acest moment în limitele unui termen rezonabil, în accepțiunea dată atât de dispozițiile art. 215

1

alin. (8) C. proc. pen., cât și de principiile statuate în jurisprudența C.E.D.O.

Referitor la circumstanțele personale invocate de contestatoarea C., Înalta Curte constată că situația familială a acesteia, lipsa antecedentelor penale și respectarea obligațiilor impuse de organele judiciare, nu sunt de natură să modifice concluzia la care a ajuns instanța în ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii preventive restrictive de drepturi, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal neputând fi realizată decât prin menținerea obligațiilor prevăzute de lege în conținutul controlului judiciar, astfel cum au fost dispuse prin încheierea din 13.09.2023 pronunțată de Curtea de Apel București.

De asemenea, contrar celor susținute de apărătorul ales al inculpatei D., împrejurarea că dosarul se află în faza de debut a cercetării judecătorești, iar, față de specificul probațiunii administrate în cauză, o eventuală audiere a inculpatei nu ar putea schimba covârșitor situația de fapt, nu constituie un element care să impună revocarea controlului judiciar întrucât cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, instanța urmând să administreze și alte probe la dosar.

Totodată, contrar susținerilor apărării aceleiași inculpate privind interdicția de a exercita atribuții specifice profesiei de notar public, Înalta Curte constată că măsura preventivă a controlului judiciar implică anumite privațiuni și constrângeri personale, determinate de condițiile și împrejurările în care se desfășoară procesul penal, astfel încât acuzații supuși unei asemenea măsuri nu pot beneficia de aceleași drepturi pe care le-au avut anterior, al căror exercițiu este limitat, potrivit legii, pe o anumită durată de timp, în vederea asigurării scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen.

Așadar, dreptul la muncă al inculpatei nu a fost încălcat, ci a fost doar restrâns, prin impunerea respectării obligațiilor prevăzute de art. 215 din C. proc. pen., restrângere justificată în mod obiectiv de scopul pentru care a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar, respectiv buna desfășurare a procesului penal.

De altfel, inculpatei i s-a interzis să exercite doar profesia de notar, niciuna dintre celelalte profesii nefiindu-i îngrădită.

Față de considerentele expuse, constatând subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpate, caracterul necesar și proporțional al acesteia în raport cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, precum și faptul că nu au fost invocate împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea ei, Înalta Curte, în acord cu judecătorul de la prima instanță, apreciază că se impune menținerea controlului judiciar față de inculpatele D. și C..

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpatele D. și C. împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2023, iar, față de culpa lor procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., le va obliga pe acestea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată C., în cuantum de 360 RON și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea - inculpată D., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpatele D. și C. împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatoarele inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată C., în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea - inculpată D., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2024.