ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 101/2025

Ședința publică din data de 13 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2024.

Pentru a hotărâ astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 551 din 4.12.2024 a Tribunalului Dolj, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, invocată din oficiu, iar în temeiul art. 50 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de persoana condamnată A. având ca obiect contestație la executare, în favoarea Curții de Apel Pitești, instanța constatând că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 28 mai 2024, condamnatul a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 585 din C. proc. pen., solicitând deducerea din pedeapsa pe care o execută a zilelor câștigate ca urmare a muncii prestate și a cursurilor frecventate în perioada de detenție în Penitenciarul din Republica Elenă.

A mai reținut că persoana condamnată A. se află în executarea MEPI nr. 16/2024 din data de 14.02.2024, emis de Curtea de Apel Pitești în baza sentinței penale nr. 15/F, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosar nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 14.02.2024, prin care a fost recunoscută sentința penală pronunțată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic, definitivă la 07.02.2020, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, soldată cu moartea victimei, prevăzută de art. 311, secțiunea b din C. pen., corespondent în art. 188 din C. pen. român.

Apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6).", Tribunalul Dolj a apreciat că eventuala deducere ar trebui dispusă de aceeași instanță care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Învestită cu soluționarea contestației la executare în data de 12.12.2024, Curtea de Apel Pitești a reținut că, prin sentința penală nr. 15/F din 23 ianuarie 2024, a Curții de Apel Pitești în dosarul nr. x/2024, îndreptată prin încheierea din 25.01.2024, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia înaintată Curții de Apel Pitești prin adresa din 8 ianuarie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a recunoscut sentința nr. 341-342/2018 din data de 19 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic (Grecia), definitivă în data de 07.02.2020 prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare și s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.

Totodată, s-a luat act că A., a fost condamnat prin hotărârea menționată, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, soldată cu moartea victimei prev.de art. 311 secțiunea b din C. pen., cu corespondent în art. 188 din C. pen. român.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv 3155 zile închisoare, până la data de 12.07.2023, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului din pedeapsa de 16 ani închisoare conform C. proc. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse pe teritoriul statului solicitant, în cadrul Penitenciarului Patra (Grecia).

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 sentința definitivă și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii s-a dispus a se comunica Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, autorității judiciare emitente și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, care s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Argeș.

În ceea ce privește solicitarea condamnatului privind deducerea din pedeapsa pe care o execută a zilelor de câștig ca urmare a muncii prestate și a cursurilor frecventate în perioada de detenție în Penitenciarul din Republica Elenă, curtea a constatat că, din actele dosarului transmis de la Tribunalul Dolj, respectiv informațiile transmise de autoritățile elene, în procedura ordinului european de anchetă, pentru lămurirea aspectelor invocate, cu adresa nr. x E.E.E.-ordin european de anchetă, fila x, Penitenciarul Korydallos a transmis conform adeverinței anexate că restul rămas de executat la momentul transferului era de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau de 4 ani, 3 luni și 9 zile, ca urmare a scăderii celor 888 zile de detenție lucrate.

Așadar, examinând dispoziția instanței, la momentul recunoașterii hotărârii penale străine, în sensul că s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, cele 3155 zile închisoare, până la data de 12.07.2023, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi, curtea a constatat că cele 3155 zile corespund variantei în care sunt deduse cele 888 de zile, ca urmare a calcului matematic efectuat.

Astfel, s-a apreciat că nu subzistă solicitarea condamnatului și s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2024.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 ianuarie 2025, sub nr. x/2014, având fixat termen de soluționare la data de 13 februarie 2025.

Examinând contestația, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, potrivit normelor procesual penale care reglementează contestația la executare (art. 597 și urm. din C. proc. pen.), aceasta reprezintă procedeul jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau a plângerilor formulate cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, având ca finalitate rezolvarea incidentelor ivite în această ultimă fază a procesului, în măsura în care ele se circumscriu vreuneia dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală.

Obiectul cauzei de față îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul A., întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2024, acesta solicitând deducerea unui număr de 888 zile de câștig ca urmare a muncii prestate și a cursurilor frecventate în perioada de detenție în penitenciare din Grecia, ca urmare a convenției de transfer și a normelor stabilite de această convenție.

Argumentele invocate în susținerea contestației vizează împrejurarea că, prin sentința prin care s-a dispus transferarea contestatorului A. nu s-a procedat la deducerea întregii perioade executate sau considerate ca executate în penitenciare din Republica Elenă, fiind omise cele 888 zile câștigate ca urmare a muncii prestate.

Examinând sentința contestată din perspectiva susținerilor contestatorului, Înalta Curte constată că prima instanță nu a identificat în mod concret dacă cele 888 de zile au fost acordate sau nu, respectiv dacă au fost incluse sau nu în cele 3155 zile executate în Penitenciarul Korydallos.

Astfel, din informațiile înaintate de autoritățile elene ca răspuns la ordinul european de anchetă rezultă că zilele lucrate în penitenciar (888) au fost considerate la calcularea timpului de detenție al lui A., Penitenciarul Korydallos, prin adeverința anexată confirmând că s-a dispus transferul acestuia către autoritățile competente și predarea acestuia către autoritățile române în vedere executării restului de pedeapsă, respectiv a celei de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau a celei de 4 ani, 3 luni și 9 zile ca urmare a calculării zilelor de detenție (888 1/4) lucrate.

Considerentele sentinței penale contestate nu relevă argumentele care au dus la aprecierea împrejurării că cele 3155 zile închisoare, executate până la data de 12.07.2023, corespund variantei în care sunt deduse cele 888 zile, ca urmare a calculului matematic efectuat, din moment ce autoritățile emitente au indicat două variante de pedeapsă și au lăsat la aprecierea autorităților judiciare din România dacă pedeapsa de executat este de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau de 4 ani, 3 luni și 9 zile.

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6) (…)".

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legii statului emitent".

Astfel, Curtea de Apel Pitești ar fi trebuit să solicite relații suplimentare de la autoritățile judiciare elene, în sensul dacă cele 888 zile invocate au fost considerate sau nu ca executate, în baza muncii prestate sau a cursurilor urmate, respectiv dacă acestea au fost incluse în perioada de 3155 zile închisoare, executate până la data de 12.07.2023, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale invocate anterior se poate deduce din pedeapsă numai un beneficiu acordat expres.

În atare condiții, Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de contestatorul A. în cauza de față, nu au fost temeinic evaluate de către prima instanță, consecința fiind aceea a pronunțării unei hotărâri care nu tranșează, în substanță, solicitările ce fac obiectul contestației la executare, clarificarea acestor chestiuni reprezentând o explicitare a perioadei executate sau considerate executate pe teritoriul Greciei, într-o manieră aptă a permite decelarea raționamentului care a stat la baza sa.

Omisiunea primei instanțe de a rezolva aceste chestiuni atrage nulitatea relativă a hotărârii pronunțate, în condițiile art. 282 alin. (1) din C. proc. pen. și reclamă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, Curtea de Apel Pitești.

Înalta Curte subliniază că, în absența unei statuări efective asupra obiectului contestației la executare deduse judecății, nu s-ar putea substitui integral primei instanțe, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicție, o primă și ultimă analiză a susținerilor contestatorului, deoarece ar genera, astfel, privarea celui din urmă de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicție și, implicit, o limitare a echității procedurii incompatibilă cu exigențele legalității procesului penal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 597 cu ref. la art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează sentința contestată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2025.