ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 551/2024 din 04 decembrie 2024, Tribunalul Dolj, secția penală a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, invocată din oficiu și în temeiul art. 50 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de persoana condamnată A., având ca obiect contestație la executare, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că prin cererea înregistrată la data de 28 mai 2024, sub nr. x/2024, condamnatul A. a formulat o contestație la executare. În motivare, petentul a solicitat deducerea din pedeapsa pe care o execută a zilelor de câștig ca urmare a muncii prestate și a cursurilor frecventate în perioada de detenție în Penitenciarul din Republica Elenă. În drept, a invocat dispozițiile art. 585 C. proc. pen.

Tribunalul a reținut că petentul A. se află în prezent în executarea 16/2024 din data de 14 februarie 2024 emis de Curtea de Apel Pitești în baza sentinței penale nr. 15/F pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosar nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 14 februarie 2024, prin care a fost recunoscută sentința penală pronunțată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic, definitivă la 07 februarie 2020 prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă soldată cu moartea victimei, prevăzută de art. 311, secțiunea b din C. pen. din Grecia, corespondent în art. 188 C. pen. român. Persoana condamnată a fost transferată în România.

Tribunalul a constatat că prin cererea formulată contestatorul-condamnat solicită lămurirea sentinței penale nr. 15/F pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosar nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 14 februarie 2024, în sensul deducerii zilelor câștigate prin muncă aferente perioadei executate în regim de detenție pe teritoriul statului elen. Or, eventuala deducere ar trebui dispusă de aceeași instanță care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Tribunalul a apreciat că, potrivit art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., instanța competentă să dispună asupra contestației la executare este instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, respectiv Curtea de Apel Pitești.

Prin sentința penală nr. 17/F din 10 martie 2025 pronunțată de Curtea de apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești, invocată de instanță din oficiu și, în baza art. 50 C. proc. pen.. combinat cu art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de persoana condamnată A., în favoarea Tribunalului Dolj.

În baza dispozițiilor art. 51 C. proc. pen.., s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Învestită cu soluționarea contestației la executare în data de 12 decembrie 2024, Curtea de Apel Pitești a reținut că, prin sentința penală nr. 15/F din 23 ianuarie 2024, a Curții de Apel Pitești în dosarul nr. x/2024, îndreptată prin încheierea din 25 ianuarie 2024, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia înaintată Curții de Apel Pitești prin adresa din 8 ianuarie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a recunoscut sentința nr. 341-342/2018 din data de 19 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic (Grecia), definitivă în data de 07 februarie 2020 prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare și s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.

Totodată, s-a luat act că A., a fost condamnat prin hotărârea menționată, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, soldată cu moartea victimei prevăzută de art. 311 secțiunea b din C. pen., cu corespondent în art. 188 din C. pen. român.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv 3155 zile închisoare, până la data de 12 iulie 2023, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului din pedeapsa de 16 ani închisoare conform C. proc. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse pe teritoriul statului solicitant, în cadrul Penitenciarului Patra (Grecia).

În ceea ce privește solicitarea condamnatului privind deducerea din pedeapsa pe care o execută a zilelor de câștig ca urmare a muncii prestate și a cursurilor frecventate în perioada de detenție în Penitenciarul din Republica Elenă, curtea a constatat că, din actele dosarului transmis de la Tribunalul Dolj, respectiv informațiile transmise de autoritățile elene, în procedura ordinului european de anchetă, pentru lămurirea aspectelor invocate, cu adresa nr. x E.E.E.-ordin european de anchetă, fila x, Penitenciarul Korydallos a transmis conform adeverinței anexate că restul rămas de executat la momentul transferului era de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau de 4 ani, 3 luni și 9 zile, ca urmare a scăderii celor 888 zile de detenție lucrate.

Așadar, examinând dispoziția instanței, la momentul recunoașterii hotărârii penale străine, în sensul că s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, cele 3155 zile închisoare, până la data de 12 iulie 2023, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi, curtea a constatat că cele 3155 zile corespund variantei în care sunt deduse cele 888 de zile, ca urmare a calcului matematic efectuat.

Astfel, s-a apreciat că nu subzistă solicitarea condamnatului și s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2024.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A..

Prin decizia nr. 101 din 13 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024, s-a admis contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

S-a desființat sentința contestată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Înalta Curte a reținut că obiectul cauzei de față îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul B., întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., acesta solicitând deducerea unui număr de 888 zile de câștig ca urmare a muncii prestate și a cursurilor frecventate în perioada de detenție în penitenciare din Grecia, ca urmare a convenției de transfer și a normelor stabilite de această convenție. S-a notat că argumentele invocate în susținerea contestației vizează împrejurarea că, prin sentința prin care s-a dispus transferarea contestatorului A. nu s-a procedat la deducerea întregii perioade executate sau considerate ca executate în penitenciare din Republica Elenă, fiind omise cele 888 zile câștigate ca urmare a muncii prestate.

Examinând sentința contestată din perspectiva susținerilor contestatorului, Înalta Curte a constatat că prima instanță nu a identificat în mod concret dacă cele 888 de zile au fost acordate sau nu, respectiv dacă au fost incluse sau nu în cele 3155 zile executate în Penitenciarul Korydallos.

Astfel, din informațiile înaintate de autoritățile elene ca răspuns la ordinul european de anchetă a rezultat că zilele lucrate în penitenciar (888) au fost considerate la calcularea timpului de detenție al lui A., Penitenciarul Korydallos, prin adeverința anexată confirmând că s-a dispus transferul acestuia către autoritățile competente și predarea acestuia către autoritățile române în vedere executării restului de pedeapsă, respectiv a celei de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau a celei de 4 ani, 3 luni și 9 zile ca urmare a calculării zilelor de detenție (888 1/4) lucrate.

Considerentele sentinței penale contestate nu au relevat argumentele care au dus la aprecierea împrejurării că cele 3155 zile închisoare, executate până la data de 12.07.2023, corespund variantei în care sunt deduse cele 888 zile, ca urmare a calculului matematic efectuat, din moment ce autoritățile emitente au indicat două variante de pedeapsă și au lăsat la aprecierea autorităților judiciare din România dacă pedeapsa de executat este de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau de 4 ani, 3 luni și 9 zile.

Astfel, Curtea de Apel Pitești ar fi trebuit să solicite relații suplimentare de la autoritățile judiciare elene, în sensul dacă cele 888 zile invocate au fost considerate sau nu ca executate, în baza muncii prestate sau a cursurilor urmate, respectiv dacă acestea au fost incluse în perioada de 3155 zile închisoare, executate până la data de 12 iulie 2023, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale invocate anterior se poate deduce din pedeapsă numai un beneficiu acordat expres.

În atare condiții, Înalta Curte a apreciat că argumentele invocate de contestatorul A. în cauza de față, nu au fost temeinic evaluate de către prima instanță, consecința fiind aceea a pronunțării unei hotărâri care nu tranșează, în substanță, solicitările ce fac obiectul contestației la executare, clarificarea acestor chestiuni reprezentând o explicitare a perioadei executate sau considerate executate pe teritoriul Greciei, într-o manieră aptă a permite decelarea raționamentului care a stat la baza sa.

S-a reținut că omisiunea primei instanțe de a rezolva aceste chestiuni atrage nulitatea relativă a hotărârii pronunțate, în condițiile art. 282 alin. (1) C. proc. pen.. și reclamă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, Curtea de Apel Pitești.

Înalta Curte a subliniat că, în absența unei statuări efective asupra obiectului contestației la executare deduse judecății, nu s-ar putea substitui integral primei instanțe, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicție, o primă și ultimă analiză a susținerilor contestatorului, deoarece ar genera, astfel, privarea celui din urmă de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicție și, implicit, o limitare a echității procedurii incompatibilă cu exigențele legalității procesului penal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. x/2024* la data de 03 martie 2025.

Curtea de apel a constatat că, în realitate, contestația formulată se întemeiază pe art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. și vizează deducerea din pedeapsa la care a fost condamnat contestatorul de către autoritățile judiciare elene a unei perioade executate în străinătate, precum și deducerea unor zile considerate suplimentar executate pentru activități prestate în cadrul penitenciarului, și nu se fundamentează pe art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. (contestația la titlu).

Din perspectivă procesuală, competența materială de soluționare a prezentei cauze, în raport de art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. combinat cu art. 597 alin. (6) C. proc. pen.., aparține Tribunalului Dolj, instanță căreia îi revine competența de judecată în primă instanță corelativ infracțiunii de vătămare corporală gravă soldată cu moartea victimei, cu corespondent juridic în varianta normativă prevăzută de dispozițiile art. 188 C. pen. român și în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului, respectiv Penitenciarul Târgu-Jiu.

S-a făcut trimitere la Decizia ÎCCJ nr. 40/29 ianuarie 2020 și s-a constatat că instanța competentă material să judece contestația la executare nu este curtea de apel, ci tribunalul, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 50 C. proc. pen.. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., curtea de apel a declinat competența materială de soluționare a contestației la executare în favoarea Tribunalului Dolj, va constata ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și, în temeiul art. 51 C. proc. pen.., a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Pitești pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze.

Se constată că persoana condamnată A. se află în executarea MEPI nr. 16/2024 din data de 14.02.2024, emis de Curtea de Apel Pitești în baza sentinței penale nr. 15/F, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 14.02.2024, prin care a fost recunoscută sentința penală a Curții de Apel cu Juriu Mixt din Salonic, definitivă la 07 februarie 2020, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, soldată cu moartea victimei, prevăzută de art. 311, secțiunea b din C. pen., corespondent în art. 188 din C. pen. român.

Persoana condamnată A. a formulat contestația la executare împotriva sentinței penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, fiind respinsă prin sentința penală nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin decizia nr. 101 din 13 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024, s-a admis contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a desființat sentința contestată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești. Înalta Curte a constatat că prima instanță nu a identificat în mod concret dacă cele 888 de zile au fost acordate sau nu, respectiv dacă au fost incluse sau nu în cele 3155 zile executate în Penitenciarul Korydallos.

Așadar, se observă că persoana privată de libertate A. solicită deducerea din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată de către autoritățile judiciare din Grecia, prin sentința penală nr. 341-342/2018 din data de 19 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic, a unui număr de 888 zile în baza muncii prestate sau a cursurilor urmate, pe perioada executării pedepsei într-o unitate de detenție din Grecia, respectiv Penitenciarul Korydallos.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

În raport cu conținutul cererii petentului condamnat, actele dosarului și criteriile legale rezultă că, în cauză, competența de soluționare a contestației la executare revine Curții de Apel Pitești, instanța care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești și a dispus transferul persoanei condamnate A. în România.

Înalta Curte reține că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 302/2004, sus-menționate, fiind întrunite condițiile prevăzute de legiuitor, respectiv ulterior transferării persoanei condamnate, din informațiile înaintate de autoritățile elene ca răspuns la ordinul european de anchetă a rezultat că zilele lucrate în penitenciar (888) au fost considerate la calcularea timpului de detenție al lui A., Penitenciarul Korydallos, prin adeverința anexată confirmând că s-a dispus transferul acestuia către autoritățile competente și predarea acestuia către autoritățile române în vedere executării restului de pedeapsă, respectiv a celei de 6 ani, 8 luni și 14 zile sau a celei de 4 ani, 3 luni și 9 zile ca urmare a calculării zilelor de detenție (888 1/4) lucrate.

Se are în vedere, așa cum s-a precizat anterior, că prin decizia nr. 101 din 13 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024, s-a admis contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a desființat sentința contestată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești, apreciind-se că această instanță ar fi trebuit să solicite relații suplimentare de la autoritățile judiciare elene, în sensul dacă cele 888 zile invocate au fost considerate sau nu ca executate, în baza muncii prestate sau a cursurilor urmate, respectiv dacă acestea au fost incluse în perioada de 3155 zile închisoare, executate până la data de 12 iulie 2023.

Față de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe A. în favoarea Curții de Apel Pitești, instanță căreia i se trimite dosarul.

În conformitatea cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A. în favoarea Curții de Apel Pitești, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2025.