ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

30.07.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Pitești, petentul A. a formulat contestație la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) raportat la art. 595 C. proc. pen., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei de 13 ani închisoare la maximul special prevăzut de legea penală nouă.

În acest sens, s-a arătat că, prin Sentința penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare, a fost admisă cererea formulată de petentul condamnat A. de contopire a pedepselor, rezultând o pedeapsă de 13 ani închisoare, din care a fost eliberat condiționat la data de 27 noiembrie 2012 cu un rest neexecutat de 1234 de zile.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 540 din 03 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 709 din 09 mai 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus condamnarea sa la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, la care, după ce, în prealabil, în baza art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare, s-a adăugat restul neexecutat de 1234 zile închisoare din respectiva pedeapsă, în final petentul având de executat 1 an 6 luni și 1234 zile închisoare. Or, cu prilejul pronunțării acestei hotărâri (nr. 540 din 03 martie 2017 a Judecătoriei Sector 4 București), instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art. 6 C. pen., în sensul stabilirii legii penale mai favorabile și al reducerii pedepsei de 13 ani aplicate prin sentința Tribunalului București la maximul prevăzut de legea nouă, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 13/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Prin Sentința penală nr. 487 din 05 mai 2020 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 47 C. proc. pen., art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 598 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de petentul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Pitești a arătat, în esență, că întrucât petentul A. se află încarcerat în Penitenciarul Mioveni în executarea unei pedepse rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 25 din 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din 11 decembrie 2017 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 11 decembrie 2017, conform art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești este competentă să soluționeze contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se află locul de detenție al condamnatului.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub același număr la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, care, prin Sentința penală nr. 70/F din 14 iulie 2020, a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, pusă în discuție din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Pitești. Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., în vederea soluționării acestuia, a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că, așa cum rezultă din cererea scrisă, dar și din precizările făcute de apărătorul ales la termenul din 14 iulie 2020, obiectul contestației îl constituie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 14 mai 2018 emis de Judecătoria Sector 4 București, iar nu cel cu nr. x din 11 decembrie 2017 emis de Curtea de Apel București emis ca urmare a Sentinței penale nr. 25 din 12 februarie 2016 a aceleiași instanțe, definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În plus, s-a arătat că scopul formulării contestației la executare îl reprezintă obținerea reducerii pedepselor aplicate petentului, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, restul rămas neexecutat de 1234 zile închisoare fiind adăugat la pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 540 din 03 martie 2017 a Judecătoriei Sector 4 București, fără a se da eficiență dispozițiilor art. 6 C. pen.

Raportându-se la dispozițiile art. 553 alin. (1), art. 595, art. 598 și art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen., Curtea a subliniat că, indiferent de calificarea juridică a cererii și de temeiul juridic al acesteia, art. 595 C. proc. pen.. sau art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., competența de soluționare revine instanței de executare sau instanței egale în grad cu aceasta în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului. Ca urmare, s-a concluzionat că, întrucât obiectul contestației la executare îl constituie mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. x din 14 mai 2018 emis de Judecătoria Sector 4 București, iar petentul A. se află încarcerat în Penitenciarul Mioveni, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Pitești, ca instanță egală în grad celei de executare, în a cărei circumscripție se află locul de locul de deținere al petentului.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Pitești este instanța competentă să soluționeze cauza referitoare la petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit art. 595 C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 C. pen., competentă să se pronunțe asupra cererii persoanei condamnate aflate în executarea pedepsei sau a măsurii educative fiind instanța corespunzătoare în grad celei de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșoare a pedepsei (lit. d). Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere (atunci când rezolvarea uneia din situațiile reglementate în Titlul V din C. proc. pen. este dată în competența sa), iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Se observă, astfel, că, atât în ipoteza sesizării instanței cu o cerere având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art. 595 C. proc. pen.), cât și în situația formulării unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., legiuitorul a stabilit competența de soluționare în favoarea instanței corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se află locul de detenție.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, așa cum rezultă atât din cuprinsul cererii scrise cu care a învestit organul judiciar, cât și din susținerile apărătorului ales din ședința de judecată din 14 iulie 2020, petentul A. a formulat contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 595 C. proc. pen., cu referire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 14 mai 2018 emis de Judecătoria Sector 4 București în baza Sentinței penale nr. 540 din 03 martie 2017 a aceleiași instanțe, definitivă prin Decizia penală nr. 709/A din 09 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 6 luni și 1234 zile închisoare, susținând că instanța nu a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 6 C. pen., deși era obligată la aceasta, conform celor statuate prin Decizia nr. 13/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Ca urmare, a solicitat stabilirea legii penale mai favorabile pentru infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare din care provine restul neexecutat de 1234 zile închisoare și reducerea sancțiunii penale aplicate la noul maxim prevăzut de noua reglementare (respectiv 10 ani), cu consecința înlăturării restului de pedeapsă rămas neexecutat (1234 zile închisoare).

Deși, potrivit adresei nr. x din 27 aprilie 2020 emisă de Penitenciarul Mioveni, petentul A. se află, începând din 11 decembrie 2017, în executarea unui alt mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv nr. x din 11 decembrie 2017, emis în baza Sentinței penale nr. 25 din 12 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția I penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prevăzută de Legea nr. 39/2003, această împrejurare nu prezintă relevanță sub aspectul stabilirii instanței competente să soluționeze cauza, aceasta fiind determinată de obiectul cererii formulată de petent. Or, așa cum s-a arătat anterior, mandatul în legătură cu care petentul A. a formulat contestația la executare are nr. x din 14 mai 2018 și a fost emis de Judecătoria Sectorului 4 București în baza Sentinței penale nr. 540 din 03 martie 2017 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2015, fiind în așteptare.

Cum atât la data formulării cererii, cât și în prezent, petentul A. se afla/se află încarcerat în Penitenciarul Mioveni, indiferent de calificarea juridică a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 595 alin. (2) C. proc. pen., soluționarea contestației la executare promovată de acesta revine în competența instanței egală în grad celei de executare, în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Judecătoriei Pitești, care a și fost sesizată inițial, iar nu Curții de Apel Pitești.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe petentul A. este Judecătoria Pitești, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.