ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 973/2025

Ședința publică din data de 6 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 15 februarie 2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul Municipiul București prin Primarul General să fie obligat să pună în aplicare imediat sentința civilă nr. 1894/16.10.2018 completată cu încheierea îndreptare eroare materială din 23 aprilie 2019 în sensul de a le transfera imediat dreptul de proprietate și punere în posesie asupra unui imobil echivalent valoric cu imobilul revendicat situat în București, str. x, constând din teren în suprafață de 320 mp construcție demolată în suprafață de 122,28 mp sau să îi despăgubească imediat cu contravaloarea acestui imobil la prețul actual al pieței.

Prin sentința civilă nr. 1104/14.07.2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1104/14.07.2022 a Tribunalului București a formulat apel, în termenul legal, reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 173A din 14 februarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2022 a admis excepția de perimare, a constatat perimat apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1104/14.07.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2002, în contradictoriu cu intimatul pârât U.A.T. Municipiul București prin Primarul General.

La data de 05 iunie 2024 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2024, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 173A/14.02.2024, prin care a solicitat instanței anularea acesteia ca nefondată și abuzivă și să retrimită apelul din dosarul nr. x/2022 spre rejudecare cu celeritate la o altă instanță competentă.

Prin decizia civilă nr. 881A din 20 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2024 a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 173/14.02.2024 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul cu nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul - pârât U.A.T. Municipiul București prin Primar General, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 881A din 20 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2024 a declarat recurs contestatorul A..

Prin cererea de recurs formulată, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea contestației în anulare, casarea deciziei civile nr. 173/14.02.2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Consideră decizia civilă nr. 881A/20.09.2024, prin care i-a fost respinsă contestația în anulare, ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece se motivează prin invocarea greșită a art. 504 alin. (1) C. proc. civ. susținând că contestatorul avea "posibilitatea să invoce o presupusă nelegală citare prin exercitarea căii de atac a recursului împotriva deciziei de perimare a apelului". În realitate, arată că nu a avut nicio posibilitate de a formula recurs la decizia ilegală și nefondată de perimare a apelului în primul rând și mai presus de toate pentru că nu a avut cunoștință de existența ei, fiindu-i comunicată foarte târziu și anume la peste 20 de zile după expirarea termenului de recurs acordat, în speță, decizia a fost formulată pe 14 februarie cu termen de recurs de 5 zile, respectiv până pe 19 februarie, dar a fost redactată abia în data de 05.03.2024 și a fost trimisă prin poștă între 06-08 martie 2024, parvenindu-i în fapt pe 12.03.2024, dată la care evident, era tardivă orice posibilitate de exercitare a recursului.

Mai susține că, atunci când a formulat contestația în anulare, nu a ales calea de atac a apelului în loc de cea a recursului, ci aceasta i-a fost impusă, la momentul înregistrării cererii, în nou deschisul dosar nr. x/2024.

Solicită instanței care judecă recursul să aplice întocmai prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. ținând cont că nu a fost citat legal cu privire la posibilitatea și termenul formulării recursului și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata și pronunțarea în dosarul nr. x/2022, deoarece cererea scrisă prin care a solicitat amânarea din motive de urgență medicală a fost respinsă dintr-un mod absolut abuziv.

În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nu au fost invocate motive de recurs de ordine publică.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 10 decembrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluția din 06 februarie 2025 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin motivul de recurs invocat, recurentul a criticat faptul că i-a fost respinsă contestația în anulare în mod greșit ca inadmisibilă, potrivit art. 504 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a putut formula recurs la decizia de perimare a apelului, nu a avut cunoștință de existența ei, fiindu-i comunicată la peste 20 de zile după expirarea termenului de recurs acordat.

Mai susține că nu a fost citat legal cu privire la posibilitatea și termenul formulării recursului și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata și pronunțarea în dosarul nr. x/2022, deoarece cererea scrisă prin care a solicitat amânarea din motive de urgență medicală a fost respinsă abuziv.

Criticile, astfel rezumate, au caracter nefondat.

Instanța care a pronunțat decizia recurată în speță a reținut că contestatorul a criticat soluția instanței de apel pe care aceasta a pronunțat-o asupra cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare, precum și faptul că la același termen de judecată a fost respins apelul.

Instanța de apel a subliniat că aceste aspecte nu constituie motive de exercitare a contestației în anulare, ci sunt veritabile critici de nelegalitate cu privire la soluția de perimare a apelului, care ar fi putut fi supuse atenției unei instanțe de control judiciar prin exercitarea căii de atac a recursului, cale de atac pe care contestatorul nu a exercitat-o întrucât nu a primit comunicarea în interiorul acestui termen, astfel cum a învederat.

Din aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a contestației în anulare, referitoare la faptul că această nemulțumire să nu fi putut fi invocată prin exercitarea unei alte căi de atac, întrucât aceste critici, formulate pe calea contestației în anulare, puteau fi formulate pe calea recursului exercitate împotriva deciziei prin care a fost perimat apelul, contestatorul având posibilitate să formuleze și o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.

Incidente în cauză sunt dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 504 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului. Alin. (2) dispune că, totuși contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond.

Astfel, potrivit dispozițiilor menționate, contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul referitor la nelegala citare a contestatorului la termenul la care a avut loc judecata putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

Această condiție de admisibilitate a contestației în anulare de drept comun constituie o aplicație a principiului statuat de art. 459 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atâta timp cât este deschisă calea de atac a apelului. Totodată, prin această dispoziție legală se instituie ordinea de exercitare între recurs și contestația în anulare, legea dând prioritate căii de atac de reformare față de retractare.

Așadar, ori de câte ori partea are la dispoziție apelul sau recursul pentru valorificarea motivului contestației în anulare de drept comun, ea este obligată să le folosească, în caz contrar, contestația în anulare fiind inadmisibilă.

Or, în cauză, contestatorul A. nu a formulat calea de atac pe care o avea la dispoziție, și anume recursul, împotriva deciziei civile nr. 173A din 14 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2022, prin care s-a admis excepția de perimare, s-a constatat perimat apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1104/14.07.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, rezultând că, în mod corect, instanța care a soluționat contestația în anulare a respins-o ca fiind inadmisibilă.

Nu pot fi primite argumentele contestatorului în sensul că i s-a comunicat respectiva decizie la 20 zile după expirarea termenului de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., contestatorul avea dreptul de a declara recurs împotriva respectivei hotărâri în termen de 5 zile de la pronunțare, legea acordându-i posibilitatea de a motiva calea de atac înlăuntrul unui termen de aceeași durată de 5 zile, care curgea însă de la data comunicării, 08 martie 2024, dată la care acesta a luat efectiv la cunoștință de motivele adoptării respectivei soluții.

Cât privește argumentul potrivit căruia nu a cunoscut efectiv data pronunțării, întrucât formulase cerere de amânare a cauzei, Înalta Curte reține ca nefondat acest argument.

Astfel, legiuitorul nu a condiționat curgerea termenului pentru declararea căii de atac împotriva hotărârii de perimare de participarea efectivă a părții la dezbaterile asupra excepției de perimare și nici de dovada cunoașterii efective a soluției pronunțate.

Dimpotrivă, prin reglementarea modului de curgere a termenului pentru formularea căii de atac (de la pronunțare, conform art. 421 alin. (2) C. proc. civ.), legiuitorul a instituit o prezumție relativă de cunoaștere a hotărârii de perimare rezultată din faptul legalei citări a părții pentru termenul stabilit în scopul dezbaterii perimării.

Or, chiar și în eventualitatea în care partea a fost nelegal citată la acest termen - chestiune ce nu poate fi verificată în acest cadru procesual, pentru că a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare - ea era ținută de art. 504 alin. (1) C. proc. civ. a formula cu prioritate calea de atac a recursului împotriva hotărârii de perimare, instrument procedural ce permitea invocarea nelegalei citări ca motiv de recurs în coordonatele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Chiar dacă recurentul contestator ar fi fost nelegal citat și din acest motiv nu ar fi putut respecta termenul pentru declararea căii de atac a recursului împotriva hotărârii de perimare (de 5 zile de la pronunțare), această chestiune urma a fi valorificată în cadrul recursului uzând de mecanismul repunerii în termen, prevăzut de art. 186 C. proc. civ., ce ar fi permis instanței de recurs a verifica nu doar existența împiedicării susținute de recurent, ci și consecințele nelegalei citări asupra hotărârii de perimare, toate acestea constituind astfel instrumente eficiente la îndemâna părții vătămate de nelegala citare.

De aceea, în prezența acestor posibilități, în mod corect a aplicat instanța învestită cu contestația în anulare prevederile art. 504 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 881A din 20 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U.A.T. Municipiul București prin Primarul General.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2025.