ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1210/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Primăria Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate că reclamanta are calitatea de persoana îndreptățită la restituirea în natură a imobilului din str. x, București, respectiv pentru acordarea de măsuri compensatorii constând în puncte pentru imobilul din str. x, București, in cota de 1/1;

- să se anuleze parțial, respectiv să se modifice decizia pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor din 31.08.2016 prin care s-au acordat măsuri compensatorii în valoare de 417.609 de puncte pentru dosarul înregistrat la Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) sub nr. x;

- să fie obligată pârâta Primăria Municipiului București să emită in favoarea reclamantei o dispoziție cu propunere de restituire în natură a imobilului din str. x, București, acolo unde este posibil, chiar si pentru o suprafața de teren parțială din imobil;

- să emită în favoarea reclamantei o dispoziție cu propunere de acordare de masuri compensatori prin puncte pentru suprafața de teren că nu a putut fi restituită în natură;

- obligarea CNCI să emită în favoarea reclamantei, în cadrul dosarului nr. x C. civ. al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietarilor (ANRP), o decizie de restituire în natură pentru imobilul din str. x, București sau o decizie de acordare măsuri compensatorii.

Prin încheierea din 2 septembrie 2019, instanța a amânat pronunțarea.

Prin sentința civilă nr. 1921 din 16 septembrie 2019, Tribunalul București a admis excepția decăderii introducerii capetelor de cerere în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General.

A respins capetele de cerere în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General, ca fiind formulate cu depășirea termenului legal.

A admis excepția prematuritătii capetelor de cerere in contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

A respins capetele de cerere in contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca prematur introduse.

Împotriva încheierii din 2 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a amânat pronunțarea, reclamanta A. a declarat apel - cale de atac înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub dosar nr. x/2018.

Prin încheierea din 18 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost suspendată judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 251A din 22 februarie 2021, Curtea de Apel București a constatat perimat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii din 2 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București.

Împotriva încheierii din 18 mai 2020 și a deciziei nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că nu a fost legal citată pentru termenele din 18 mai 2020 și 22 februarie 2021.

A arătat, de asemenea, că Municipiul București prin primar general nu a fost citat în dosarul nr. x/2018, fiind încălcat dreptul de dispoziție al părților garantat de art. 9 C. proc. civ., principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 C. proc. civ., dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.), principiul rolului activ - art. 22 C. proc. civ., precum și art. 22 din Constituție și art. 6 CEDO.

În drept, a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022.

În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că din perspectiva interesului, a termenului de declarare și chiar a admisibilității, conform celor anterior expuse, încheierea din 18 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, din moment ce la data declarării căii de atac cursul judecății procesului nu mai era suspendat. În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București s-a reținut că se pune problema tardivității declarării căii de atac.

Raportul a fost comunicat părților la 29-30 martie 2022.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei de interes în declararea recursului împotriva încheierii din 18 mai 2020, asupra excepției nulității pentru nesemnarea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului și asupra excepției tardivității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepțiile invocate din oficiu, a căror analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul declarat împotriva încheierii din 18 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București:

Prin încheierea din 18 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă A..

În conformitate cu dispozițiile art. 414 C. proc. civ.:

"(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară... (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Potrivit art. 458 C. proc. civ., "căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane."

În conformitate cu art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes."

Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile este și aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat și legitim, condiție ce subzistă și în cazul exercitării căilor de atac.

Interesul procesual - condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, în oricare dintre formele sale de manifestare - cererea de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.

Existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut și actual este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs. În acest sens sunt și dispozițiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile sau a unei căi de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii formulate.

Recursul declarat împotriva încheierii din 18 mai 2020 a vizat nemulțumirea reclamantei legată de măsura instanței de suspendare a judecății.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, cauza a fost repusă pe rol și a fost soluționată la 22 februarie 2021, în sensul constatării perimării, astfel încât, din perspectiva interesului de exercitare a căii extraordinare de atac, recursul apare ca fiind lipsit de interes, conform dispozițiilor legale menționate, câtă vreme situația ce a determinat formularea cererii de recurs (suspendarea judecății) nu mai subzista la data declarării căii de atac.

Pentru aceste considerente, văzând că interesul procesual nu era actual la data declarării recursului, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 18 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca fiind lipsit de interes.

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurenta-reclamantă A., se constată următoarele:

Înscrisul intitulat "cerere de repunere în termen" existent la fila din dosar a fost transmis prin e-mail odată cu cererea de recurs, recurenta-reclamantă solicitând "admiterea repunerii în termen a actului procesual denumit recurs împotriva încheierii de ședință din 18.05.2020 privind suspendarea cauzei dosarului nr. x/2018, recurs împotriva deciziei civile nr. 251A din 22 februarie 2021".

Se constată că respectivul înscris nu este semnat de recurenta-reclamantă, iar din cuprinsul acestuia nu reiese dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ. - partea să dovedească faptul că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate și actul de procedură să fie îndeplinit în cel mult 5 zile de la încetarea împiedicării (termenul prevăzut pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea).

Aceste aspecte au fost consemnate în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului ce a fost comunicat recurentei-reclamante la 29 martie 2022.

Se reține că partea care înțelege să transmită instanței cereri în format electronic trebuie să se conformeze dispozițiilor speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001 ce stabilesc regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri precum cel din speța dedusă judecății, în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Așadar, pentru a se conforma dispozițiilor legale, recurenta-reclamantă avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de repunere în termen, e-mail care să aibă atașat o semnătură electronică validă, în condițiile legii speciale anterior menționate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poștă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții, cum recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna cererea, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de reclamanta A..

Recursul declarat împotriva deciziei nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă:

Prin decizia nr. 251A din 22 februarie 2021, Curtea de Apel București a constatat perimat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii din 2 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București.

Potrivit dispozițiilor art. 420 C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare."

În speță, cererea de recurs formulată de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București a fost transmisă prin e-mail la 5 iulie 2021 .

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că recursul a fost declarat cu încălcarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, respectiv cu încălcarea termenului de 5 zile de la pronunțare, conform prevederilor art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a anula cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 18 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Anulează cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de reclamanta A..

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.