ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 836/2025

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2845 din 11 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de către reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1674A din 18 decembrie 2023 și a încheierii din 14 octombrie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii civile, la 13 decembrie 2024, reclamantul A. a declarat recurs, învederând că acesta privește excepțiile de neconstituționalitate invocate și că motivele vor fi depuse prin memoriu separat.

În ședința publică din 27 martie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.

Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:

Declarând recurs împotriva deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, recurentul-reclamant a învederat că recursul privește excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauză. Plecând de la această precizare, se reține că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Însă, lecturând decizia nr. 2845 din 11 decembrie 2024, se constată că, prin intermediul acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a respins o cerere de sesizare a Curții Constituționale, nefiind învestită cu o atare cerere.

Acest aspect este confirmat și prin decizia nr. 397 din 12 februarie 2025, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea reclamantului A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, argumentele relevante fiind următoarele:

"Înalta Curte reține că, din modul general în care este formulată cererea de completare a considerentelor și dispozitivului deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, nu se poate deduce care este excepția de neconstituționalitate pretins a fi invocată de către petent și lăsată nesoluționată de către instanța de recurs.

Cu prilejul dezbaterii cererii de completare, partea a învederat că a invocat, în cuprinsul memoriului de recurs ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488 din C. proc. civ., iar instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia. Contrar susținerilor petentului, din actele și lucrările dosarului reiese că partea nu a învestit instanța de recurs cu excepția de neconstituționalitate a art. 488 din C. proc. civ.

În jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), Curtea Constituțională a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat.

În aplicarea acestor considerente de principiu în prezenta cauză, Înalta Curtea reține că petentul nu a indicat niciunul dintre cele trei elemente. Că este așa reiese din chiar conținutul memoriului de recurs dedus judecății în dosarul nr. x/2021, în cuprinsul căruia nu se regăsesc mențiuni privind învestirea Înaltei Curți cu analiza vreunei excepții de neconstituționalitate. Simpla indicare, în cuprinsul memoriului de recurs, a dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ. (însă, ca temei al motivelor de casare) nu poate fi considerată o veritabilă excepție de neconstituționalitate, întrucât nu se suprapune cadrului legal stabilit de Legea nr. 47/1992. Având în vedere că instanța nu a fost învestită cu o excepție de neconstituționalitate, aceasta nu se putea pronunța asupra a ceea ce nu s-a solicitat, astfel încât nu este incidentă ipoteza unei omisiuni de pronunțare."

În considerarea celor expuse, se reține că, prin decizia nr. 2845 din 11 decembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă nu a respins, ca inadmisibilă, o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate, astfel încât să devină aplicabile în cauză prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, perspectivă din care rezultă că recursul exercitat este inadmisibil. Totodată, având în vedere că, prin decizia nr. 2845 din 11 decembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1674A din 18 decembrie 2023 și a încheierii de ședință din 14 octombrie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, se constată că recursul declarat împotriva acestei decizii este inadmisibil, o hotărâre definitivă nefiind susceptibilă de a fi supusă recursului.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2025.