ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 773/2025

Ședința publică din data de 25 martie 2025

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 2823 din data de 10 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 75C din data de 24 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

I.2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 2823 din data de 10 decembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a formulat cerere de revizuire revizuenta A., solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, menținerea hotărârii nr. 490/2023, pronunțate de Judecătoria Medgidia.

În ceea ce privește temeiul de drept al cererii de revizuire, partea a redat cuprinsul art. 509 alin. (1) C. proc. civ., subliniind motivele reglementate prin pct. 1 și pct. 8 ale acestuia.

Făcând trimitere la criticile formulate în cadrul recursului care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia atacată, revizuenta a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivele de casare invocate și nici prevederile art. 483 C. proc. civ., ce reglementează obiectul și scopul recursului.

Totodată, a afirmat că, în prezentul litigiu, au fost pronunțate hotărâri care nu respectă legislația și a subliniat că, deși a invocat faptul că hotărârea curții de apel nu respectă legea, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele pentru reținerea autorității de lucru judecat, s-a apreciat că acțiunea este inadmisibilă.

A mai susținut revizuenta că scopul recursului este acela de a corecta greșelile instanțelor inferioare, iar legea trebuie respectată și în cazul său, Constituția României statuând în mod clar că toți cetățenii sunt egali în fața legii.

Revizuenta a precizat că la Curtea de Apel Constanța instanța nu a fost specializată în domeniul fondului funciar, iar legea nu prevede că doar la fond completul trebuie să fie specializat.

Din această perspectivă, a subliniat că a indicat temeiul acțiunii, precum și faptul că judecata tuturor acțiunilor care au ca obiect fond funciar trebuie să se facă de complete specializate în materia fondului funciar, cerință care este obligatorie.

De asemenea, revizuenta a afirmat că nici instanța de apel și nici alte instanțe nu au reușit să demonstreze că sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, că mai există un alt dosar cu același obiect.

În opinia revizuentei, se ajunge în situația în care două procese cu obiecte diferite să fie considerate, ilegal, identice dar cu soluții diferite.

Revizuenta a pretins că instanțele au săvârșit mai multe greșeli și a subliniat că: C. a fost proprietar deposedat, dovadă în acest sens fiind și înscrisul de la Arhivele Naționale 1949; extravilanul nu se cumulează cu intravilanul; nu există niciun motiv ca reclamantele să nu primească 1,3 ha de teren intravilan în localitatea Petroșani.

În opinia revizuentei, art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reprezintă o aplicare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil și care permite reclamantului să stabilească cadrul procesual al litigiului sub aspectul obiectului cereri cu care învestește instanța de judecată și al părților pe care înțelege să le cheme sau să le atragă în proces.

A menționat că acest caz de revizuire vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a solicitat instanței și ceea ce aceasta a soluționat prin hotărârea pronunțată, fiind posibile cele trei variante avute în vedere de legiuitor: instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita); instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (minus petita); instanța a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Revizuenta a arătat că reclamantele din cauză au învestit instanța de judecată cu o pricină având ca obiect "retrocedare de pe C. (bunica paternă)" și au precizat că au obținut retrocedarea în privința proprietarului deposedat D., iar prima instanță a ținut cont de obiectul cererii, în timp ce instanța de apel a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, fără drept, și l-a transformat în retrocedare doar cu privire la D..

Ca atare, a apreciat că, în acest mod, instanța de apel a interpretat și a judecat în mod eronat, reținând autoritatea de lucru judecat.

Totodată, revizuenta a făcut trimitere la litigiile purtate, la probele administrate și la cererile formulate în cadrul acestora, exprimându-și nemulțumirea cu privire la cele reținute de instanțe în prezenta cauză.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimatele nu au formulat întâmpinări.

I.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2025, la data de 16 ianuarie 2025 și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

Prin rezoluția din data de 20 ianuarie 2025, Înalta Curte a fixat termen de judecată, cu citarea părților în ședință publică, la data de 25 martie 2025.

Prin încheierea de ședință din data de 24 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, au fost admise cererile de abținere formulate de doamna judecător E., de domnul judecător F., precum și de doamna magistrat-asistent G. de la judecarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar.

Revizuenta A., la data de 24 martie 2025, a depus cerere de renunțare la judecata revizuirii.

La termenul de judecată din data de 25 martie 2025, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra cererii de renunțare la judecata cererii de revizuire și, în subsidiar, asupra inadmisibilității cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Analizând cauza, cu prioritate, în raport cu cererea de renunțare la judecata cererii de revizuire formulate de revizuenta A., Înalta Curte reține următoarele:

Față de poziția procesuală a revizuentei, de renunțare la judecarea cererii de revizuire, Înalta Curte reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procesuale de dispoziție, care sunt acte de voință ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Prin urmare, renunțarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil.

Instituția renunțării la judecată este reglementată prin dispozițiile art. 406 C. proc. civ., în care se stipulează că,,(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială’’. În conformitate cu art. 513 alin. (1) din același cod, cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.

Văzând manifestarea de voință a revizuentei, neîndoielnică și neechivocă, exprimată prin cererea înregistrată la dosar la data de 24 martie 2025, Înalta Curte, reține incidența dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. și, ca atare, nu va mai proceda la analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în raport cu prevederile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea revizuentei A. la judecata cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 2823 din data de 10 decembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea revizuentei A. la judecata cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 2823 din data de 10 decembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.