ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 632/2025

Ședința publică din data de 6 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 31 decembrie 2024, revizuenta A. solicită anularea deciziei nr. 2128 din 10 octombrie 2024, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2016, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. (minus petita).

Revizuenta menționează că hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost motivată în baza instituției prescripției, astfel că soluționarea pricinii depinde nemijlocit de aplicarea tuturor dispozițiilor legale, referitoare la această instituție juridică, în concordanță prevederile art. 2.500 - 2.556 din C. civ.

Precizează că cererea pe care a depus-o la 3 martie 2024, în fața instanței de recurs, poartă denumirea "Cerere de completare a probatoriului în susținerea motivelor de recurs", fiindu-i anexată decizia nr. 2511 din 9 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015. Apreciază că instanța de recurs ar fi trebuit să se pronunțe și să motiveze dacă înscrisul nou propus este acceptat sau nu ca probă. În schimb, instanța de recurs a calificat cererea ca fiind așa-zis "motiv de recurs suplimentar", ceea ce nu rezultă din cererea formulată. Raportat la art. 8 și 22 alin. (2) din C. proc. civ. susține că este prejudiciată, deoarece neadmiterea noului înscris ca probă a determinat o stare de fapt incompletă, cu consecința neaplicării adecvate a dispozițiilor legale relevante cauzei (art. 1.443, art. 1.449 și art. 2.537 din C. civ.).

De asemenea, revizuenta face trimitere la răspunsul la întâmpinare din 25 martie 2024, explicând că motivul de recurs invocat a vizat contracararea admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune de către instanța de apel.

În aprecierea sa, egalitatea dintre părți a fost afectată, întrucât revizuenta a fost pusă în imposibilitatea de a face dovada pertinentă în sensul că prescripția invocată de intimată nu este îndeplinită în fapt, cum netemeinic a considerat instanța, ci este întreruptă începând cu 27 iulie 2015. Deși pretențiile la daune nu sunt prescrise, instanța de recurs a respins calea de atac, contrar situației de fapt și de drept existente, privând-o pe revizuentă de dreptul legitim la daune civile, astfel cum este îndreptățită de lege. Procedând astfel, instanța de recurs și-a încălcat obligația prevăzută de art. 22 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2128 din 10 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 980/AP din 29 mai 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata MIR AERO S.R.L. susține inadmisibilitatea cererii de revizuire, întrucât hotărârea prin care s-a respins recursul ca nefondat nu evocă fondul. De asemenea, intimata menționează că neanalizarea unei probe în recurs, fie chiar și a unui motiv de recurs, nu poate justifica motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, datorită caracterului său peremptoriu, în raport cu art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că dispozițiile alin. (1) al textului de lege menționat, cu caracter de normă generală, impun condiția că pot forma obiect al revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Revizuirea este o cale de atac nedevolutivă, care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată ce au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat cu privire la caracterul întemeiat sau nefondat al cererii, astfel că pot face obiectul revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Doar cu titlu de excepție, pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. (forma în vigoare la data cererii de chemare în judecată - 29 iulie 2016), pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Obiectul revizuirii îl constituie decizia nr. 2128 din 10 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 980/AP din 29 mai 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Înalta Curte reține că evocarea fondului, printr-o decizie a instanței de recurs, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care a fost reținută în etapele procesuale anterioare, în cazul casării cu reținere, fie aplicarea altor dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se dezlegarea dată raportului dedus judecății, nu sunt susceptibile de revizuire decât pentru motivele menționate expres de art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., printre acestea neregăsindu-se și motivul de revizuire reglementat de pct. 1 al art. 509 alin. (1) din același act normativ.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, aceea de cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme motivul evocat în susținerea cererii de revizuire se întemeiază pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., iar obiectul revizuirii este reprezentat de o decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A..

În același sens s-a pronunțat și instanța de contencios constituțional, care, prin Decizia nr. 156/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, pronunțată în legătură cu prevederile art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, a statuat, referitor la deciziile instanțelor de recurs pronunțate sub imperiul vechii reglementări procedurale civile, că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care a fost respins recursul (par. 17), soluție pe deplin aplicabilă și în raport cu actuala reglementare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2128 din 10 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2025.