ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 763/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1138 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A respins cererea de suspendare a judecății.

A admis excepția tardivității cererii de revizuire și, în consecință a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire declarată de revizuenți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 525 din 7 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2/217.

Împotriva acestei decizii, revizuenții A. și B. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei curții de apel pentru o nouă judecată.

Prin decizia nr. 1511 din 29 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1138 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 24 decembrie 2020, revizuenții B. și A. au formulat cerere de revizuire a deciziei 1511 din 29 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, solicitând admiterea revizuirii și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1138/2019.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenții susțin că, criticile de nelegalitate invocate în privința deciziei nr. 1138/2019 au vizat numai soluțiile privind respingerea suspendării judecății cererii de revizuire și admiterea excepției tardivității cererii de revizuire, în contextul aplicării art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., controlul instanței de recurs fiind limitat exclusiv la aceste două chestiuni, prin raportare la considerentele avute în vedere de prima instanță și la motivele de recurs invocate de recurenți.

Astfel, prin decizia nr. 1511/2020, instanța, soluționând cel de-al doilea motiv de recurs privind nelegalitatea soluției de admitere a excepției de tardivitate a revizuirii a adăugat considerente noi, făcând aprecieri asupra admisibilității revizuirii, cu depășirea limitelor învestirii prin recurs conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

În susținerea nelegalității soluționării excepției tardivității, revizuenții au invocat încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 3 C. proc. civ. și aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 430 din același Cod.

În acest sens, se arată că instanța a reținut inaplicabilitatea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că acest caz de revizuire ar viza doar efectul negativ al autorității de lucru judecat, ceea ce ar presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Totodată, instanța de recurs a reținut că efectul pozitiv al autorități de lucru judecat invocat de revizuenții nu ar putea fi valorificat în cauză, în raport cu momentul începerii procesului, respectiv 6 ianuarie 2015, asemenea posibilitate existând doar în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Or, toate aceste aspecte legate de pretinsa inaplicabilitate a cazului de revizuire, prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., nu au fost reținute de instanță în considerentele care au stat la baza respingerii revizuirii ca fiind tardivă și nu au fost invocate prin recurs, instanța nefiind învestită cu analiza acestora.

Așadar, adăugarea acestor considerente nu era posibilă decât în situația în care s-ar fi formulat recurs împotriva considerentelor deciziei nr. 1138/2019, conform art. 461 alin. (2) și art. 494 C. proc. civ. și doar dacă în prealabil ar fi fost puse în discuția părților, conform art. 14 alin. (5) C. proc. civ.

Având în vedere că în cauză nu s-a formulat recurs împotriva considerentelor deciziei nr. 1138/2019 se constată că, instanța de recurs, cu depășirea limitelor învestirii, în raport de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, adăugând considerente noi în susținerea legalității respingerii ca tardive a cererii de revizuire.

Prin urmare, în opinia revizuenților, hotărârea instanței de recurs este nelegală, fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de vreme ce instanța a procedat la adăugarea de noi considerente deciziei recurate, fără ca aceasta să fi fost învestită cu soluționarea vreunui recurs împotriva considerentelor, conform art. 461 alin. (2) și art. 494 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția inadmisibilități cererii de revizuire și a reținut:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că prin cererea formulată, revizuenții au solicitat revizuirea deciziei nr. 1511 din 29 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, solicitând admiterea revizuirii și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1138/2019.

Prin decizia nr. 1511 din 29 iulie 2020, Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1138 din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost respinsă ca tardiv formulată cererea de revizuire declarată de revizuenți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 525 din 7 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2/217.

Astfel, în raport cu motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., evocat de revizuenți, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu ne aflam în prezența unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, context în care nu se analizează fondul raportului juridic litigios.

În ceea ce privește teza revizuenților legată de "adăugarea unor considerente noi" se constată că aceasta nu poate reprezenta un fundament juridic echivalent cerinței plus petita.

Aceasta deoarece, în motivarea cererii de revizuire se susține că prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța, soluționând cel de-al doilea motiv de recurs privind nelegalitatea soluției de admitere a excepției de tardivitate a revizuirii a adăugat considerente noi, făcând aprecieri asupra admisibilității revizuirii, cu depășirea limitelor învestirii prin recurs, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ., pronunțându-se pe ceva ce nu s-a cerut, si anume, pe analiza admisibilității revizuirii, iar încălcarea acestei obligații prin analiza admisibilității primei cereri de revizuire, este de natură să prejudicieze revizuenții.

Totodată, trebuie reținut faptul că plus petita se referă la obiectul cererii, adică la pretențiile deduse judecații, iar nu la motivele de recurs, respectiv depășirea limitelor învestirii prin recurs, astfel că ipoteza evocată de revizuenți ce ar viza aspectele legate de plus petita nu poate fi primită.

Într-o altă critică se susține încălcarea art. 3 și 430 C. proc. civ. prin greșita aplicare a sancțiunii decăderii, urmare admiterii excepției de tardivitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenții au invocat prin cererea de recurs încălcarea prevederilor art. 430 C. proc. civ. - ce vizează instituția autorității de lucru judecat - de către instanța care a respins cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată, susținând o anumită modalitate de interpretare asupra normei evocate, sens în care nu se poate considera că, de vreme ce instanța învestită cu acest motiv de recurs a analizat cele invocate, s-ar fi pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.

Pentru aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1511 din 29 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. BUCUR OBOR S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1511 din 29 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. BUCUR OBOR S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2021.