ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 354/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 354/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 22 februarie 2022
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București
Prin încheierea din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de recurentele- interveniente A., B. și C..
Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin decizia nr. 1107 din 19 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de intervenienții B., C. și A. împotriva încheierii din 15 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Prin decizia nr. 2405 din 11 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., C. și B. împotriva deciziei nr. 1107 din 19 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 2405 din 11 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, revizuentele A., C. și B. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea hotărârii atacate, cu consecința rejudecării cauzei și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În motivarea cererii, raportându-se la art. 1 alin. (3), art. 11, art. 20, art. 21 și art. 148 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 și art. 267 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, decizia nr. 1006/928 a Comisiei Uniunii Europene, art. 88
1
alin. (1) și (5), art. 88
2
, art. 88
7
și art. 88
9
din Legea nr. 304/2004, au arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea Convenției Europeane a Drepturilor Omului și a Constituției României în sensul în care instanța judecătorească are competența să analizeze conformitatea unei dispoziții din legile interne cu dispozițiile de drept european și în cazul în care constată contrarietatea să aplice cu prioritate dispozițiile de drept ale Uniunii Europene în litigiile care antamează drepturile subiective ale cetățenilor.
Au precizat că din perspectiva normelor procedurale civile în materie, conform art. 22 C. proc. civ., nu era aplicabil art. 493 alin. (5) C. proc. civ., ci trebuia aplicată cu prioritate decizia nr. 559/26.09.2019 a Curții Constituționale, care în prezența Legii nr. 310/2018, are putere general obligatorie, conform regulii lex specialia generalibus derogant.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, în ceea ce privește solicitările formulate de revizuente, prin cererea înregistrată la data de 17 ianuarie 2022, în sensul introducerii în cauză a Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției Generale de Protecție, în temeiul art. 68 C. proc. civ., în vederea analizării multiplelor infracțiuni de corupție săvârșite în prezentul dosar, precum și cele expuse în cadrul precizărilor înregistrate la data de 19 ianuarie 2022, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3, 4 și 10 Cod procedură, în sensul introducerii în cauză și citării persoanelor responsabile de eliberarea în mod nelegal a titlurilor de proprietate nr. x/04.07.2003 și nr. y/02.10.2006 (domnul D. și doamna E.), se reține că acestea exced analizei ce se impune a fi realizată în cadru procesual determinat de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază numai în raport de persoanele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.
Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
În același sens dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În speța dedusă judecății, prin decizia nr. 2405 din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., C. și B. împotriva deciziei nr. 1107 din 19 mai 2021 a aceleiași instanțe, pronunțată în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin care a fost anulat recursul declarat de aceleași părți împotriva încheierii de ședință din 15 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestație în anulare, iar căile de atac împotriva hotărârilor care constată o atare inadmisibilitate devin, la rândul lor, inadmisibile.
Ca atare, în condițiile în care decizia nr. 1107 din 19 mai 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă ce a declanșat exercitarea primei cereri de revizuire, nu are deschisă această cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., rezultă că și decizia ulterioară, prin care s-a soluționat respectiva cale extraordinară de atac (decizia nr. 2405 din 11 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă), nu este supusă unui atare demers judiciar.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) și (5) din același act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele B., A. și C. împotriva deciziei civile nr. 2405 din 11 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele B., A. și C. împotriva deciziei civile nr. 2405 din 11 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.