ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2681/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 15 februarie 2022 pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamantul A., în temeiul art. 539-541 C. proc. pen. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru a-l obliga la repararea pagubei ce i-a fost pricinuită prin arestarea sa pe nedrept, în cuantum de 100.000 (o sută mii) euro - echivalentul acestei sume în RON la cursul zilei și obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Giurgiu Prin sentința civilă nr. 137 din 05 iulie 2022, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 10.000 euro (echivalentul în RON la data plății, la cursul oficial de schimb valutar) reprezentând daune morale.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 1733A din 22 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelantul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 137 din 05 iulie 2022, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în dosarul nr. x/2022, ca nefondat. A admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și de apelantul - pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 137/05.07.2022, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în dosarul nr. x/2022. A schimbat în parte sentința civilă apelantă, numai cu privire la cuantumul daunelor morale, pe care le-a redus la suma de 2.500 euro (echivalentul în RON la data plății, la cursul oficial de schimb valutar). A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. A luat act că apelantul-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1733/A din 22 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs reclamantul A.. În motivarea recursului, recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material. În esență, recurentul a susținut că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au stabilit cuantumul daunelor morale fără o raportare corectă la dispozițiile art. 539 C. proc. pen. coroborate cu art. 1349, 1357 și 1385 C. civ., stabilind astfel, în mod arbitrar și subiectiv, un cuantum insuficient al daunelor morale, fără analizarea obiectivă a criteriilor legale și jurisprudențiale incidente în cauză. Recurentul a solicitat, în consecință, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și a sentinței primei instanțe, exclusiv cu privire la cuantumul daunelor morale, și rejudecarea fondului cauzei, în sensul acordării daunelor morale în cuantumul inițial solicitat de 100.000 euro. Recurentul a precizat că a fost reținut și arestat preventiv timp de 54 de zile, măsura fiind ulterior înlocuită cu controlul judiciar. Acesta a fost achitat definitiv de Tribunalul Giurgiu pentru infracțiunile de luare de mită, pe motivul lipsei probelor. În consecință, recurentul a solicitat Statului Român daune morale de 100.000 euro pentru arestarea nelegală. Tribunalul Giurgiu i-a acordat daune morale în cuantum de 10.000 euro, sumă redusă ulterior de Curtea de Apel București la 2.500 euro, ca urmare a apelurilor formulate de către apelantul-reclamant A., apelantul- pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor și de de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu. Recurentul consideră că, printr-o corectă aplicare a normelor invocate, s-ar fi ajuns la stabilirea unui cuantum semnificativ mai mare al daunelor morale decât cel redus de Curtea de Apel București la 2.500 euro.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat anularea recursului declarat de recurentul-reclamant A., invocând excepția nulității acestuia. În esență, Ministerul Public a susținut că motivele recursului, deși invocate formal sub aspectul nelegalității în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează în realitate chestiuni de temeinicie, respectiv modul în care instanța de apel a apreciat cuantumul daunelor morale acordate. În opinia sa, criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, fiind incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul declarat în cauză, prioritar asupra excepției nulității invocate în cauză, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, destinată exclusiv controlului de legalitate al hotărârii atacate, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) din același cod, recursul poate fi formulat numai pentru motivele prevăzute expres și limitativ de lege, iar lipsa indicării și dezvoltării corespunzătoare a motivelor atrage sancțiunea nulității recursului, conform art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Analizând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., explicitând aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 539 C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, art. 1357 și art. 1385 C. civ. Cu toate acestea, se constată că recurentul nu a precizat în mod clar și explicit modalitatea concretă în care instanța de apel ar fi încălcat sau ar fi aplicat eronat normele juridice menționate. Critica recurentului este formulată generic, insuficientă în raport cu cerințele exprese ale art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., privind motivarea corespunzătoare a recursului, pentru că nu rezultă expres sau implicit care este eroarea instanței de apel în aplicarea în cauză a dispozițiilor legale evocate - cât timp instanța a reținut că prevederile art. 539 C. proc. pen. sunt incidente și a dispus dezdăunarea reclamantului pentru prejudiciul cauzat prin arestarea sa nedreaptă. De asemenea, susținerile recurentului, potrivit cărora instanțele inferioare au stabilit cuantumul daunelor morale într-o manieră arbitrară și insuficient fundamentată, fără a evalua corespunzător prejudiciul moral suferit în raport cu dispozițiile art. 539 C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, 1357 și 1385 C. civ. nu constituie veritabile critici de nelegalitate încadrabile în motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ele nu conțin critici concrete la adresa considerentelor expuse în decizia pronunțată în apel. Dimpotrivă, criticile formulate tind exclusiv la reevaluarea împrejurărilor de fapt care au conturat în cauză întinderea prejudiciului suferit de reclamant și nu privesc în realitate legalitatea hotărârii, ci temeinicia acesteia. Or, recursul, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., nu constituie o cale devolutivă care să permită reanalizarea situației de fapt sau reevaluarea probelor administrate, fiind strict limitat la controlul legalității hotărârii atacate. Astfel, critica privind cuantumul daunelor morale și aprecierea instanțelor inferioare asupra prejudiciului moral nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu vizează încălcarea unei dispoziții legale clare și concrete sau aplicarea greșită a unei norme de drept material incidente. Înalta Curte subliniază că evaluarea prejudiciului moral, conform art. 1349 și 1357 C. civ., implică inevitabil o marjă de apreciere subiectivă din partea instanței, bazată pe criterii precum gravitatea vătămării, durata acesteia, consecințele personale și profesionale asupra reclamantului. Orice reevaluare a acestor elemente factuale și probatorii în calea extraordinară a recursului este exclusă deoarece instanța supremă poate verifica doar dacă aceste criterii au fost avute în vedere în mod formal, fără a putea cenzura aprecierea concretă realizată de instanțele inferioare asupra lor, iar cuantificarea daunelor morale, chiar dacă se realizează prin raportare la criteriile indicate de art. 1385 C. civ., intră exclusiv în atribuția instanțelor de fond și de apel. Pentru o motivare corespunzătoare a recursului, recurentul avea obligația să indice explicit și clar care sunt normele juridice interpretate sau aplicate greșit și să demonstreze concret în ce mod a fost încălcată sau aplicată eronat respectiva dispoziție legală. Or, cum s-a arătat, motivele invocate de recurent reflectă exclusiv nemulțumirea generală a acestuia cu privire la cuantumul daunelor morale stabilite de instanțele inferioare, aspect care ține exclusiv de aprecierea faptelor și a probelor, neputând constitui motiv de casare conform dispozițiilor limitative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., așa cum s-a indicat supra. Simpla neacceptare a raționamentului instanței de apel nu echivalează cu încălcarea legii, atât timp cât aceasta a analizat și a motivat criteriile de evaluare a prejudiciului moral, raportându-le explicit la circumstanțele concrete ale speței. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1733/A din 22 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu. PENTRU ACESTE MOTIVE,