ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 257/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare ("Regulamentul").

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Maramureș - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.845/100/2023 și de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă, în Dosarul nr. 982/85/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Curtea de Apel Craiova a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.845/100/2023, Tribunalul Maramureș - Secția I civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024"), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă prevederile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează principiul interzicerii oricăror forme de discriminare, trebuie interpretate în sensul că pot duce la aplicarea coeficienților de multiplicare stabiliți cu luarea în considerare a funcțiilor de conducere din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările ulterioare, nr. crt. 6-13, lit. A, și pot să justifice acordarea drepturilor la despăgubiri pentru judecători care nu beneficiază de acordarea unor astfel de drepturi salariale prin aplicarea acestor coeficienți, drepturi acordate potrivit unor hotărâri judecătorești.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 16 decembrie 2024 cu nr. 2.976/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 23 iunie 2025.

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 982/85/2023, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă judecătorii care au/au avut funcții de conducere beneficiază de coeficienții de multiplicare prevăzuți de art. 11 și de nr. crt. 5-6, lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările ulterioare, pentru procurorii Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 ianuarie 2025 cu nr. 10/1/2025, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.976/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Ordonanța Guvernului nr. 137/2000") " Art. 1. - (1) În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege. (2) Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui altui organ jurisdicțional; b) dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violențelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituție; c) drepturile politice, și anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcții și demnități publice; d) drepturile civile, în special: (i) dreptul la libera circulație și la alegerea reședinței; (ii) dreptul de a părăsi țara și de a se întoarce în țară; (iii) dreptul de a obține și de a renunța la cetățenia română; (iv) dreptul de a se căsători și de a-și alege partenerul; (v) dreptul de proprietate; (vi) dreptul la moștenire; (vii) dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie; (viii) dreptul la libertatea de opinie și de exprimare; (ix) dreptul la libertatea de întrunire și de asociere; (x) dreptul de petiționare; e) drepturile economice, sociale și culturale, în special: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; (ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate; (iii) dreptul la locuință; (iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale; (v) dreptul la educație și la pregătire profesională; (vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale și sportive; f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice. (3) Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile. (4) Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2)."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006") " Anexă (...) A. Coeficienții de multiplicare Nr. crt. Funcția Coeficient de multiplicare Înalta Curte de Casație și Justiție (...) 5. Procuror general 24,000 6. Prim adjunct al procurorului general 23,000 7 Adjunct al procurorului general 22,500 8. Consilier al procurorului general 22,000 9. Procuror șef secție 21,500 10. Procuror șef secție adjunct 21,000 11. Procuror șef serviciu 20,500 12. Procuror șef birou 20,000 13. Procuror 19,000 (...)" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept Dosarul nr. 2.845/100/2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș - Secția I civilă cu nr. 2.845/100/2023 la 11 decembrie 2023, reclamanții AAA au solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Mureș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare, stabiliți având în vedere funcția de conducere, nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, începând cu 1.10.2011 și până la recunoașterea efectivă a dreptului salarial ce formează obiectul discriminării, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data săvârșirii faptei prin care reclamanții pretind că au fost discriminați, respectiv data recunoașterii drepturilor salariale în favoarea colegilor acestora, prin pronunțarea hotărârii de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. bbb/R/17.09.2019 a Curții de Apel Cluj (prin care o astfel de cerere a fost admisă în favoarea colegilor reclamanților) și până la data plății efective.

În motivarea acțiunii s-a arătat, în ceea ce privește capătul principal al cererii de chemare în judecată, că, în anul 2019, în favoarea unui număr considerabil de judecători de la Curtea de Apel X și Curtea de Apel Y, precum și de la tribunalele și judecătoriile aferente acestora, s-au plătit drepturi salariale restante, în temeiul încheierilor prin care s-au admis cererile de lămurire a dispozitivului referitoare la plata diferențelor de drepturi salariale dintre indemnizațiile procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție ("DNA") și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ("DIICOT") și cele ale reclamanților judecători din acele titluri executorii, în sensul că aceste drepturi recunoscute și stabilite prin hotărâri judecătorești ce au făcut obiectul cererilor de lămurire au fost și rămân incluse în indemnizația de bază lunară de încadrare, fiind datorate și pentru viitor, începând cu data acordării lor și până la încetarea stării de discriminare.

Astfel, în privința judecătorilor creditori din titlurile executorii menționate, s-a procedat la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, parte din creanțele rezultate fiind și achitate, iar aceste drepturi salariale acordate prin hotărârile judecătorești menționate anterior au devenit parte integrantă a salariului de bază (indemnizației) brut lunar și trebuie să rămână incluse în aceasta.

Se argumentează că acest raționament a fost confirmat prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 7 din 11 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 6 mai 2019 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 7/2019"), aceeași concluzie rezultând și din considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 27 octombrie 2015 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23/2015"), invocându-se și Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016 ("Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016").

Reclamanții au arătat că în cauză nu este aplicabilă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 2 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2015 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 2/2015"), având în vedere faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 este obligatorie și ulterioară deciziei sus-menționate a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se susține, totodată, că, după cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ("CEDO") (cu titlu exemplificativ, Hotărârea din 21 februarie 2008, Cauza Driha împotriva României), cauzele de discriminare indicate în textul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția") sunt indicative, iar nu limitative.

În drept au fost invocate și dispozițiile: Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 și ale art. 14 din Convenție.

Pârâtul Tribunalul Y a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în ceea ce privește fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008 ("Decizia Curții Constituționale nr. 818/2008"), Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 10 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 5 iulie 2016 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 10/2016"), Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 2/2015, jurisprudența CEDO [Hotărârea din 18 februarie 1991 - Cauza Fredin împotriva Suediei, Hotărârea din 23 iunie 1993 - Cauza Hoffman împotriva Austriei; Hotărârea din 29 septembrie 1995 - Cauza Spadea și Scalambrino împotriva Italiei, Cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii (1996), Hotărârea din 6 aprilie 2000 - Cauza Thlimmenos împotriva Greciei, Decizia asupra admisibilității din 18 iunie 2009 - Cauza Budina împotriva Rusiei].

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Dosarul nr. 982/85/2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția I civilă cu nr. 982/85/2023, reclamanții ABC, EFG, HIJ și KL, în calitate de foști judecători care au activat în cadru Curții de Apel Z, având funcții de conducere, solicită: - recalcularea indemnizațiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice ("Legea nr. 71/2015") și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016"), începând cu 9.04.2015 și în continuare după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare ("Legea-cadru nr. 153/2017"), luând în considerare următorii coeficienți de multiplicare: a) pentru reclamanta ABC, judecător cu funcție de conducere, respectiv președinte al Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Z: coeficient de multiplicare 21,500 [diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) din cadrul DNA și DIICOT, conform art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și nr. crt. 6-9 de la lit. A din anexa la ordonanța de urgență menționată, privind coeficienții de multiplicare VRS]; vicepreședinte al Curții de Apel Z: coeficient de multiplicare 22,50 [diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef adjunct) din cadrul DNA și DIICOT, conform art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și nr. crt. 6 și 7 de la lit. A din anexa la ordonanța de urgență indicată]; b) pentru reclamanta EFG, judecător cu funcție de conducere, respectiv președinte al Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Z: coeficient de multiplicare 21,500 [diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) din cadrul DNA și DIICOT, conform art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și nr. crt. 6-9 de la lit. A din anexa la ordonanța de urgență indicată]; c) pentru reclamantul HIJ, judecător cu funcție de conducere, respectiv președinte al Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Z: coeficient de multiplicare 21,500 [diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) din cadrul DNA și DIICOT, conform art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și nr. crt. 6-9 de la lit. A din anexa la ordonanța de urgență sus-menționată]; d) pentru reclamantul KL, judecător cu funcție de conducere, respectiv președinte al Secției civile, respectiv litigii de muncă și de asigurări sociale, din cadrul Curții de Apel Z: coeficient de multiplicare 21,500 [diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor cu funcție de conducere echivalentă (procuror șef secție) din cadrul DNA și DIICOT, conform art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și nr. crt. 6-9 de la lit. A din anexa la ordonanța de urgență indicată]; - repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii Dosarul nr. 2.845/100/2023

Prin Încheierea de ședință din 4 noiembrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, în cauză, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: raportat la obiectul cauzei, litigiul se încadrează în categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; drepturile care fac obiectul litigiului sunt plătite din fonduri publice; soluționarea pe fond a cauzei depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, reclamanții solicitând să se constate existența unei situații discriminatorii, astfel încât să le fie acordate despăgubiri egale cu diferența dintre salariul la care reclamanții apreciază că ar fi fost îndreptățiți și salariul efectiv încasat; pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate hotărâri în care să fie analizată problema de drept ce formează obiectul sesizării și aceasta nici nu face obiectul unui dosar pe rolul Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii sau al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în curs de soluționare. Dosarul nr. 982/85/2023

Prin Încheierea de ședință din 15 noiembrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, în cauză, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: prin cererea de chemare în judecată se solicită drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv sporuri pentru condiții de muncă, iar reclamanții au avut calitatea de judecători cu funcții de conducere în cadrul Curții de Apel Z și nu au beneficiat de coeficienții de multiplicare prevăzuți de art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și nr. crt. 5-6 de la lit. A din anexa la ordonanța de urgență menționată. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Dosarul nr. 2.845/100/2023

Reclamanții nu și-au expus punctul de vedere cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării, însă instanța de trimitere apreciază că din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate deduce că aceștia consideră cererea ca fiind admisibilă, raportat la solicitarea dedusă judecății.

Pârâtul Tribunalul Y nu a exprimat un punct de vedere cu privire la problema de drept dedusă judecății, însă, raportat la poziția exprimată prin întâmpinare, se poate reține faptul că problema de drept trebuie interpretată în sensul respingerii acțiunii introduse.

Pârâta Curtea de Apel X nu a exprimat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept. Dosarul nr. 982/85/2023

În cadrul încheierii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost prezentate punctele de vedere ale părților cu privire la chestiunea de drept, nefiind menționat nici în ce măsură li s-a solicitat depunerea acestora. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Dosarul nr. 2.845/100/2023

Instanța de trimitere apreciază că nu se poate constata existența unei situații discriminatorii și, implicit, nu se poate dispune acordarea unor drepturi de natură salarială, invocându-se faptul că alte persoane aflate în aceeași situație cu reclamanții, având funcții de conducere, ar beneficia de hotărâri judecătorești prin care s-a dispus aplicarea coeficientului de multiplicare de 23,000.

Pe de o parte, tribunalul a considerat că, raportat la modalitatea de interpretare a prevederilor care reglementează interzicerea discriminării, astfel cum a fost analizată de Curtea Constituțională, instanța nu are posibilitatea de a interpreta în sensul solicitat de către reclamanți prevederile legate de situația de discriminare.

Pe de altă parte, s-a apreciat că printr-o hotărâre judecătorească nu se poate genera o stare de discriminare. Hotărârea judecătorească este rezultatul aplicării prevederilor legale în speța dedusă judecății și nu poate genera o stare de discriminare în raport cu alte persoane care nu au fost părți în litigiul dedus judecății și cărora nu le este opozabilă hotărârea pronunțată. Dosarul nr. 982/85/2023

Instanța de trimitere nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curțile de apel Alba Iulia - Secția I civilă, Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Oradea - Secția I civilă și Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și tribunalele București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Sibiu - Secția I civilă, Alba - Secția I civilă, Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Bihor - Secția I civilă și Vâlcea - Secția I civilă au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și tribunalele Ilfov, Teleorman, Iași - Secția I civilă și Vaslui au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestor chestiuni.

Într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că prevederile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 nu pot fi interpretate în sensul în care ar determina aplicarea coeficienților de multiplicare stabiliți cu luarea în considerare a funcțiilor de conducere de la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și ar putea justifica acordarea drepturilor la despăgubiri pentru judecători care nu beneficiază de acordarea unor astfel de drepturi salariale prin aplicarea acestor coeficienți, drepturi acordate potrivit unor hotărâri judecătorești. Deopotrivă, judecătorii care au/au avut funcții de conducere nu beneficiază de coeficienții de multiplicare prevăzuți de art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, respectiv nr. crt. 5 și 6 de la lit. A din anexa la ordonanța de urgență menționată pentru procurorii DNA și DIICOT.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: curților de apel Alba Iulia - Secția I civilă, Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Oradea - Secția I civilă și Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, formulate de: Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și de tribunalele Iași - Secția I civilă și Vaslui.

În susținerea acestei orientări jurisprudențiale au fost invocate: Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 4/2024"), Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80/2023") și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 13 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 13/2023").

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că prevederile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 determină aplicarea coeficienților de multiplicare stabiliți cu luarea în considerare a funcțiilor de conducere de la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și ar putea justifica acordarea drepturilor la despăgubiri pentru judecători care nu beneficiază de acordarea unor astfel de drepturi salariale prin aplicarea acestor coeficienți, drepturi acordate potrivit unor hotărâri judecătorești. Deopotrivă, judecătorii care au/au avut funcții de conducere beneficiază de coeficienții de multiplicare prevăzuți de art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, respectiv nr. crt. 5-6 de la lit. A din anexa la ordonanța de urgență menționată pentru procurorii DNA și DIICOT.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: curților de apel Alba Iulia - Secția I civilă, Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și al tribunalelor Alba - Secția I civilă, Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Bihor - Secția I civilă.

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, formulate de tribunalele Ilfov și Teleorman.

În susținerea acestei orientări jurisprudențiale au fost invocate: Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016; Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23/2016"); Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 36 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 36/2018") și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 7/2019.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În jurisprudența Curții Constituționale a fost identificată Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, prin care, printre altele, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate decizii care vizează aspecte deduse analizei în dosarul de față: - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că: " Drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați. Indemnizațiile de încadrare la care se face raportarea sunt cele cuprinse în anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional, vechimii în funcție și gradației fiecărui judecător sau procuror în parte." - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale. - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 67 din 3 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 aprilie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " Dacă asistenții judiciari, ce fac parte din familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție», sunt îndreptățiți la stabilirea și la plata indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare: - în situația în care, prin hotărâri judecătorești, s-a recunoscut unor colegi majorarea indemnizației de încadrare raportat la nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; - în raport cu motivul invocat de reclamanți, referitor la necesitatea salarizării la nivelul maxim prevăzut pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții", prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 63 și 64. - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 13 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în interpretarea dispozițiilor art. 88 2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că: " Dreptul reglementat de art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 are natura juridică a indemnizației de încadrare brute lunare pentru procurorii care și-au desfășurat activitatea în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, iar garanțiile principiului nediscriminării și ale principiului egalității, prevăzute de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pot fi invocate doar de către magistrații care ocupau o «funcție similară» cu a acestora, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din același act normativ coroborat cu art. 8 din secțiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017." - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 36 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Domeniul de aplicare a acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispozițiile art. 1, iar prin art. 2 s-a instituit o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

În contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, iar soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificând condițiile de admisibilitate se constată că acestea sunt doar parțial îndeplinite. Astfel, sesizările conexate au fost formulate în litigii având ca obiect solicitarea reclamanților, persoane fizice, formulată în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Mureș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare, stabiliți având în vedere funcția de conducere, la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, începând cu 1.10.2011 și până la recunoașterea efectivă a dreptului salarial ce formează obiectul discriminării (Dosarul nr. 2.845/100/2023), și solicitarea reclamanților, în calitate de foști judecători care au activat în cadrul Curții de Apel Z, având funcții de conducere, la recalcularea indemnizațiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu 9.04.2015 și în continuare după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficienții de multiplicare indicați în acțiune (Dosarul nr. 982/85/2023).

Așadar, instanțele de trimitere au fost învestite cu soluționarea unor litigii care se înscriu în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris prin art. 1 alin. (1) din actul normativ menționat, titularii cererilor de chemare în judecată făcând parte din categoria personalului plătit din fonduri publice.

Cauzele se află în curs de soluționare pe rolul tribunalelor Maramureș - Secția I și Sibiu - Secția I civilă, în virtutea competenței legale conturate prin dispozițiile art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Celelalte condiții de admisibilitate decurg din existența unei chestiuni de drept, în sensul că impun legătura acesteia cu soluționarea cauzei pendinte pe rolul instanței de trimitere, respectiv absența unei dezlegări a acesteia într-un mecanism de unificare jurisprudențială (ori a unui recurs în interesul legii) în curs de soluționare care să aibă ca obiect aceeași chestiune de drept.

În legătură cu acest din urmă aspect se observă că art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coincide în conținut cu art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu instituie vreo derogare de la dreptul comun.

Prin urmare, văzând și norma de trimitere la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din cuprinsul art. 4 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că și în cazul mecanismului instituit în baza ordonanței de urgență menționate este pe deplin operantă noțiunea autonomă de "chestiune de drept" prevăzută de Codul de procedură civilă și a cărei semnificație a fost conturată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la procedura reglementată de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă.

Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie veritabilă, în sensul ca întrebarea adresată instanței supreme să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune este discutabilă.

Mai mult decât atât, expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor "chestiuni dificile de drept", ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor deduse judecății.

Totodată, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia 11 din 20 februarie 2017, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2017; Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023) s-a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară. Prin urmare, sintagma "chestiune de drept", prevăzută la art. 519 din Codul de procedură civilă și la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie raportată la prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă".

În consecință, nu orice chestiune dedusă judecății instanței de trimitere poate face obiect al unei sesizări formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac are obligația, prevăzută în mod expres la art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență, de a verifica și constata dacă sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, preocupându-se astfel de stabilirea existenței unei chestiuni de drept veritabile.

Se mai impune a fi subliniat faptul că sesizările formulate în dosarele conexate nu cuprind nicio referire la gradul de dificultate al chestiunilor de drept în discuție ori la caracterul controversat al acestora. Pentru a fi justificată declanșarea procedurii hotărârii prealabile este necesar ca problema de drept identificată prin actul de sesizare să fie susceptibilă de a face, în mod rezonabil, obiectul mai multor interpretări posibile, pe care instanța de trimitere trebuie să le prezinte în cuprinsul încheierii de sesizare pentru a demonstra astfel aptitudinea chestiunii de drept de a genera în viitor practică judiciară neunitară (Decizia nr. 47 din 7 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1117 din 8 noiembrie 2024).

În acest context trebuie integrată și statuarea anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mecanismele de unificare a practicii judiciare, asupra unor chestiuni de drept asemănătoare, dezlegări ce permit identificarea unui răspuns adecvat și problemei de drept ce face obiectul unei alte sesizări.

Chiar dacă nu a fost dezlegată o chestiune de drept identică celor ce fac obiectul sesizărilor conexate de față - caz în care nu ar fi fost întrunită cerința de admisibilitate distinctă, ce se referă tocmai la acest aspect -, existența unor dezlegări anterioare are relevanță pentru condiția de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept (a cărei trăsătură definitorie este caracterul său veritabil, potrivit celor deja expuse).

Sub acest aspect, instanța supremă reține că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.