ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 205/2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din 27 iunie 2024, Curtea de Apel Craiova- Secția I civilă a suspendat judecata, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, la 16 iulie 2024, a declarat recurs petentul.

Prin rezoluția de primire, s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a semna cererea de recurs, sub sancțiunea anulării.

În ședința publică din 23 ianuarie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului pentru nesemnare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, excepția nulității pentru lipsa semnăturii, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente:

Conform art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal sau a consilierului juridic, iar, conform art. 486 alin. (3), mențiunea de la alin. (1) lit. e) este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Aceste dispoziții legale speciale din materia recursului se corelează cu prevederile generale cuprinse la art. 148 C. proc. civ., potrivit căruia „orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura”, precum și la art. 196 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde (...) semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă”.

Din moment ce semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la formularea și conținutul cererii adresate instanței judecătorești, rezultă că trebuie aplicată în mod obligatoriu, inclusiv în ipoteza în care cererea este depusă prin mijloace de comunicare la distanță, potrivit art. 148 alin. (2) și art. 149 alin. (4) C. proc. civ. Sancțiunea nulității fiind expresă, va fi aplicată în condițiile art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost transmisă prin poștă electronică și nu a fost semnată, context în care, prin rezoluție, s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a depune la dosar cererea de recurs semnată, sub sancțiunea anulării, astfel cum rezultă din citativul emis pentru termenul din 23 ianuarie 2025, precum și din dovada de comunicare primită personal de destinatar (fila 12). Recurentul nu s-a conformat acestei obligații legale, din moment ce nu a comunicat instanței un exemplar semnat al cererii de recurs și nici nu s-a prezentat, personal sau prin reprezentant, pentru a semna cererea. Or, în lipsa semnăturii părții, cererea nu poate determina legala învestire a instanței.

Având în vedere refuzul recurentului-petent de a semna cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este nulă, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., astfel că va anula, ca nesemnat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A împotriva încheierii de ședință din 27 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, Secția I civilă, în dosar nr. x/54/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.