ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 204/2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 25 martie 2022, reclamanta A a solicitat, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, obligarea pârâtei Asociația de Proprietari B să oprească demersul de vânzare la licitație publică a apartamentului nr. (...), situat în imobilul din București, Calea (...), sectorul 2.

Prin încheierea de ședință din 10 ianuarie 2023, Tribunalul Vâlcea a fost suspendat judecata, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs reclamantul.

Prin încheierea de ședință din 15 mai 2023, Curtea de Apel Pitești-Secția I civilă a suspendat judecata recursului, în baza prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar, prin decizia civilă nr. 214 din 13 mai 2024, a admis excepția perimării, invocată din oficiu, și a constatat perimat recursul.

Împotriva acestei decizii, la 25 iunie 2024, a declarat recurs reclamantul.

Prin rezoluția din 26 iulie 2024, s-a dispus emiterea unei adrese către recurentul-reclamant, cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

La 6 august 2024, petentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă, prin încheierea din 10 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă în dosarul nr. x/90/2022/a1.1. Această încheiere a fost comunicată recurentului la 5 noiembrie 2024, conform dovezii aflate la dosar, iar aceasta nu a formulat cerere de reexaminare.

În ședința publică din 23 ianuarie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Având a se pronunța, cu prioritate, asupra excepției netimbrării recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță, iar, conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, la art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. se prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În prezenta cauză, se constată că, până la primul termen de judecată din 23 ianuarie 2025, recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, nesocotind dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru, a fost respinsă prin încheierea din 5 octombrie 2024, nefiind exercitată calea de atac a reexaminării, prevăzută de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Se mai reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, taxa judiciară de timbru are un cuantum redus (100 lei), recurentul-reclamant a avut posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și cerere de acordare a ajutorului public judiciar, iar calea de atac a recursului este extraordinară, fiind exercitată împotriva unei hotărâri prin care s-a perimat recursul. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reține că, prin anularea recursului ca netimbrat, s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiție.

Față de aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de către reclamantul C împotriva deciziei civile nr. 214 din 13 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești-Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.