ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1335/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, la data de 15 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i repare prejudiciile cauzate prin eroare judiciară dată în dosarul nr. x/2015.

Prin sentința nr. 105 din 24 februarie 2021, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia în favoarea Tribunalului Vâlcea.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 803 din 11 aprilie 2022, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a respins cererea de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, ca inadmisibilă.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, în apel:

Prin decizia civilă nr. 4408 din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția perimării; a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 803 din 11 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 4408 din 20 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 octombrie 2023, sub nr. x/2020, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 18 octombrie 2023, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind numele și prenumele, domiciliul, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura; în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) al aceluiași articol, s-a constatat că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, a stabilit că recurentul-reclamant datorează pentru soluționarea recursului taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării.

Prin încheierea de ședință din 19 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis cererea formulată de petentul A. și a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON aferente soluționării dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a litigiului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că la data de 25 ianuarie 2023 a fost suspendată cauza, iar la data de 26 ianuarie 2023 a formulate cerere de repunere pe rol, context în care cauza nu a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni.

A menționat că nu datora taxă de timbru pentru cererea de repunere a cauzei pe rol, de vreme ce pentru judecata apelului, la termenul din 25 ianuarie 2023, nu s-a stabilit nicio taxă de timbru, iar respingerea cererilor de ajutor public și de reexaminare constituie abuz, abatere disciplinară, erori judiciare, de vreme ce nu are niciun venit, O.U.G. nr. 51/2008 fiind adoptată urmare a condamnării României de C.E.D.O. pentru nerespectarea dreptului legitim de acces la instanță, statuat de art. 21 din Constituție și art. 6 din C.E.D.O.

A susținut că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută în condițiile în care în dispozitivul acesteia nu s-a menționat că ar fi fost anulată cererea de repunere pe rol, că ar fi fost suspendată cauza din nou ori că ar fi fost menținută suspendarea, așa cum se reține în motivare.

Dacă ar fi fost menținută suspendarea nu se putea constata perimarea, așa cum se menționează în dispozitiv, constatarea perimării putându-se face ulterior după o nouă repunere pe rol de partea interesată sau din oficiu pentru verificarea existenței condițiilor perimării.

Or, din cele arătate nu se poate susține existența unei lipse de interes pentru judecarea cauzei, așa cum precizează expres dispozițiile legale.

II.2. Apărările formulate în cauză:

II.2.1. Întâmpinarea:

La data de 04 decembrie 2023, prin poștă electronică, în termen legal, intimatul-pârât Tribunalul Sibiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, iar, în subsidiar, respingerea căii de atac ca nefondată.

În susținerea poziției sale procesuale, cu privire la excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., intimatul-pârât a arătat că recursul nu este motivat, criticile aduse deciziei atacate neputând fi încadrate în motivele de nelegalitate de la art. 488 C. proc. civ.

În referire la art. 416 alin. (1) și art. 417 C. proc. civ., a susținut că recurentul nu a timbrat cererea de repunere pe rol după cum i s-a pus în vedere, iar cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și cererea de reexaminare au fost respinse.

Prin urmare, cererea de repunere pe rol nu putea fi soluționată, context în care instanța de apel a dispus la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2023 anularea cererii de repunere pe rol a cauzei, ca netimbrată, fiind astfel menținută măsura suspendării dispuse la data de 25 ianuarie 2023.

Totodată, neputând fi soluționată, întrucât nu a fost timbrată, cererea de repunere pe rol nu a fost aptă nici a produce efectul juridic al întreruperii termenului de perimare de 6 luni.

Criticile vizând nedatorarea taxei de timbru pentru repunerea pe rol a cauzei nu mai pot fi reținute atâta timp cât asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar s-a pronunțat instanța de judecată la data de 22 martie 2023, fiind respinsă, de asemenea, cererea de reexaminare la data de 16 mai 2023.

Cât timp cererea de repunere pe rol nu a putut fi soluționată (deci cauza nu a fost repusă pe rol), nu a intervenit o nouă suspendare a cauzei, ci a fost menținută suspendarea dispusă la data de 25 ianuarie 2023.

Prin urmare, constatându-se că pricina a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni, în mod legal instanța de apel a admis excepția perimării și a constatat perimat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 803 din 11 aprilie 2022 a Tribunalului Vâlcea.

II.2.2. Răspunsul la întâmpinare:

Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 15 iunie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 decembrie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 19 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului declarat în cauză.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârâtâ Tribunalul Sibiu, prin întâmpinarea formulate în cauză, Înalta Curte reține următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, între altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, mențiunea privind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind enumerate în cuprinsul textului art. 488 C. proc. civ., la punctele 1-8.

Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Așadar, pentru a opera nulitatea recursului în condițiile textului legal menționat, este necesar ca cererea de recurs să nu cuprindă critici propriu-zise la adresa deciziei atacate sau să cuprindă susțineri ce nu ar putea fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, reclamantul a susținut că în mod greșit instanța de apel a constatat perimată cererea de apel, în contextul în care în dispozitivul deciziei atacate nu s-a menționat faptul că cererea de repunere pe rol a fost anulată, ca netimbrată, și nici dispusă suspendarea din nou a judecății apelului ori menținerea acestei ultime măsuri.

Prin decizia contestată în speță, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a aplicat sancțiunea perimării cererii de apel formulate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 803 din 11 aprilie 2022 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă reținând că de la momentul suspendării pricinii în virtutea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la termenul din data de 25 ianuarie 2023, au trecut mai mult de 6 luni, părțile desistându-se de soluționarea procesului, iar cererea de repunere pe rol nu este de natură a întrerupe cursul perimării câtă vreme s-a dispus o soluție de anulare a acesteia pentru neachitarea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina apelantului-reclamant.

Întrucât critica formulate pune în discuție aplicarea greșită a normelor de procedură ce reglementează sancțiunea perimării, respective a art. 416 și a art. 417 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o evalua în coordonatele motivului de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate solicita atunci când au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În consecință, reținând că în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici ce pot fi subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) și pe cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, excepția nulității recursului declarat de reclamantul A., aceasta fiind incidentă numai în situația în care niciuna dintre criticile aduse prin cererea de recurs nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de lege, ipoteză care nu se verifică în speța de față.

Cu privire la recurs, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte are în vedere următoarele argumente:

Norma prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevede că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni, însă, perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să o constate și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că judecata apelului a fost suspendată de către Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 25 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, deoarece părțile au lipsit nejustificat la acel termen de judecată și nu au solicitat judecata în lipsă.

Ulterior, la cererea apelantului-reclamant, înregistrată la data de 26 ianuarie 2023, instanța de apel a stabilit termen de judecată la data de 22 martie 2023, în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei, stabilind, totodată, în sarcina apelantului-reclamant obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 151,3 RON, conform dispozițiilor art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în raport de suma de 302,5 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă apelului, dispusă prin rezoluția din 07 iunie 2022, sumă care nu a făcut obiectul unei cereri de acordare a ajutorului public judiciar, în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008, și nici a unei cereri de reexaminare, prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin încheierea de ședință din 10 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, de către un alt complet de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente cererii de repunere pe rol, iar prin încheierea de ședință din 22 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, instanța a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar cu privire la aceeași taxă judiciară de timbru, împotriva acestei încheieri formulându-se cerere de reexaminare, respinsă, de asemenea, de un alt complet de judecată, prin încheierea de ședință din 16 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Reținând că, în urma respingerii tuturor cererilor prin care apelantul-reclamant a contestat dispoziția de obligare la plata taxei de timbre aferente cererii de repunere pe rol, acesta nu a depus la dosar dovada achitării acesteia, în cuantum de 151,3 RON, deși a fost citat cu această mențiune, potrivit citativului de la dosar, instanța de apel, prin decizia recurată, a anulat cererea de repunere pe rol, ca netimbrată, a admis excepția perimării și a constatat perimat apelul.

În ceea ce privește cererile de reluare a judecății, Înalta Curte reține că doar cele formulate în cauzele în care judecata s-a suspendat din culpa părților, în condițiile art. 411 C. proc. civ., sunt supuse plății taxei judiciare de timbru. În aceste situații, taxa judiciară de timbru datorată este de 50% din taxa judiciară de timbru aferentă cererii sau acțiunii a cărei judecare a fost suspendată, conform art. 9 lit. g) din O.G. nr. 80/2013.

Acest cuantum al taxei trebuie adus la cunoștința titularului cererii de repunere a cauzei pe rol, indicându-se termenul până la care trebuie depusă dovada achitării taxei. Neachitarea taxei până la termenul stabilit atrage anularea cererii de repunere a cauzei pe rol, ceea ce în speță s-a întâmplat.

Relativ la sancțiunea anulării cererii de repunere pe rol, critica de nelegalitate dedusă judecății recursului se raportează, pe de o parte, la faptul că taxa judiciară de timbru nu era datorată, întrucât instanța nu a stabilit în sarcina apelantului-reclamant nicio taxă de timbru la termenul din 25 ianuarie 2023, când judecata apelului a fost suspendată pentru lipsa părților, iar pe de altă parte, la faptul că dispozitivul deciziei atacate nu cuprinde mențiunea privind aplicarea sancțiunii anulării cererii de repunere pe rol, ca netimbrată.

Reținând caracterul nefondat al acestei critici, Înalta Curte subliniază, sub un prim aspect, că, atât timp cât legea pune la îndemâna părților o cale specială de atac împotriva dispoziției de stabilire a taxei judiciare de timbru, care, în speță, era cea prevăzută de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, această chestiune nu poate fi pusă în discuție în calea de atac a recursului, întrucât chestiunea timbrării cererii de repunere pe rol a cauzei nu poate fi analizată decât de către instanța învestită cu soluționarea acesteia, în speță, instanța de apel și doar în cadrul unei cereri de reexaminare, cerere care, de altfel, a și fost formulată de către apelantul-reclamant, și soluționată de către curtea de apel, prin încheierea de ședință din 10 martie 2023, în sensul respingerii sale ca neîntemeiată, încheierea astfel pronunțată fiind definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că în partea introductivă a încheierii din 25 ianuarie 2023, termen la care instanța de apel a dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a consemnat faptul că apelantul-reclamant a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 302,5 RON, stabilită prin rezoluția de primire a dosarului din 07 iunie 2022, însă partea nu s-a conformat dispoziției instanței.

Totodată, reține că la termenul de judecată din 20 septembrie 2023, instanța de apel a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a cauzei, în raport de art. 9 lit. g) și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, aspect reținut în partea introductivă a hotărârii atacate, ceea ce nu mai impunea reiterarea soluției în cuprinsul dispozitivului deciziei atacate, în raport de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ., "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță", iar potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Pentru a i se recunoaște unui act de procedură, în speța de față cererii de repunere pe rol, efectul de întrerupere a termenului de perimare, actul trebuie să fie valabil făcut, un act lovit de nulitate pentru neîndeplinirea uneia dintre cerințele extrinseci prevăzute de lege, cum a fost, în speță, cerința legalei timbrări, neputând produce o asemenea consecință.

Aceasta deoarece, prin anularea unei astfel de cereri, cauza rămâne suspendată, neoperând repunerea pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare; numai o cerere de redeschidere a judecății admisă de instanță ar putea produce efectul întreruptiv de perimare în raport cu dispozițiile art. 417 raportat la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În aceste condiții, întrucât cererea de repunere pe rol formulată la data de 26 ianuarie 2023 nu a reprezentat un act procedural făcut cu intenția de reluare a judecății cauzei, în mod corect a apreciat instanța de apel că, de la data suspendării judecării cauzei, respectiv 25 ianuarie 2023, deși au trecut mai mult de 6 luni, niciuna din părți, și în special apelantul-reclamant, care avea interesul soluționării cauzei, nu s-a preocupat de îndeplinirea obligației ce-i fusese pusă în vedere pentru continuarea legală a procesului.

Este adevărat că, în aparență, recurentul-reclamant nu a stat în pasivitate și a formulat cererea de repunere pe rol în vederea continuării judecății, însă conduita sa culpabilă, de a nu respecta obligația impusă de instanță privind timbrarea cererii de repunere pe rol, a determinat împlinirea termenului de perimare a căii de atac a apelului, prima instanță de control judiciar făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în absența unor cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, care să se încadreze în dispozițiile art. 417-418 C. proc. civ.

Cu referire la aspectele invocate de recurentul-reclamant în partea finală a recursului, ce privesc caracterul abuziv al măsurilor dispuse de instanța de apel constând în respingerea cererii de ajutor public judiciar și a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbre, Înalta Curte constată că acestea reprezintă chestiuni ce excedează limitelor prezentului control jurisdicțional, prevăzute în mod imperativ de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună examinării, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Încheierea de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar este supusă doar reexaminării, în condițiile art. 15 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/2008 iar încheierea de soluționare a cererii de reexaminare taxă timbru este definitivă așa cum în mod expres prevede art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că în recursul declarant împotriva hotărârii prin care este soluționat litigiul nu mai pot fi formulate critici cu privire la modul de soluționare a acestor cereri.

În acest sens este și decizia nr. 7/2014 a ICCJ, data în recurs în interesul legii, prin care instanța supremă a stabilit cu caracter obligatoriu că, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererilor deduse judecății exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Pentru argumentele expuse, constatând că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele pentru a opera motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4408 din 20 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Tribunalul Sibiu.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4408 din 20 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.