ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1982/2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 23.12.2022, reclamantele A și B au solicitat obligarea pârâtei Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la plata sumei de câte 2.000.000 Euro daune morale echivalentul în lei la data plății, cu dobânzi legale și rata inflației până la plata integrală, pentru neemiterea nici până în prezent a titlurilor de proprietate, obligație stabilită prin sentința civilă nr. 6667/1993 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă, invocându-se răspunderea civilă delictuală în temeiul art. 1349, respectiv art. 1359 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 264 din 09.05.2022 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/117/2021, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj și s-a respins ca prescrisă acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantele.

Prin decizia civilă nr. 374/A din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj – Secția I civilă a respins, ca nefondat apelul reclamantelor.

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs reclamantele.

În ședința publică din 25 septembrie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra cererii reclamantelor de renunțare la judecata acțiunii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, cererea de renunțare la judecata acțiunii, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) C. proc. civ., ,,În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.”

În conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ. „(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.”

De asemenea, alin. (4) al aceluiași text de lege stipulează astfel: „Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare”, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, „Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză”.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurentele-reclamante au depus la dosarul cauzei, la 24 septembrie 2024, anterior primului termen de judecată, cerere de renunțare la judecata acțiunii introductive de instanță.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Față de conținutul cererii depuse la dosar, semnată de ambele recurente, Înalta Curte constată că rezultă cu certitudine manifestarea de voință a reclamantelor de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată, act de dispoziție intervenit anterior primului termen de judecată pentru care părțile au fost legal citate.

Totodată, se constată că intimata-pârâtă a fost de acord cu privire la renunțarea la judecată, astfel cum a susținut în concluziile orale reprezentantul acesteia la termenul de judecată din 25 septembrie 2024.

Ca atare, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte, reținând că această renunțare a intervenit în faza procesuală a recursului, va admite recursul, va anula hotărârile pronunțate în cauză și va lua act de renunțarea reclamantelor la judecata acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A și B împotriva deciziei civile nr. 374/A din 12 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – Secția I civilă.

Anulează decizia civilă nr. 374 /A din 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția I civilă și sentința civilă nr. 264 din 9 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Cluj – Secția civilă.

Ia act de renunțarea reclamantelor A și B la judecata acțiunii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.