ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1977/2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 08.04.2022, sub nr. x/299/2022, contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu intimata A, a formulat contestație la executare, solicitând anularea executării silite, a somației de plată și a încheierii din 21.03.2022 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită emise de B.E.J. B în dosarul de executare nr. x/2022, suspendarea executării silite, repunerea părților în situația anterioară și întoarcerea executării silite.

Prin sentința civilă nr. 1185/09.02.2023, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocate de intimată prin întâmpinare, a anulat contestația la executare formulată de contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu intimata A, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant și a obligat contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 20.10.2023, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., privind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-contestatoare Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, împotriva sentinței civile nr. 1185/09.02.2023 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. x/299/2022 în contradictoriu cu intimata A, pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/299/2022/a1.

Prin încheierea de ședință din 21 februarie 2024, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat judecata apelului, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri, la 28 martie 2024, a declarat recurs contestatoarea.

În ședința publică din 25 septembrie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, excepția lipsei de interes, în conformitate cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va respinge recursul ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit art. 32 „(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție și d) justifică un interes”.

Art. 33 stipulează că „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”.

Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cererea reconvențională, o cerere de intervenție voluntară sau forțată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acțiunii civile.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale, care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executare silită etc.).

Interesul de a promova cererea trebuie justificat de parte, doar în persoana sa, el nefiind ținut a proba interesul celeilalte părți de a participa la judecată; tot astfel, nu i se va cere părții adverse să facă o asemenea dovadă.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv, pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerința fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși.

Interesul trebuie să fie legitim, adică conform cu regulile de conviețuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile legale.

Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia; cu alte cuvinte, această cerință exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane și, pe cale de consecință, nici interesul colectiv.

Interesul trebuie să fie născut și actual, iar nu eventual, adică să existe la momentul exercitării acțiunii civile, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu, dacă ar rămâne în pasivitate și nu ar recurge, în acel moment, la acțiune.

S-a statuat că se poate formula o cerere, cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, chiar dacă interesul nu este născut și actual.

Din moment ce interesul reprezintă folosul practic urmărit prin formularea cererii în justiție, acesta trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării căii de atac declarate.

În ipoteza dispunerii măsurii suspendării judecății, recursul se poate declara, potrivit dispozițiilor art. 414 C. proc. civ., pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecății, interesul fiind acela de a obține reluarea și continuarea judecății.

În prezenta cauză, se constată că recurenta-contestatoare nu justifică un interes actual în susținerea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 21 februarie 2024, prin care s-a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., din moment ce judecata a fost reluată și apelul a fost soluționat de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 367 din 29 mai 2024, astfel cum a rezultat în urma verificărilor efectuate prin intermediul aplicației Ecris.

Față de aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu la termenul din 25 septembrie 2024, și va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat împotriva încheierii din 21 februarie 2024 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierii din 21 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/299/2022/a1.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.