ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1636/2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 18 decembrie 2023, Curtea de Apel Bacău-Secția I civilă a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare ce a fost formulată oral, în ședința publică din 11 decembrie 2023, de către recurenta A împotriva membrilor completului de judecată învestit cu recursul declarat împotriva încheierii din 13 iunie 2023, pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/180/2020/a1.1

Împotriva acestei încheieri, la 15 februarie 2024, a declarat recurs petenta.

După ce a expus pe larg istoricul litigiilor în care a avut calitatea de parte, recurenta a arătat că instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a procedat la regularizarea cererii, încălcând prevederile art. 200 C. proc. civ., în condițiile în care nu a fost anunțată în scris asupra obligației de plată a taxei judiciare de timbru aferente cererii de recuzare și asupra termenului fixat.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării, tardivității și nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum și aplicarea unei amenzi judiciare recurentei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:

Cu titlu preliminar, se reține că acele critici ale recurentei, prin care se învederează că instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a procedat la regularizarea acesteia, cu nesocotirea prevederilor art. 200 C. proc. civ., nefiind anunțată în scris asupra taxei judiciare de timbru, se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în timp ce toate celelalte susțineri din memoriul de recurs, care se referă la fondul cauzei și la istoricul litigiilor în care recurenta a avut calitatea de parte, nu pot fi analizate, întrucât nu privesc încheierea recurată și nu se încadrează în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 174 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident în cauză.

Astfel, în ședința publică din 11 decembrie 2023, recurenta A a formulat oral cerere de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din 13 iunie 2023, pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/180/2020/a1.1.

Potrivit art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererile de recuzare în materie civilă sunt supuse taxelor judiciare de timbru, în cuantum de 100 lei pentru fiecare membru al completului pentru care se solicită recuzarea.

Având în vedere că, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, în ședința publică din 11 decembrie 2023, instanța i-a pus în vedere recurentei că are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de recuzare, în cuantum de 100 lei pentru fiecare membru al completului, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință de la termenul respectiv (fila 162 din dosarul curții de apel).

În acest context, nu poate fi primită susținerea recurentei, în sensul că nu i s-a adus la cunoștință obligația achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de recuzare, instanța neavând obligația citării recurentei cu această mențiune.

Așadar, recurenta avea cunoștință de obligația plății taxei de timbru în cuantum de 300 lei, obligație pe care nu a îndeplinit-o până la termenul din 18 decembrie 2023, astfel că cererea de recuzare a fost anulată, ca netimbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 197 teza finală C. proc. civ.

Deși art. 10 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că „părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia”, iar art. 12 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”, totuși recurenta se prevalează de propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor procedurale stabilite de către instanță, ceea ce nu este permis (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).

În plus, în ce privește procedura de soluționare a cererii de recuzare, art. 51 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat, numai dacă apreciază că este necesar, în aceleași condiții putându-le asculta și pe părți. În raport cu aceste dispoziții legale, se reține că, pentru judecata cererii de recuzare, părțile nu se citează, fiind opțiunea judecătorului ca un atare incident procedural să fie judecat într-o procedură necontradictorie.

Nu poate fi primită nici susținerea recurentei, în sensul că instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a procedat la regularizarea acesteia, încălcând prevederile art. 200 C. proc. civ., întrucât acest din urmă text are în vedere verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată, iar nu a unei cereri de recuzare, iar art. 12 ind. 1 din Legea nr. 76/2012 prevede că „dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile art. 200 C. proc. civ. nu se aplică în cazul incidentelor procedurale și nici în procedurile speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziții”.

Față de aceste considerente, constatând că nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și că încheierea recurată este legală, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

De asemenea, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 451 - 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentă să plătească intimatei suma de 311,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport, dovedite a fi efectuate în faza procesuală a recursului prin documentele justificative depuse la dosar.

În ceea ce privește cererea intimatei de aplicare a unei amenzi judiciare recurentei, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) lit. a) ultima teză C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, constatând că recurenta a exercitat o cale de atac prevăzută de lege (art. 53 alin. (1) C. proc. civ.) și că nu a avut o atitudine procesuală abuzivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către petenta A împotriva încheierii de ședință din 18 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău-Secția I civilă.

Obligă pe recurenta-petentă la plata sumei de 311,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., prin Sucursala x.

Respinge cererea intimatei Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., prin Sucursala x, de aplicare a unei amenzi judiciare recurentei-petente, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.