ÎCCJ, Decizia nr. 24/2023

Ședința publică din data de 27 martie 2023

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din data de 19 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19.10.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009.

A fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1114 din 3 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2008, s-a dispus, în temeiul art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) din C. pen. anterior cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. anterior.

Prin decizia nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 1114 din 3 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2008.

Împotriva sentinței penale nr. 1114 din 3 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 15 octombrie 2021, a formulat cerere de revizuire condamnatul A., cauza fiind înregistrată sub nr. x/2021.

În motivarea cererii s-a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susținându-se, în esență, că în cauză subzistă fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la momentul soluționării dosarului.

Astfel, revizuentul a arătat că faptele și împrejurările noi constau în aceea că suma de 25.000 euro remisă de către denunțătorul C. intermediarului B. a fost cheltuită pe țigări de contrabandă de către complicele B..

Prin urmare, suma de bani nu a fost solicitată de condamnat în calitate de judecător la Tribunalul Arad în scopul de a pronunța o soluție favorabilă denunțătorului, nu a fost lăsată de complicele B. într-o plasă cu țigări la jandarmul de serviciu de la Tribunalul Arad și nu a ajuns în nicio împrejurare de loc și de timp în posesia revizuentului.

A precizat revizuentul că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv s-au descoperit împrejurări necunoscute de instanța care a soluționat cauza și a pronunțat hotărârea de condamnare, iar aceste împrejurări noi, susținute de mijloacele de probă la care a făcut referire în cuprinsul cererii formulate, au făcut, dincolo de orice îndoială, dovada netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia penală nr. 65 din data de 14 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021.

A fost desființată sentința penală sus-menționată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că, din compunerea completului colegial de 3 judecători din cadrul secției Penale, care a pronunțat sentința atacată, a făcut parte și un judecător care a participat la judecarea cauzei în recurs, pronunțând decizia penală nr. 782 din data de 19 octombrie 2009 în dosarul nr. x/2009 al Completului de 9 judecători al instanței supreme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 decembrie 2022, sub numărul x/2021*, fiind fixat termen de judecată la data de 15 decembrie 2022.

La termenul din data de 15 decembrie 2022, instanța de judecată a dispus amânarea cauzei față de cererea revizuentului de a-și angaja apărător.

La termenul fixat, 19 ianuarie 2023, s-au luat concluziile apărării revizuentului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliat redate în cuprinsul sentinței.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prelabil, instanța de fond a avut în vedere limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452-459 din C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată și examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

De asemenea, s-a reținut că admisibilitatea în principiu este o activitate procesuală de statuare, privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire, pentru efectuarea unui control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile penale definitive determinate de art. 452 din C. proc. pen., care conțin o rezolvare a fondului cauzei și numai în condițiile și în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele în măsură să conducă la o reexaminare în fapt a cauzei penale. Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a constatat că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, prevăzut de art. 457 alin. (1) din C. proc. pen. - în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I - iar revizuentul a avut calitatea de parte (inculpat) în cauza a cărei revizuire se solicită, conform art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009, s-a rezolvat fondul cauzei și s-a dispus condamnarea inculpatului A..

Deopotrivă, cererea de revizuire a fost formulată și motivată în scris, cu menționarea cazului de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuentul invocând că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) din același cod constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Pentru a fi incidente aceste dispoziții este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate în revizuire să nu fi fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare și aceste împrejurări sau fapte să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv să conducă la adoptarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv de achitare a revizuentului, de exonerare de orice răspundere penală.

Pentru a susține cazul de revizuire în discuție, faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute sau nesupuse analizei instanței la data judecării cauzei și să conducă, singure sau prin coroborare cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În acest sens, a fost avut în vedere că în doctrină și jurisprudență există consens că faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute și avute în vedere de către instanță la soluționarea cauzei. Altfel, revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice, componentă a procesului echitabil.

Totodată, nu pot fi considerate noi, în sensul cerut de lege, probele care aduc doar argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, elementele de probă noi la care se referă textul de lege trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a constatat că aspectele expuse de revizuent în cererea de revizuire, susținute și oral în fața instanței de judecată, respectiv împrejurarea că suma de bani nu a fost solicitată în vederea pronunțării unei soluții favorabile denunțătorului de către revizuent, în calitate de judecător la Tribunalul Arad, nu a fost lăsată de complicele B. într-o plasă cu țigări la jandarmul de serviciu de la Tribunalul Arad și nu a ajuns în nicio împrejurare de loc și de timp în posesia revizuentului, ci a fost cheltuită pe țigări de contrabandă de către complicele B., nu pot constitui motive de revizuire, acestea fiind apărări de fond.

Deopotrivă, s-a reținut că nici condiția prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen. referitoare la aptitudinea faptelor și mijloacelor de probă, în baza cărora este formulată cererea, de a conduce, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, nu este îndeplinită.

S-a constatat că înscrisurile indicate în cuprinsul cererii de revizuire nu au caracter de noutate, apărările astfel formulate au fost deja analizate și supuse cenzurii instanțelor, cu ocazia soluționării cauzei în fond și în apel, iar procesul-verbal de contravenție încheiat de comisarii Gărzii Financiare Arad a fost încheiat anterior pronunțării hotărârii de condamnare, echivalând cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești.

Mai mult, s-a remarcat că împrejurările expuse de revizuent vizând probele testimoniale nu constituie o chestiune de fapt nouă, necunoscută de instanță la momentul judecării cauzei, întrucât cererea privind audierea martorelor D., E. și F. a fost respinsă de instanțe, ca nefiind utilă și pertinentă, iar martorii G., H., I., C., J., K. și L. nu au fost solicitați a fi audiați în cauză, aspectele despre care acesta pretinde că le-ar cunoaște neputând conduce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a constatat că împrejurările la care revizuentul a făcut trimitere în cererea de revizuire formulată nu sunt de natură a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea și nu au aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțată.

De altfel, s-a observat că instanțele de fond și de recurs și-au fundamentat soluția de condamnare a revizuentului A. pe un amplu probatoriu ce a determinat reținerea vinovăției inculpatului, probatoriu evidențiat pe larg în cuprinsul sentinței atacate.

Astfel, s-a constatat că, deși cererea de revizuire a fost formulată, în formă scrisă, în termen legal, de către o persoană dintre cele enumerate de art. 455 din C. proc. pen. și conține mențiuni cu privire la cazul de revizuire invocat și mijloacele de probă propuse în dovedirea acestuia, având atașate copii de pe înscrisurile de care titularul înțelege să se folosească în proces, revizuentul a indicat doar în mod formal motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., înscrisurile învederate neatestând fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au dispus condamnarea.

Mai mult, s-a constatat că apărările astfel formulate în cuprinsul cererii de revizuire au fost deja analizate și supuse cenzurii instanțelor, cu ocazia soluționării cauzei, în fond și în recurs.

Prin urmare, s-a constatat că revizuentul s-a rezumat la a indica doar formal incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., arătându-se nemulțumit de soluția de condamnare, fără a invoca temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, condiție de admisibilitate impusă de art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite cerințele cumulative de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009.

Împotriva sentinței penale nr. 28 din data de 19 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021 a declarat apel revizuentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 februarie 2023, primul termen de judecată fiind stabilit, în mod aleatoriu, la data de 27 martie 2023.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales al apelantului revizuent și cuvântul acestuia din urmă au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Prin motivele scrise de apel, susținute și oral cu prilejul dezbaterilor, apelantul revizuent, prin apărător ales, a criticat soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei, apreciind că în mod greșit a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză, deși aceasta îndeplinea cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

A învederat că, în cuprinsul cererii promovate, s-a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susținând, în esență, că în cauză subzistă fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei.

Astfel, a arătat că faptele și împrejurările noi constau în aceea că suma de 25.000 euro, remisă de către denunțătorul C. intermediarului B., a fost cheltuită pe țigări de contrabandă de către acesta din urmă.

Prin urmare, suma de bani nu a fost solicitată de apelantul revizuent în calitate de judecător la Tribunalul Arad, în scopul de a pronunța o soluție favorabilă denunțătorului, nu a fost lăsată de complicele B. într-o plasă cu țigări la jandarmul de serviciu de la Tribunalul Arad și nu a ajuns în nicio împrejurare de loc și de timp în posesia apelantului revizuent.

Astfel, a precizat că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv s-au descoperit împrejurări necunoscute de instanța care a soluționat cauza și a pronunțat hotărârea de condamnare, iar aceste împrejurări noi sunt susținute de mijloacele de probă și sunt apte a dovedi, dincolo de orice îndoială, netemeinicia hotărârii de condamnare.

Examinând cauza potrivit dispozițiilor art. 420 din C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosar, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că apelul declarat de revizuentul A. este nefondat, pentru considerentele redate în continuare:

Potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

În același timp, în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 din C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că instanța de fond, cu ocazia analizării condițiilor de admisibilitate, nu a depășit limitele examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, dispozițiile legale impunând o analiză mai amplă a încadrării cererii de revizuire în unul dintre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de lege. Totodată, în acord cu prima instanță, reține că aspectele expuse în cuprinsul cererii de revizuire nu pot conduce la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

În acest sens, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, prin sentința penală nr. 1114 din data de 3 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a reținut că:

- pe baza probatoriului administrat se constată că, în realitate, amânarea pronunțării sentinței a fost determinată de interesul judecătorului A. de a primi suma de bani cu titlu de mită de la denunțător, iar prin amânarea nejustificată a pronunțării hotărârii, judecătorul A. nu a făcut altceva decât să-i acorde denunțătorului, la cererea acestuia, timp pentru a procura suma de bani pretinsă, sau "adunarea" acestei sume, după cum s-au exprimat cei doi în convorbirile telefonice purtate;

- fapta inculpatului A., care în calitatea sa de judecător la Tribunalul Arad, secția penală, având gradul profesional de judecător de curte de apel, la data de 14 mai 2008 a pretins denunțătorului C. suma de 30.000 euro, în mod indirect, prin intermediul inculpatului B., din care ulterior a primit, în două tranșe, suma de 25.000 euro, în scopul de a pronunța o soluție favorabilă denunțătorului într-un dosar penal aflat la completul său de judecată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Faptele probatorii noi invocate prin cererea de revizuire au ca teză dovedirea împrejurării că suma de 25.000 de euro, care ar fi fost primită de către revizuentul A., prin intermediul complicelui B., cu titlu de mită și care nu a fost găsită în cartușele de țigări lăsate la poarta instituției unde funcționa A., a fost investită de complicele B. în țigările de contrabandă confiscate de Garda Financiară la data de 30 mai 2008. Așadar, s-a susținut că suma pretinsă a fi dată cu titlu de mită a fost folosită cu un alt scop, aspect nereținut de instanța de fond, împrejurare ce dovedește faptul că revizuentul A. nu ar fi primit acei bani. S-a susținut că dovedirea acestei împrejurări de fapt produce efecte și în ceea ce privește varianta pretinderii sumei de bani, care ar fi fost dedusă din faptul primirii.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că hotărârea de condamnare a inculpatului A. se fundamentează un probatoriu distinct în ceea ce privește reținerea, în sarcina acestuia, și a variantei pretinderii sumei de 30.000 euro. Convorbirile telefonice dintre inculpatul B. și denunțător, dintre revizuientul inculpat A. și B. (din data de 15.05.2008, ora 19:36), convorbirile din mediul ambiental dintre aceștia din urmă purtate la data de 26 mai 2008 în incinta M. (cu referiri concrete la suma de bani de care dispunea la acel moment C. și la termenul impus de judecător pentru primirea banilor "joi la doișpe"), convorbirile telefonice ulterioare purtate între aceleași persoane, au fundamentat concluzia instanței că "suma de bani de 30.000 de euro a fost pretinsă denunțătorului de inculpatul A., prin intermediul inculpatului B., în scopul de a-i pronunța o soluție favorabilă în dosarul aflat la completul său de judecată, iar în vederea realizării rezoluției infracționale inculpatul A. a amânat de mai multe ori pronunțarea soluției pentru a-i da posibilitatea denunțătorului să procure întreaga sumă pretinsă și de a exercita, în același timp, presiuni asupra acestuia de natură să-i creeze temerea că, în caz contrar, va pronunța o soluție în defavoarea sa".

În atare condiții, chiar dacă prin probele solicitate de revizuent în cuprinsul cererii de revizuire s-ar ajunge la concluzia că suma de 25.000 euro nu a ajuns în posesia acestuia, prin sentința a cărei revizuire se cere s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că fapta de luare de mită s-a săvârșit de către revizuentul A. atât în modalitatea primirii, cât și a pretinderii, context în care cererea de revizuire nu ar fi aptă să conducă la o soluție de achitare a acestuia pentru infracțiunea de luare de mită, întrucât faptele și împrejurările noi, despre care face vorbire revizuentul, privesc infracțiunea de luare de mită doar în modalitatea primirii, nu și în modalitatea pretinderii.

Astfel, deși cererea de revizuire a fost formulată, în formă scrisă, în termen legal, de către o persoană dintre cele enumerate de art. 455 din C. proc. pen. și conține mențiuni cu privire la cazul de revizuire invocat și mijloacele de probă propuse în dovedirea acestuia, se constată că revizuentul a indicat doar în mod formal motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât probele invocate nu atestă fapte sau împrejurări noi, de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că împrejurările invocate de revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din C. proc. pen., situație în care respingerea de către instanța de fond a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, apare ca singura soluție legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 28 din data de 19 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 28 din data de 19 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2023.