ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 962/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 131/CP din data de 22 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 131/CP din data de 22 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 341 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 8/CP din data de 26.01.2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., a aplicat petentului amendă judiciară în cuantum de 1000 RON pentru abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că prin încheierea nr. 8/CP din data de 26.01.2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 30/D/P/2020 din data de 08.05.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație petentul A. invocând, în mod nesistematizat, mai multe dispozițiile legale prevăzute în C. pen., Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte instrumente legislative naționale și internaționale.

Consecutiv, petentul a depus la dosar un număr foarte mare de înscrisuri ce formează vol. II, vol. III și vol. IV ale dosarului de față (câteva sute de pagini).

La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2021, curtea de apel a pus în discuție admisibilitatea formulării contestației.

Examinând cauza, pe baza lucrărilor și a materialului din dosar, curtea de apel a constatat că este inadmisibilă contestația formulată de petentul A., cu argumentarea, în esență, că, potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea nr. 8/CP din data de 26.01.2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov este definitivă.

Totodată, curtea de apel a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen. și a aplicat petentului amendă judiciară în cuantum de 1000 RON pentru abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04.10.2021, sub nr. x/2021.

În motivarea cererii, în esență, recurentul a criticat o eventuală dispoziție de respingere a unor cereri de sesizare a Curții Constituționale a României și a solicitat, deopotrivă, deschiderea unor dosare asociate pentru excepțiile de neconstituționalitate invocate în cuprinsul acesteia.

Analizând recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 131/CP din data de 22 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea recursului exercitat de recurentul A. împotriva unei încheieri pronunțată într-o cale de atac neprevăzută de lege.

Potrivit art. 408 alin. (2) din C. proc. pen., "încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel". Această regulă are în vedere exclusiv încheierile pronunțate în primă instanță, cele pronunțate în apel fiind definitive.

Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevăd următoarele:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Înalta Curte constată că prin încheierea atacată Curtea de Apel Brașov s-a pronunțat exclusiv cu privire la admisibilitatea contestației formulată de recurent împotriva unei încheieri prin care s-a soluționat plângerea sa împotriva unei soluții de clasare dispusă într-o cauză penală și a amendat pe recurent pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale.

Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Or, se observă că recurentul A. a exercitat calea de atac a recursului reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta fiind îndreptată împotriva unei încheieri care nu cuprinde o dispoziție a instanței asupra sesizării Curții Constituționale.

În ceea ce privește excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurent și pentru care se solicită deschiderea unor dosare asociate, Înalta Curte reține că acestea nu stabilesc condițiile de admisibilitate a cererii, astfel încât nu se impune analizarea lor, lipsind cadrul procesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva încheierii penale nr. 131/CP din data de 22 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva încheierii penale nr. 131/CP din data de 22 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.