ÎCCJ, Decizia nr. 312/2021

Ședința publică din data de 4 octombrie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 7/CP/2020 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 144/CP din 2 decembrie 2020 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020. În temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., s-a dispus amendarea contestatorului A. cu suma de 1000 de RON, amendă judiciară, pentru abuzul de drept constând în exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale.

Pentru a dispune astfel, s-a constată că prin încheierea nr. 144/CP din ședința camerei de consiliu din data de 02 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției adoptate în dosarul penal x/2019 al Serviciului Teritorial Brașov.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 409 din data de 21 septembrie 2020 a Judecătoriei Dej, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020, a fost declinată competența de soluționare a sesizării formulate de petentul A. în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin sesizarea formulată, petentul a criticat modul de soluționare a cauzei penale nr. 223/D/P/2019. S-a constatat că în cauza de mai sus nu s-a pronunțat o soluție pe fond, iar DIICOT a înaintat plângerea înregistrată sub 223/D/P/2019 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.

Astfel, împotriva acestei măsuri sus-numitul a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară, plângere inadmisibilă, deoarece legea nu prevede vreo cale de atac împotriva acesteia. Legalitatea plângerilor presupune faptul că un act procesual poate fi supus controlului/verificării/cenzurii numai prin căile prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile prevăzute de lege, s-a apreciat că nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unui act procesual. Or, petentul a formulat mai multe sesizări pentru a se efectua cercetări/a se continua cercetările/a se pune în mișcare acțiunea penală într-o cauză în care sesizarea a fost declinată la o altă unitate de parchet față de competența materială a organelor de urmărire penală.

Având în vedere cele ce preced, plângerea petentului a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii penale de mai sus, a formulat mai multe căi de atac, (apel/contestație/recurs în casație/contestație în anulare/revizuire) numitul A., solicitând admiterea acestora și desființarea încheierii atacate.

În motivarea contestației formulate, a invocat prevederile Constituției României, ale C. proc. pen., C. proc. civ. și Convenția CEDO, fără a indica în concret textile de lege aplicabile.

În esență, petentul a arătat că încheierea atacată este nelegală, netemeinică și neconstituțională, dovedind lipsă de imparțialitate, independență și obiectivitate și pentru toate acestea a solicitat reluarea cercetărilor și emiterea unor soluții care să respecte legislația în vigoare.

De asemenea, a mai solicitat rectificarea erorii materiale privind numele său din A., în Nicodim fiind din eroare greșit menționat în încheierea atacată și sesizarea inspecției judiciare pentru rea-credință și gravă neglijență a organelor judiciare.

Punând în discuție admisibilitatea contestației formulată de petent împotriva încheierii penale nr. 144/CP din ședința camerei de consiliu din data de 02 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2020, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă, deoarece împotriva încheierii vizate, legea nu prevede nicio cale de atac, aceasta fiind definitivă, chiar în încheierea respectivă s-a menționat că aceasta este definitivă.

Curtea de Apel a reținut că dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce nu poate fi admis.

În cauză, s-a constatat că a fost respinsă plângerea împotriva unei soluții adoptate în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Brașov, printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Față de aspectele prezentate mai sus și în raport cu dispozițiile textelor de lege anterior menționate, s-a constatat că, petentul A., a promovat o cale de atac inadmisibilă în ordinea de drept. Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În ceea ce privește restul aspectelor invocate de petent, Curtea de apel a reținut că eroarea materială privind numele petentului se îndreaptă conform art. 278 din C. proc. pen., "de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară ori de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu", acesta nefiind un motiv pentru a desființa hotărârea atacată.

Având în vedere că petentul A. nu a formulat cu titlu de excepție astfel de căi de atac inadmisibile, ci a formulat numeroase cereri similare în dosarele penale în care este parte pe rolul Curții de Apel Brașov, punând în mișcare multe resurse umane din cadrul sistemului de justiție, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională a României, acestuia fiindu-i învederate, în repetate rânduri, prin hotărârile pronunțate caracterul inadmisibil al acestor căi de atac formulate, curtea a dispus aplicarea amenzii judiciare petentului pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

S-a reținut că petentul a promovat prin aceeași cerere cinci acțiuni separate împotriva unei încheierii definitive, după cum a menționat în motivele scrise. S-a observat că petentul nu invocă o situație concretă pentru care hotărârea nu este legală și temeinică și că motivele invocate de acesta nu se încadrează pe textele de lege ce prevăd condițiile pentru exercitarea căi de extraordinare de atac a contestației în anulare sau a revizuirii. Printr-o simplă verificare a dosarelor în care figurează ca parte numitul A. pe portalul Curții de Apel Brașov sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a menționat că se remarcă numărul ridicat al cererilor inadmisibile formulate de acesta, iar prin verificarea conținutului acestora se evidențiază faptul că petentul promovează aceste cererii în cunoștință de cauză. S-a indicat, cu titlu de exemplu, dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, în care Curtea de Apel Brașov a respins ca inadmisibil apelul declarat de petentul A., împotriva încheierii nr. 35/CC din 4 noiembrie 2020 a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., următoarea abatere săvârșită în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciară de la 500 de RON la 5000 RON:

"n) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale de către părți, reprezentanții legali ai acestora ori consilierii juridici".

Așa cum a reținut și doctrina, abuzul de drept constă în încălcarea scopului economic și social al dreptului recunoscut de lege, se exercită fără un interes legitim și este neîndoielnic o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție (I. Deleanu, Drepturile subiective și abuzul de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 73). Or, în speță, din modul în care apelantul A. a exercitat calea de atac inadmisibilă, din lipsa oricărui scop sau interes legitim în promovarea acesteia, din modul în care acesta a motivat cererile în prezenta cauză și din numărul deosebit de mare al cererilor formulate de petent pe rolul instanței rezultă caracterul abuziv al exercitării drepturilor procesuale de către apelant. Abuzul de drept fiind reglementat ca abatere judiciară, curtea constată că se impune aplicarea amenzii judiciare mai sus menționate în scopul descurajării actelor petentului de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale.

În aceste condiții, formularea cererilor menționate anterior în fața instanței de apel învestită cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de lege, împotriva unei încheieri prin care a fost soluționată o plângere împotriva unei soluții adoptate de organele de urmărire penală a fost apreciată ca un abuz de drept în sensul prevăzut de art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., și a dispus aplicarea petentului A. a amenzii judiciare de 1000 RON.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, precum și motivele invocate de inculpat care stau la baza formulării prezentei contestații, în baza 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 144/CP din 2.12.2020 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen. s-a dispus amendarea contestatorului A. cu suma de 1000 de RON, amendă judiciară, pentru abuzul de drept constând în exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale.

Împotriva încheierii penale 7/CP/2020 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat cale de atac.

II. Prin încheierea nr. 437 din data de 27 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală a reținut, în esență, că în cauză, contestatorul A. a formulat cale de atac împotriva unei încheieri penale definitive, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea împotriva soluției parchetului.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii ca tardivă/inadmisibilă sau nefondată prevăzută de alin. (6) al aceluiași text de lege, este definitivă.

Încheierea nr. 7 din 27 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov împotriva căreia petentul A. a formulat calea de atac, este definitivă, întrucât nu este prevăzută de lege nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, fiind formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Concluzionând, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că este inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva încheierii penale 7/CP/2020 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Totodată, Înalta Curte, secția penală a avut în vedere că în cauza ce are ca obiect formularea unei căi de atac neprevăzute de legea penală, petentul A. a formulat mai multe cereri, respectiv cerere de amânare, cerere de recuzare a judecătorilor, cerere de recuzare a procurorului, cerere de recuzare a grefierului, cerere de desemnare a unui apărător din oficiu, cerere de completare probe noi, cerere de strămutare, excepții de neconstituționalitate, excepții de necompetență, excepții de nelegalitate, cerere de îndreptare eroare materială, cerere de eliberare a transcrierii ședinței, cerere de chemare în garanție, cerere de dezatașare a tuturor plângerilor adresate instanței, cerere de constatare nulitate, cerere de constatare lipsă procedură, cerere privind stabilirea calității de contribuabil.

În aceste condiții, s-a constatat că petentul a formulat cererile menționate anterior, însă nu a invocat și nu a motivat concret cererile prin raportare la textele prevăzute de lege.

De asemenea, în ședința de judecată, petentul a menționat că înțelege să formuleze cerere de recuzare a procurorului de ședință, motivată de faptul că acesta nu are date de identificare la dosar și nici documente prin care să dovedească că reprezintă Ministerul Public, precum și recuzarea completului de judecată motivat de lipsa de imparțialitate, lipsă de independență, lipsă de integritate, lipsă de conștiință, execitarea funcției cu rea credință și gravă neglijență și pentru discriminare. A mai invocat o serie de excepții de neconstituționalitate, precizând totodată că formulează toate căile de atac, respectiv apel, contestație, contestație în anulare, recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de recuzare.

Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., abaterea săvârșită în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciară de la 500 de RON la 5000 RON, respectiv abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale de către părți, reprezentanții legali ai acestora ori consilierii juridici.

Prin urmare, având în vedere numărul mare de cereri formulate, modul în care petentul A. le-a formulat, însă nu le-a argumentat în sensul dispozițiilor legale, din care nu rezultă un scop în promovarea acestora, Înalta Curte, secția penală a apreciat că acestea au un caracter abuziv al exercitării drepturilor procesuale.

Așadar, Înalta Curte a reținut că formularea numărului mare de cereri, așa cum au fost menționate anterior, în fața instanței învestită cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de lege, împotriva unei încheieri definitive reprezintă o exercitare ca un abuz de drept în sensul prevăzut de art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen. și, pe cale de consecință, în temeiul aceluiași text de lege, a dispus aplicarea amenzii judiciare în cuantum de 1.000 RON.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., a dispus aplicarea amenzii judiciare în cuantum de 1000 RON.

Înalta Curte, secția penală a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva încheierii penale 7/CP/2020 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

III. Împotriva încheierii nr. 437 din data de 27 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 31 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalitații căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 437 din data de 27 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată împotriva încheierii penale 7/CP/2020 din data de 27 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Or, încheierea nr. 437 din data de 27 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de către petentul A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 437 din data de 27 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 437 din data de 27 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.