ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 109/PI din 11 noiembrie 2020, printre altele, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 74 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. și ca nefondată cererea formulată de petentul B. de strămurare a judecării cauzei penale înregistrate sub dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bihor.

Pentru a hotărî astfel, în esență, curtea de apel a reținut că prin cererea formulată la data de 14 octombrie 2020, petenții B. și A. au solicitat strămutarea judecării cauzei penale înregistrate sub dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bihor, având ca obiect contestația în anulare formulată de petentul B. împotriva încheierii nr. 33/CCPF din 19 februarie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de petent împotriva încheierii penale nr. 325 din 11 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Salonta în dosarul nr. x/2019.

Totodată, s-a reținut că, în motivarea cererii de strămutare, petenții au precizat că obiectul dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta are ca obiect fraudarea alegerilor locale din 05 iunie 2016, respectiv furt de voturi, anularea voturilor cu dublă ștampilă, "vărsarea voturilor către alți consilieri" de către numita C., președintele Biroului Electoral de circumscripție nr. 59 Mădăras și de sora acesteia, D., care a fost locțiitorul președintelui biroului electoral, susținând totodată că în cadrul Primăriei Mădăras sunt angajați mulți membri ai familiei C..

Au susținut petenții că există suspiciuni că imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul Bihor este afectată datorită împrejurărilor cauzei și a calității părților și că există pericol de tulburare a ordinii publice.

În fine, s-a reținut că petenții au solicitat ca cererea de strămutare să se atașeze la dosarul nr. x/2020 al secției civile a Curții de Apel Oradea, cu termen de soluționare în 21.10.2020, având ca obiect tot o cerere de strămutare, întrucât are același obiect "electoral", vizând alegerile locale din 05 iunie 2016.

Examinând cererea de strămutare formulată de petenții B. și A., pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea de apel a notat că din informarea întocmită conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. de președintele secției penale a Tribunalului Bihor rezultă că dosarul nr. x/2020 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor în data de 05 martie 2020 și că, în perioada 19.03.2020-19.05.2020, judecarea cauzei a fost suspendată pe durata stării de urgență.

După repunerea cauzei pe rol, în data de 25 mai 2020, petentul B. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat atașarea dosarelor în care s-au pronunțat încheierile penale nr. 399/2019 și nr. 325/2019 ale Judecătoriei Salonta, a încheierii penale nr. 38/2020 a Tribunalului Bihor, precum și a dosarelor nr. x/2016 și nr. y/2017 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta.

La termenul de judecată din 09 iunie 2020, petentul B. a formulat o cerere prin care a solicitat atașarea la dosar a încheierii penale nr. 38/CCPT/2020 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019, a dosarelor nr. x/2017 și nr. y/2019 ale Judecătoriei Salonta, precum și a dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta.

La termenul de judecată din 09 iunie 2020 petentul B. a formulat a cerere de recuzare a membrilor completului de judecată CCPF-5 pe rolul căruia se afla cauza, respectiv domnii judecători E. și F., iar ca urmare a admiterii cererii, cauza a fost repartizată aleatoriu completului de judecată CCPF-2.

La termenul de judecată din 15 septembrie 2020, petentul B. a formulat o nouă cerere prin care a solicitat atașarea la dosarul cauzei a altor dosare ale Judecătoriei Salonta, Tribunalului Bihor și Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, precum și o cerere prin care a solicitat înregistrarea ședinței de judecată și atașarea CD-ului conținând înregistrarea la cererea sa. Tot la acest termen de judecată, petentul B. a depus la dosar un înscris prin care a formulat o plângere penală în care a făcut referire la trei cauze penale soluționate de instanțele din județul Bihor în mod definitiv și, în opinia petentului, în mod defectuos, susținând că a fost prejudiciat începând cu anul 2000 și până în prezent cu suma de 60.000-70.000 RON de către instituțiile din Bihor, precizând că "nu are încredere în instanțele din acest județ".

La același termen de judecată din 15 septembrie 2020 petentul B. a formulat o cerere de recuzare a doamnei judecător G., care a fost respinsă prin încheierea de ședință din aceeași dată.

La termenul de judecată din 13 octombrie 2020, petentul B. a depus la dosar cererea de strămutare ce formează obiectul cauzei pendinte, condiții în care, pentru a verifica conținutul cererii, completul de judecată a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, strigare la care petentul nu s-a mai prezentat.

Prin încheierea penală nr. 1 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de petentul B. împotriva încheierii penale nr. 38/CCPF/19.02.2020 pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor.

Prioritar, făcând trimitere la art. 72 alin. (1) din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că A. nu are nicio calitate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bihor, motiv pentru care cererea formulată de aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, cu argumentarea că strămutarea poate fi cerută de părți, de persoana vătămată sau de procuror.

În ceea ce privește cererea de strămutare formulată de petentul B., curtea de apel a notat că pentru a putea reține primul caz de strămutare prevăzut de art. 71 din C. proc. pen. este necesar ca toți judecătorii unei instanțe să se afle, în mod evident, într-o situație de incompatibilitate sau să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate a acestora, care trebuie să rezulte din împrejurările de fapt sau de drept ale cauzei ori datorită cauza calității părților.

În speță, s-a reținut că petentul B. s-a rezumat la a susține că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul Bihor este afectată datorită împrejurărilor cauzei și a calității părților, solicitând atașarea cererii de strămutare la dosarul nr. x/2020 al secției civile a Curții de Apel Oradea, care are același obiect "electoral", respectiv alegerile locale din 05 iunie 2016, susținând că a existat un grup organizat foarte periculos care, cu premeditare, a "corupt" rezultatul acestor alegeri.

Curtea de apel a notat că, așa cum a arătat Curtea Constituțională în decizia nr. 438/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 857 din 27 octombrie 2016), în cazul strămutării unei cauze penale suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților de natură să convingă un observator obiectiv și nepărtinitor că imparțialitatea judecătorilor este afectată, simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de buna-credință, neputând fi confundată cu suspiciunea rezonabilă. S-a reținut că suspiciunea rezonabilă trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorului este afectată.

Or, în cauza pendinte, petentul B. nu a făcut referire la niciun fel de date sau informații concrete referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților din care să rezulte că imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul Bihor ar fi afectată.

Astfel, invocarea, la modul general, a unei suspiciuni cu privire la componența aparatul administrativ local, ori cu privire la influențarea de către acesta a rezultatului alegerilor locale din 2016 nu au nicio legătură cu natura cauzei ce formează obiectul dosarului a cărei strămutare se solicită.

Totodată, s-a notat că soluțiile pronunțate în alte cauze pe care petentul le-a avut de-a lungul anilor pe rolul instanțelor din județul Bihor, cauze în care, potrivit susținerii sale, s-au pronunțat soluții care nu i-au fost favorabile, nu pot conduce la concluzia că imparțialitatea judecătorilor care compun în prezent secția penală a Tribunalului Bihor ar fi afectată.

În ceea ce privește cel de-al doilea caz de strămutare, curtea a apreciat că petentul nu a invocat niciun motiv pentru care să se poată reține că există pericolul de tulburare a ordinii publice în cazul soluționării de către Tribunalul Bihor a cauzei a cărei strămutare se solicită.

Împotriva sentinței penale nr. 109/PI din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori au declarat apel B. și A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 27.11.2020, sub nr. x/2020, fixându-se, totodată, prim termen de judecată la data de 11 decembrie 2020.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de apelanții B. și A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea apelului exercitat de apelanții B. și A. împotriva unei sentințe pronunțate în cadrul procedurii de soluționare a unei cereri de strămutare, reglementată de art. 71 și urm. din C. proc. pen., calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

În concret, instanța supremă constată că legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art. 74 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. că "Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare prin sentință", sentință care "nu este supusă niciunei căi de atac".

În consecință, indiferent de soluția dispusă, sentințele penale pronunțate în cauzele care au ca obiect cereri de strămutare sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de B. și A. împotriva sentinței penale nr. 109/PI din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanții la plata sumei de 200 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

NTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de B. și A. împotriva sentinței penale nr. 109/PI din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă pe apelanții B. și A. la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.