ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1282 din data de 08 octombrie 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2020, printre altele, în baza art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 316 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În temeiul art. 67 din C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65-66 lit. a) și b) din C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei, perioada reținerii, măsurii arestării preventive și măsurii arestului la domiciliu a inculpatului, de a data de 12.02.2020, la data de 5.09.2020.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen. s-a menținut măsura controlului judiciar a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 93/2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Tg. Jiu.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: un telefon mobil marca x, având seria x, cu cod de deblocare x, prevăzut cu cartela telefonică cu nr. de apelare x, pin x; un telefon mobil marca x, având seriile IMEI x, respectiv x, cu ecran spart, prevăzut cu cartela telefonică cu nr. de apelare x, pin x, bunuri ridicate de la inculpatul B., ce au fost introduse în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj, conform dovezii seria x nr. x/09.03.2020, un telefon mobil marca x, având seria x, cu cod de deblocare x, prevăzut cu cartela telefonică cu nr. de apelare x, un telefon mobil marca x, având seriile IMEI x, respectiv IMEI x, cu cartela telefonică cu nr. de apelare x, bunuri ridicate de la inculpatul C., ce au fost introduse în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj, conform dovezii seria x nr. x/09.03.2020, un telefon mobil marca x, cu seria x, prevăzut cu cartelă sim D., cu numărul de apelare x, cu display fisurat, bun ridicat de la inculpatul E., ce a fost introdus în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj, conform dovezii seria x nr. x/03.03.2020; în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: un pistol, 4 cartușe calibru 7,65x17mm, 2 tuburi, 2 gloanțe calibru 7,65x17mm, 4 cartușe calibru 9x17mm, 4 tuburi cartuș calibru 9x17 mm ; în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a 200 bancnote în cupiură de 20 euro (cu seriile x), 229 bancnote în cupiură de 50 euro (cu seriile x) și 5 bancnote în cupiură de 100 euro (cu seriile x, x, x, x, x), totalizând 15950 euro, ce au fost introduse în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj conform dovezii seria x nr. x/10.04.2020;

- 101 bancnote în cupiură de 20 euro (cu seriile , x) 870 bancnote în cupiură de 50 euro (cu seriile x) și 283 bancnote în cupiură de 100 euro (cu seriile x) totalizând 73820 euro, ce au fost introduse în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj conform dovezii seria nr. x/10.04.2020.

În temeiul art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea următoarelor sume de bani: 1400 RON, sumă ce a fost depusă la F. Tg-Jiu pe numele inculpatului C., conform recipisei x/20.02.2020 către inculpatul C., 150 euro, 100 franci elvețieni și 50 coroane daneze, sume ce au fost depuse la F. Tg-Jiu pe numele inculpatului C., conform recipiselor nr. 1991A0043/09.04.2020, 1991A0044/09.04.2020 și 1991A0045/09.04.2020 către inculpatul C., 200 RON, sumă ce a fost depusă la F. Tg-Jiu pe numele inculpatului B., conform recipisei x/20.02.2020 către inculpatul B., 650 euro - sumă ce a fost depusă la F. Tg. Jiu pe numele inculpatului E., conform recipisei nr. x/09.04.2020 către inculpatul E..

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu și inculpații B., A. și E..

Prin decizia penală nr. 389 din data de 11 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respins apelurile declarate de apelanții-inculpați B. , E. și A. , ca nefondate.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu.

A fost desființată în parte sentința penală nr. 1282/2021 a Judecătoriei Târgu Jiu și rejudecând, printre altele,

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. la 5 ani închisoare.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 12.05.2020 (data confirmării arestării în lipsă - încheiere nr. 52/12.05.2020 a Judecătoriei Târgu Jiu, dosar nr. x/2020.2) la 05.09.2020.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a confiscat în vederea distrugerii bancnotele falsificate depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Gorj conform dovezilor seria x, nr. x/09.03.2020 și y/24.04.2020.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate și ale încheierii de îndreptare eroare materială din data de 26.10.2021, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetate de drept măsurile preventive.

În esență, s-a reținut în sarcina inculpatului A. că, în perioada 29.12.2019 - 13.02.2020, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin acțiuni repetate care fac parte din conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, a pus în circulație valori falsificate, achitând cu mai multe bancnote euro contrafăcute contravaloarea serviciilor sexuale prestate de martorele G., H., I. și l-a determinat pe inculpatul B. să efectueze transportul sumei de 15.950 euro, compusă din 200 bancnote în cupiură de 20 euro, 229 bancnote în cupiură de 50 euro și 5 bancnote în cupiură de 100 euro, falsificate, ce urma să fie pusă în circulație de acesta din urmă.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A., prin avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 6 CEDO.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și înlăturarea greșitei aplicării a legii cu consecința pronunțării unei hotărâri de achitare în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzut de art. 310 alin. (1), art. 313 alin. (1) și art. 316 din C. pen.

Totodată, în baza art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat să se dispună suspendarea în tot a deciziei penale recurate, urmând a se stabili obligațiile prevăzute de art. 215 din C. proc. pen.

Astfel, apărarea a susținut că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au analizat existența tipicității infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul existenței unei părți vătămate, respectiv a unui subiect pasiv.

În acest sens, a solicitat să se constate că prin actul de sesizare nu s-a indicat partea vătămată, iar instituția bancară care ar fi tipărit moneda euro, Banca Central Europeana, nu a fost citată în acest sens.

Așadar, lipsa unei concordanțe între faptă, făptuitor, partea prejudiciată și legătură de cauzalitate, pune în discuție însăși elemente care conduc la lipsa tipicității între fapta descrisă și încadrarea sa juridică.

Deopotrivă, în ceea ce privește subiectul pasiv, apărarea a precizat că infracțiunea de falsificare de monede sau de alte valori are ca subiect pasiv eventual pe acela care a fost indus în eroare primind ca valabilă moneda sau titlul de valoare falsificat, fără a se constata că în cauză există o infracțiune în concurs, cu trimitere la infracțiunea de înșelăciune. Această persoană este material prejudiciată doar în cazul în care s-ar fi reținut și infracțiunea de înșelăciune, ori martorele audiate nu au avut calitatea de părți vătămate, iar în sarcina inculpatului nu i s-a reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune.

Mai departe, s-a susținut că subiectul pasiv cert al infracțiunii este institutul sau instituția care a emis moneda sau titlul de valoare falsificat, care este nevoit/ă să retragă toate monedele sau titlurile falsificate care au ajuns în circuitul serviciilor sale, pierzând astfel contravaloarea acestora și care mai este dăunat/a și prin pierderea încrederii publice în valabilitatea monedelor sau titlurilor, de felul celor falsificate. Este suficient să se răspândească știrea că se găsesc în circulație anumite monede sau titluri de valoare falsificate, pentru ca neîncrederea în monedele sau titlurile de același gen valabile, să devină generală. Încrederea publică fiind o valoare socială, atingerea acesteia lezează întreaga colectivitate, stânjenind relațiile dintre oameni, așa că nicăieri mai mult ca în cazul falsificării de monede sau de valori nu apare mai evident că, în orice faptă penală, subiect pasiv generic este societatea.

Practic, procurorul ar fi trebuit să introducă în cauză instituția financiară prejudiciată, respectiv Banca Centrală Europeană, emitenta de facto și de jure a monedei euro.

Or, apărarea a solicitat să se constate că, nicăieri în rechizitoriu, nu se menționează de existența unei părți vătămate, ceea ce lipește de tipicitate faptele penale.

Ca atare, în lipsa unei părți vătămate, fapta nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care a susținut că o determinare corectă a prevederii de către legea penală a faptei trebuie să comporte un examen de legalitate din partea Înaltei Curți de Casație, lăsând la o parte modul inechitabil al procedurii și administrării probatoriului, respectiv al modului arbitrar în care a fost evaluat.

Pentru aceste considerente, a susținut că cererea de recurs se încadrează în motivele prevăzute de lege, este admisibilă, iar lipsa laturii obiective sub aspectul lipsei subiectului pasiv naște lipsa tipicității faptei, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23 mai 2022, sub nr. x/2020, fixându-se termen pentru verificarea admisibilității în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 21 iunie 2022.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2022, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., iar pe cea prev. de lit. c) a art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., numai în limita criticilor vizând verificarea în drept a situație de fapt cu privire la problemele de drept invocate referitor la infracțiunile prevăzute de art. 310 alin. (1), art. 313 alin. (1) și art. 316 din C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o, în principiu, doar în limitele anterior menționate, și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat, 4 octombrie 2022, s-au luat concluziile apărătorului ales al inculpatei și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probatoriu.

Preliminar, Înalta Curte constată că recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului ales, a invocat, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2022, susțineri suplimentare limitelor încheierii admiterii în principiu din data de 21 iunie 2022, astfel că acestea nu pot fi avute în vedere.

Invocând incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susținut că instanța de fond cât și instanța de apel nu au analizat existența tipicității infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată sub aspectul existenței unei părți vătămate, respectiv a unui subiect pasiv.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate corespund faptei reținute în concret în sarcina recurentului inculpat.

În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă, în esență, în aceea că, fapta inculpatului A., care în perioada 29.12.2019 - 13.02.2020, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin acțiuni repetate care fac parte din conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, a pus în circulație valori falsificate, achitând cu mai multe bancnote euro contrafăcute contravaloarea serviciilor sexuale prestate de martorele G., H., I. și l-a determinat pe inculpatul B. să efectueze transportul sumei de 15.950 euro, compusă din 200 bancnote în cupiură de 20 euro, 229 bancnote în cupiură de 50 euro și 5 bancnote în cupiură de 100 euro, falsificate, ce urma să fie pusă în circulație de acesta din urmă, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate în formă continuată prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 316 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat atât de către instanța de fond și de apel că, pentru realizarea activității infracționale, inculpatul A. a recurs la punerea în circulație a bancnotelor euro despre care avea cunoștință că sunt false, la persoanele care practică prostituția, considerându-le vulnerabile, în sensul că acestea nu vor sesiza organele de politie, neputând să detalieze împrejurările în care acestea au ajuns în posesia banilor.

Deopotrivă, s-a menționat că plasarea pe piață a sumei de aproximativ 90.000 euro ar fi fost de natură să pună în pericol economia națională și să aducă grave prejudicii persoanelor fizice, dar și agenților economici, care intrau în posesia unor astfel de bancnote falsificate, având în vedere modul de operare al autorilor.

Astfel, infracțiunea de punere în circulație a valorilor falsificate este definită de art. 313 alin. (1) din C. pen., "Punerea în circulație a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, precum și primirea, deținerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulație, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse."

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiuni alternative de: punere în circulație de valori falsificate; primire, deținere sau transmitere de valori falsificate, în vederea punerii lor în circulație.

Pentru ca acțiunile descrise în art. 313 din C. pen. la oricare dintre variantele de incriminare să întregească latura obiectivă a infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate, trebuie să fie îndeplinită o cerință esențială comună acestora, și anume ca monedele, titlurile de credit sau instrumentele de plată ori timbrele sau efectele poștale care fac obiectul infracțiunii să fie din cele menționate în textele de incriminare cuprinse în art. 310-312 din C. pen.

În cazul în care infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate, varianta tip, se săvârșește prin vreuna dintre acțiunile de primire, de deținere sau transmitere de valori falsificate, trebuie să se constate și o altă cerință esențială, și anume că aceste acțiuni au fost efectuate în vederea punerii în circulație a valorilor falsificate respective.

Urmarea imediată a acestei infracțiuni constă într-o stare de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea monedelor, titlurilor de credit, instrumentelor pentru efectuarea plăților, timbrelor sau efectelor poștale aflate în circulație, motiv pentru care legătura de cauzalitate nu trebuie dovedită, ea rezultând din realizarea elementului material, însă chiar acceptând o analiză sub acest aspect, relativ la tipicitatea infracțiunii, s-a format o convingere că nu era necesară citarea acestei instituții, fiind vorba de o infracțiunea de pericol.

Referitor la susținerea recurentului că nu a fost citată Banca Centrală Europeană, Înalta Curte observă că acest aspect excedează cazurilor de casare prevăzute de lege.

Ca atare, situația de fapt reținută de instanțele de fond și de apel a fost stabilită pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, cu referire la declarațiile numitelor G., H., J. și I. coroborate cu buletinele întocmite de Banca Națională a României, precum și declarațiile inculpaților B., C. și E., procesele-verbale de constatare a infracțiunilor, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșe fotografice, procese-verbale privind rezultatul perchezițiilor informatice și planșe fotografice, buletinele de expertiză întocmite de Banca Națională a României - Direcția Emisiune, Tezaur și Casierie, rapoarte de expertiză criminalistică întocmite de IGPR - Institutul național de criminalistică, procese-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și planșe fotografice.

Or, așa cum deja s-a arătat mai sus, potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică în condițiile legii conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speță, prin criticile formulate de inculpat, se solicită practic o reevaluare a probatorului cauzei și o reanalizare a circumstanțelor comiterii faptelor, situație nepermisă însă în calea de atac a recursului în casație.

Astfel, aspectele menționate excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. și a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reținută prin hotărârea definitivă a instanței.

Limitarea normativă a obiectului judecății în recursul în casație la situații de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel, și, implicit, cenzurarea stării de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel ori concordanța acesteia cu probele administrate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 389 din data de 11 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 389 din data de 11 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 octombrie 2022.