ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe intimata-inculpată A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168/24.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mureș, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a) și h) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 58 C. pen., s-a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de cadavre sau morminte, faptă prevăzută de art. 383 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpata A., urmând să execute pedeapsa detențiunii pe viață.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 58 C. pen., s-a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive dispusă în prezenta cauză, începând cu data de 18.02.2021, la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută inculpata în stare de arest preventiv.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 19 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., art. 1349 C. civ., a fost menținută acțiunea civilă formulată de partea civilă B., prin reprezentant legal dr. C., și a fost obligată inculpata la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata A., în vederea adăugării profilului în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatei că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit de către inculpată și a toporului, iar restul mijloacelor de probă vor rămâne la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 36/A din 19 ianuarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 168/24.11.2021 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2021.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând în limitele de mai jos, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. a), h) C. pen., condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

De asemenea, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de cadavre sau morminte. S-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa care nu se mai execută, anume 1 (un) an închisoare, inculpata A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 22 (douăzeci și doi) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (1), (5) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă, pe lângă perioadele menționate prin sentința penală atacată și perioada cuprinsă între 24.11.2021 (data pronunțării sentinței apelate) la zi.

Totodată, s-au menținut celelalte dispoziții care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea căilor de atac promovate au rămas în sarcina statului. În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu și cel al interpretului desemnat au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că sub aspectul stării de fapt, corect reținută de către prima instanță, pornind de la materialul probator administrat în cauză, hotărârea nu comportă niciun fel de critică, fiind justă concluzia la care s-a oprit judecătorul de fond, anume că inculpata A. se face vinovată de săvârșirea a infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. a), h) C. pen.

D., mama inculpatei și B., fiica inculpatei au fost martori oculari la săvârșirea faptei, declarațiile lor coroborându-se cu raportul medico-legal de necropsie nr. 648-A3-95 din data de 18.02.2021 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș cu privire la victima E., cu declarațiile martorelor F. și G., cărora inculpata le-a mărturisit săvârșirea faptei, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă . Inculpata A., în cursul urmăririi penale, a avut o atitudine de recunoaștere nuanțată, susținând că a cumpărat toporul pentru a se apăra de E., iar apoi precizând că i-a mărturisit mamei sale că, dacă certurile vor continua, ea este hotărâtă să-l omoare pe E.. Totodată, inculpata a mai precizat că, după comiterea faptei, era hotărâtă să sune la poliție, însă a fost oprită de mama sa, pentru a nu ajunge la pușcărie.

În fața instanței de fond, inculpata A. a recunoscut fapta de care este acuzată. Inculpata A. a solicitat, în esență, aplicarea unei pedepse cu închisoarea și nu pe cea a detențiunii pe viață.

Curtea a reamintit faptul că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei cât și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Exemplaritatea produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care acesta este supus, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriilor lor comportări viitoare și a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță.

S-a apreciat că prima instanță a enunțat în mod corect prevederile art. 74 C. pen., însă la aplicarea lor nu a acordat importanța cuvenită analizei circumstanțelor comiterii infracțiunii. Astfel, atât din declarațiile martorei D., părții civile B., cât și din înscrisurile (fișe de intervenții eveniment - filele x d.i.), și informațiile transmise de IPJ Mureș - Serviciul Ordine Publică prin adresa nr. x din 8.11.2021 rezultă că inculpata a fost supusă la violențe repetate din partea victimei E.. Din informațiile transmise de IPJ Mureș rezultă faptul că s-au constituit două dosare penale la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș (nr. 6268/P/2018 ca urmare a unei plângeri formulate de A. împotriva lui E. pentru amenințare și nr. 6488/P/2018 ca urmare a formulării unei plângeri de E. împotriva lui A. pentru lovire sau alte violențe). Totodată, ca urmare a sesizării SNAU 112, poliția a intervenit la adresa din Târgu Mureș. Minora B. a confirmat faptul că atât mama sa cât și ea a fost bătută de E., susținerile sale fiind în concordanță cu cele declarate de bunica sa, martora D..

Luând în considerare toate aceste aspecte, Curtea a admis cererea inculpatei și a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa de 21 (douăzeci și unu) de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, considerând că pedeapsa închisorii este suficientă pentru atingerea scopurilor de prevenție și reeducare specifice pedepsei. Având în vedere obligativitatea aplicării pedepselor complementare, a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe durata maximă de 5 ani. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de cadavre sau morminte, prevăzută și pedepsită de art. 383 alin. (1) C. pen., deși aceasta este egală cu maximul special prevăzut de lege, s-a apreciat că a fost just individualizată, astfel că, nu se impune reducerea acesteia.

Decizia din apel a fost comunicată la 22 ianuarie 2022 inculpatei A., la 26 ianuarie 2022 părții civile H., la 25 ianuarie 2022 părții civile I., la 25 ianuarie 2022 părții civile J., la 25 ianuarie 2022 părții civile B., prin reprezentant legal, și la 19 ianuarie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 21 februarie 2022 pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs în casație, la data de 18 februarie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, conform adresei nr. x/2022, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., procurorul a arătat că, pentru prima dată în apelul declarat exclusiv de către inculpată, instanța de apel a impus pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., mai întâi prin stabilirea ei pe lângă pedeapsa principală corespunzătoare infracțiunii de omor calificat și apoi prin aplicarea ei pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în mod nelegal.

În acest sens, a susținut că aspectul de nelegalitate decurge din încălcarea art. 418 alin. (1) C. proc. pen., care se referă la efectul neagravării situației inculpatei în propria cale de atac.

Prima instanță nu a impus față de inculpată pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării unor drepturi, deși avea această posibilitate. Pedeapsa principală a detențiunii pe viață nu admite pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, permițând, însă, pedeapsa accesorie omonimă. Prin urmare, dacă pedeapsa accesorie nu a fost impusă în primă instanță, cu toate că nu a existat niciun impediment legal în acest sens, s-a apreciat că ea nu poate fi impusă în apelul declarat exclusiv de către inculpată. Este adevărat că, în abstract, potrivit legii, din pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi decurge în mod necesar și inevitabil pedeapsa accesorie având același conținut. În concret însă, un asemenea mecanism de impunere a pedepselor secundare nu este posibil, întrucât încalcă efectul neagravant al apelului, care se constituie într-o limită a principiului legalității sancțiunilor de drept penal. Aceasta înseamnă că, chiar dacă, legal, pedeapsa accesorie ar fi trebuit să fie impusă, cu titlu de consecință a impunerii pedepsei complementare, în situația concretă, acest lucru nu ar fi fost posibil, cât timp pedeapsa accesorie nu a fost impusă în primă instanță și cât timp singurul apel declarat în cauză este cel al inculpatei.

Invocând motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a apreciat că se poate formula recurs în casație dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Recursul în casație întemeiat pe acest motiv este apt să remedieze nelegalități în materia pedepselor, indiferent de categoria acestora: principale, complementare sau accesorii. Nu mai puțin, o pedeapsă (în cazul de față, accesorie) impusă cu încălcarea efectului neagravant al apelului trebuie considerată ca fiind o pedeapsă impusă în afara limitelor prevăzute de lege. Efectul neagravării situației în propria cale de atac reprezintă o limită (procesuală) în aplicarea unei pedepse, iar încălcarea unei astfel de limite poate și trebuie să fie cenzurată pe calea recursului în casație întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată inculpatei și părților civile, iar până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18 martie 2022. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație a fost îndeplinită.

Prin încheierea din 26 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe intimata-inculpată A..

S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 2, s-a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 7 iunie 2022, pentru când s-a dispus citarea părților și emiterea unei adrese către Baroul București pentru a desemna un apărător din oficiu pentru intimata-inculpată A..

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului care a exercitat calea de atac și organul judiciar din care face parte, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, care este, de asemenea, promovată în termen legal.

S-a constatat că și condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, acesta invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că o pedeapsă (în cazul de față, accesorie) impusă cu încălcarea efectului neagravant al apelului trebuie considerată ca fiind o pedeapsă impusă în afara limitelor prevăzute de lege.

În consecință, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia și s-a fixat termen de judecată, la data de 7 iunie 2022.

La termenul de judecată din 7 iunie 2022, s-a dispus amânarea cauzei la data de 06 septembrie 2022, în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru intimata parte civilă B. în raport de dispozițiile art. 93 alin. (4) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalității sancțiunilor, iar Înalta Curte nu poate proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singu­rele ce pot fi analizate de instanța de recurs.

În aceste coordonate, în raport de motivele de recurs în casație astfel formulate, de dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a invocat, în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatei A., urmare a aplicării greșite a pedepsei accesorii.

Înalta Curte constată că instanța de apel a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 21 (douăzeci și unu) de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, considerând că pedeapsa închisorii este suficientă pentru atingerea scopurilor de prevenție și reeducare specifice pedepsei, aplicând și pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în baza art. 65 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 65 din C. pen.: Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) -o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. (2) În cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanță a exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) -o) sau a unora dintre acestea. (3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. (4) În cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie având conținutul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la data liberării condiționate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.

Înalta Curte constată că instanța de fond dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a) și h) C. pen., instanța de apel a dispus admiterea apelul formulat de inculpata A. și condamnarea acesteia la pedeapsa de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară și în baza art. 65 C. pen., interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Se constată, așadar, caracterul legal al pedepsei aplicate recurentei inculpatei A., sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, având în vedere dispozițiile art. 65 din C. pen., nefiind agravată situața inculpatei în propria cale de atac, întrucât pedeapsa detențiunii de viață a fost înlucuită cu pedeapsa de 21 ani închisoare, nefiind identificate situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aspectele învederate de parchet, respectiv efectul agravării situației inculpatei în propria cale de atac sunt neîntemeiate, având în vedere că pedeapsa astfel cum a fost aplicată de instanța de apel este legală și nu are nicio consecință în sensul agravării situației inculpatei A..

Ca atare, Înalta Curte constată că nu poate avea în vedere criticile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, referitoare, în esență, la agravarea situației inculpatei de instanța de apel, întrucât pe de o parte, este evident că situația inculpatei nu a fost agravată întrucât instanța de apel a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 21 ani închisoare, iar pe de altă parte, în raport de dispozițiile a căror incidență în cauză a fost stabilită de instanța de apel, a respectat limitele prevăzute de lege.

Concluzionând, Înalta Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost stabilită prin decizia penală atacată este legală.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe intimata-inculpată A..

Cheltuielile, ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, vor rămâne în sarcina statului

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A. în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte civilă B. în cuantum de 470 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe intimata-inculpată A..

Cheltuielile, ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A. în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte civilă B. în cuantum de 470 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 septembrie 2022.